09.10.09

Romania – Austria – tristetea unei noi generatii

Am vazut partial meciul de azi cu Austria si tot meciul cu Franta.

Nu vreau sa fiu pesimist, dar evolutiile astea 2 nu spun ceva bun. Nu se vede nici un jucator tanar care ar putea face fata unui turneu final.

Roman? In afara de cateva zvacniri nu arata mare lucru. Apostol? Rovine scrie pe el, in afara de “spirit de sacrificiu” nu impresioneaza. Baza tot in Chivu si Coman ramane, redutele noastre din ultimii 10 ani.

Asta e constructie pentru EURO? Baietii astia au aceeasi valoare ca si Austria, se bat aproape de la egal cu Lituania. Ce viitor pot avea?

Sper sa faca minuni Lucescu si sa avem sanse la urmatoarea campanie de calificare, deocamdata tunelul e in bezna :)

02.6.09

Perceptia valorii

Am citit postul asta al lui Dono, despre o tanti menajera care pune criza pe seama excesului, dar are nevoie de un aragaz de 40 de milioane si un televizor de la Sony in sus (oare cat castiga o menajera??).

Si mi-a declansat un gand mai vechi, referitor la perceptia valorii, mai ales intr-o tara ca Romania (iesita de relativ putin timp de sub comunism, cand am fost privati de o gramada de chestii, etc etc, stiti deja povestea).

Cred ca, in continuare, nu vom putea sa “strangem cureaua” cum ar trebui in vremuri mai grele, pentru ca suntem inca disperati sa cumparam chestii pe care parintii nostri nu le-au putut avea. Nu avem bani pentru ele, dar nu-i bai ca facem credite. Am putea cumpara un Samsung in loc de Sony, dar ce pana mea, chiar daca nu imi dau seama de diferenta tehnica intre cele 2, trebuie sa iau Sony ca da mai bine. Ce daca televizorul costa mai mult decat salariile pe 2 luni adunate. Rata e mica, daca luam pe 10 ani. Merge.

Cu alte cuvinte, in tarile “in curs de dezvoltare” (sa le zicem “creshe”), cum e si cazul nostru, exista o perceptie distorsionata a valorii, eufemistic vorbind. Pragmatic vorbind, habar nu avem ce inseamna valoare. Apetitul pentru lux in “creshe” e foarte ridicat comparativ cu puterea lor de cumparare, pentru ca oamenii nu stiu inca sa cumpere ce le e necesar si numai atat. Mai amuzant e, ca atunci cand ajungem intr-o tara mai evoluata un pic, aia ni se par niste zgarciti.

Parca vad un dialog intr-un magazin de electronice:

Clientu’ – Uite colea frate Samsungu asta e 700 de euro, Sonyu e 900.
Vanzatoru’ – Da, stimate client, Sony are motorul Bravia pentru culori, si o luminozitate sporita cu 30% fata de Samsung.
Clientu’ – Nu stiu frate ce-s alea, da ce mai conteaza 200 euro in plus la televizoru’  ala, deja e 700 un samsung, merge si 900 ca e sony, ce  req. Moare astia din bloc cand or vedea ca vin cu Sony acasa. Dati-mi 2 va rog! Unde fac si io ratele?

Sa traiti bine (pe credit)! :lol: