11.16.11

Despre rabdare si perseverenta

Abordez un subiect care mi se pare foarte important legat de interactiunea cu alti semeni. Subiectul asta se bazeaza pe finalitatea oricarei activitati umane. Desi “life is a journey, not a destination” suntem totusi predispusi a cauta finalitatea in orice facem.

Subiectul este perseverenta si prin asta spun ca incerc sa pornesc de fiecare data la drum cu asumptia ca persoana cu care interactionez nu isi va face treaba cand trebuie si cum trebuie (poate fi un client, un furnizor, un agent al unui magazin de unde cumpar ceva, un prieten, etc).

Stiu ca in mod normal fiecare isi face partea lui, la timp si in parametri optimi, dar in viata reala cred ca asta nu se intampla. Asta poate pentru ca traim intr-o lume aglomerata, unde fiecare are multe pe lista de facut, poate pentru ca traim intr-o societate mai putin evoluata sau educata, unde nu primeaza profesionalismul, etc. Motivele sunt mai putin importante.

Pornind de la asumptia ca nimeni nu isi face treaba cum trebuie (desi nu e mereu adevarata) pot sa imi dau seama ca totul depinde de mine. Daca cineva mi-a spus ca face ceva la un termen dat, daca nu se respecta termenul incerc sa aflu care e motivul. Sun de atatea ori cat e nevoie sa realizez ce mi-am propus (a fost o situatie in care trebuia sa dau de un “mester” pentru mobilier la comanda si nu imi raspundea la telefon. Am sunat de vreo 9-10 ori in 2 zile, pana am dat de el).

Multi oameni nu fac asta si apoi se plang de faptul ca X nu a facut ce trebuia, ca Y a promis degeaba, ca uite ce viata grea am si nimenui nu ii pasa, aruncand intotdeauna responsabilitatea asupra altcuiva.

Sigur, e foarte usor sa faci asta, si X chiar ar trebui sa isi faca partea lui, dar cel mai important e pana la urma rezultatul. Si mai e adevarat ca perseverenta poate fi obositoare, dar mi se pare singura cale.

Si rezultatul poate fi influentat de mine in mai toate situatiile. Nu controlat, nu neaparat decis, dar cu siguranta influentat.

03.23.11

O perspectiva asupra importantei lucrurilor

Stiu, cu totii suntem centrul pamantului, mai ales eu, dar cateodata chiar nu e cazul sa credem asta.

1. Traim intr-un oras (poate Bucuresti). E aglomerat, e poluat, iti e ocupat locul de parcare, parcurile dispar si nu mai ai unde sa respiri un aer curat, e plin de cocalari. Probleme destul de importante. Bucurestiul detine cel putin 10% din populatia Romaniei. Bucurestiul e mare.

2. Traim in Romania. E saraca, condusa de politicieni corupti, care ignora problemele importante, avem taxe mari si nejustificate. Basescu e un tiran, Boc e o marioneta. Tara membra a UE, a 7-a tara ca si populatie, a 9-a ca si suprafata. Avand in vedere ca UE are acum 27 de state membre, suntem una dintre tarile mari. Problemele din Romania sunt importante.

3. Traim in UE. Una dintre fortele economice ale lumii, alaturi de SUA, China si Japonia. Libera circulatie a oamenilor si ale marfurilor a ajutat enorm, iar acum beneficiile si problemele UE sunt si ale noastre. UE este in 2010 cea mai mare economie din lume. UE este importanta.

4. Traim pe Pamant. O planeta unica, din toate punctele de vedere. E la distanta optima de soare, are amosfera perfecta, are apa, e ideala pentru aparitia  si mentinerea vietii. E de asemenea intr-un echilibru fragil, pe care e important sa il mentinem. Pamantul este in categoria planetelor mici din sistemul solar si singura pe care putem trai, din cate cunoastem pana acum. Planeta Pamant este importanta.

5. Traim in Sistemul Solar. Are o stea in centru, de 1.3 milioane de ori mai mare decat pamantul. Toate planetele cumulate ajung aproape la 0.1% din masa totala a sistemului solar. Pamantul constituie 0.0000763% din masa sistemului solar. Soarele este o planeta medie, multe altele depasind cu mult dimensiunea lui. Se va stinge peste 5 miliarde de ani cand va arde tot hidrogenul din care e compus. Sistemul solar este imens.

6. Traim in Calea Lactee. O galaxie de dimensiune medie, cuprinzand 100 de miliarde de stele. Pamantul si sistemul solar au nevoie de 250 de milioane de ani sa faca un tur complet al galaxiei. Se estimeaza ca in Calea Lactee exista cateva milioane de planete locuibile, ca si Pamantul. Calea Lactee se va ciocni cu galaxia vecina Andromeda in aproximativ 3-5 miliarde de ani. Calea Lactee e uriasa.

7. Traim intr-un Univers. Definit ca fiind: totalitatea existentei ca timp si spatiu. Are varsta de 13.7 miliarde de ani. Nu suntem siguri daca exista vreo limita, pentru ca nu putem vedea atat de departe. Universul vizibil contine mai mult de 100 de miliarde de galaxii. Distantele sunt atat de mari incat mintea umana nu le poate percepe. Universul se va sfarsi, conform teoriilor, fie printr-o racire a tuturor stelelor, fie printr-o contractie uriasa care va da nastere unui nou big bang. Universul e imperceptibil de mare.

Am incercat sa calculez procentual cat de mare e Bucurestiul sau Romania, fata de universul estimat pana acum. Nu am putut afisa atatea zero-uri.

Cand lucrurile din jur devin prea mari, rapiti-va 6 minute din viata pentru filmuletul de mai jos. Sunt neimportante.

10.8.09

1000 de bile

O povestire misto despre viata si 1000 de bile, citire placuta!

04.24.09

Refuzul normalitatii

De mici ni se inoculeaza ideea sfanta a nevoii de apartenenta la normalitate. Tot ce e normal e si bine, tu de ce nu esti normal ca toata lumea?! E acelasi instinct cu cel de turma in care, decat diferit mai bine normal, e mai sigur.

Cred in ideea care spune ca normalitatea e determinata de majoritate, altfel cum ar fi stabilit standardul decat acela in care bine e ceea ce face toata lumea. Din biroul meu de acasa, cu vedere spre cativa copaci si un grup de copii care se joaca “tara tara vrem ostasi”, prin fereastra cu draperii portocalii, incerc sa admir normalitatea. Ma rezum la propria tara din fals patriotism si dorinta de a generaliza cumva. Normalitatea noastra abunda in cocalarism, suntem in proportie de 80% o natie scaldata in mitocanie urbana aplicabila si la sate. Si dragi anti-romani, nu suntem singurii nici pe departe.

Mirosind aroma normalitatii (in zilele in care deschid geamul) nu pot decat sa imi doresc sa nu fiu normal. Sa ma intorc in timp la momentul in care a aparut cuvantul normal si sa le spun in gura mare ca e o tampenie. Ca voi fi un etern nemultumit care scrie cateodata posturi pesimiste, care nu vrea sa se simta special sau deosebit fata de restul dar care nu vrea sa fie categorisit drept un “om normal”. Nu-mi place sa ma uit la OTV, nu citesc ziarul cu cel mai mare tiraj din romania (click evident), nu cred ca daca faci o facultate (mioritica) esti un intelectual, nu beau bere cu vecinii in fata blocului si nu pretind ca cel mai bine e cum imi place mie.

Si nu, nu este un post pesimist, e un post care ii sustine pe cei care nu sunt normali si nu se lauda cu asta. E un post care ii apreciaza pe cei 20% si vede cincimea plina a paharului.

04.17.08

enjoy the ride

03.9.08

Scopul vietii

Un citat care mi-a placut mult:

“All animals except man know that the ultimate of life is to enjoy it.”

Deci maine e luni!