05.14.09

O aventura cu trenuri si placinte

Dupa ceva vreme am avut iar ocazia sa merg iar cu trenul de data asta de la Buzau spre Bucuresti si mi-am amintit o poveste.

Nascut fiind in orasul de la granita cu moldova (nu, Buzaul nu este in moldova! :lol: ) parintii mei au decis sa ne mutam in Targoviste prin ’89. Crescand in Buzau timp de vreo 9 ani decizia asta m-a nemultumit profund, ca orice copil care e nevoit sa isi mute copilaria in alta parte.
In schimb, eu si cu fratello ne vizitam bunicii si rudele din Buzau mai in fiecare vacanta. De obicei ne prelua bunica mea de acasa si luam trenul pana in orasul de bastina si inapoi.

Suna simplu dar calatoria asta era un fel de aventura in care bunica mea era eroul din poveste iar noi 2 (sau 3) ajutoarele ei de nadejde :) Aventura pornea din faptul ca trenul nu mergea direct la Buzau, ci trebuia sa facem o escala prin Ploiesti. Asa ca ne urcam in personalul de Ploiesti (cateodata din cele cu 2 etaje, intr-un stil pur londonez) care parcurgea cei 50 de km in 2 ore. Ajunsi in gara de sud a Ploiestilor urma de obicei o asteptare de minim 45 de minute pana cand ne urcam la bordul celui de al 2-lea personal pentru inca vreo 2 ore.
Si uite asa aventura noastra de vreo 130 de km se intindea pe cel putin 4-5 ore.

Ce tin minte de atunci cel mai bine sunt bunica mea care avea energia unui alergator de cursa lunga, nevoita (la vreo 60 de ani chiar) sa care 2 sau chiar 3 nepoti nabadaiosi (eu si fratemiu ne cafteam des in perioada aia :) ) cu tot cu bagaje , sala de asteptare din Ploiesti in care mamaie ne dadea cate un frutti fresh si placinta cu mere luata la pachet, biletele mici din carton pe care scria Targoviste – Ploiesti via Mija, statia de tren Romlux (locuiam in “suburbiile” Targovistei).
Imi mai aduc aminte de Cata si pasiunea lui pentru tot soiul de oratanii preferabil mumificate si date cu lac si de Codru care mai mergea cu noi la Targoviste, si primul lucru pe care il facea dupa ce cobora din tren era sa ii fie dor de Goghe (za father).

Era o calatorie care azi se face in maxim 2 ore dar asta nu avea atunci nici un fel de importanta pentru ca noi aveam tot timpul din lume.

08.6.08

Mersul trenului

Nu am mai mers cu trenul de vreo 4 ani buni incoace, pana astazi.

Nu e rau deloc, mai ales pe ruta Brasov – Bucuresti, unde cu masina pierzi vreo 3-4 ore in functie de noroc, iar cu trenul cam 2 ore jumatate.

Mai poti citi un pic, mai poti deschide laptopul, mai admiri privelistea. Merita.

Tags: ,
| Posted in Calatorii | 11 Comments »