12.7.07

Things we lost in the … traffic

Am urmarit in seara asta o stire la Antena 1 care era numita sugestiv “Luna haosului”. Imaginile cu traficul ireal din Bucuresti si cu centrele comerciale devenite adevarate campuri de lupta s-au perindat in cele 60 de secunde acordate subiectului. Locuind in acest oras (daca se mai poate numi asa) m-am identificat cu cei ce pierd ore intregi asteptand sa ajunga acasa si am simtit aglomeratia magazinelor de la orice sfarsit de saptamana nu numai din decembrie.

Dupa stire am decis sa schimb canalul; pe HBO unde rula cronica filmului “Things we lost in the fire” si inevitabil am sesizat ironia vietii.

Bucurestiul a inceput sa fie varful de lance al consumerismului care a ajuns si la noi in tara. Un fenomen pe cat de previzibil, pe atat de trist. Se cumpara orice, incepand cu cat mai multe masini “neparcabile” si terminand cu orice nimicuri care vor ajunge in ghenele de gunoi reciclabil. Desi numarul hypermarketurilor (sau hyperaglomerarilor) a crescut in fiecare an, setea romanilor, asupriti de comunism pentru atata timp, nu poate fi oprita. Orice nou loc-de-unde-se-poate-cumpara-ceva devine scena unor adevarate batalii. Pentru un loc de parcare, pentru un cos, pentru un carucior, pentru un produs, pentru o casa de marcat, pentru un minut.

Fiecare minut de aglomeratie ne rapeste cel putin un minut din viata.  O statistica interesanta arata ca un bucurestean ar petrece mai mult de 3 ani din viata in trafic. Un pret cam mare pentru a-l plati doar sa ne intoarcem cu pungile pline acasa seara. Si cum timpul ne este limitat, cei 3 ani inseamna mai putin timp cu familia, mai putin timp de citit, mai putin timp sa facem lucrurile care ne fac cu adevarat sa ne simtim in viata.

Astea si inca mai multe “things we lost in the .. traffic”.

08.23.07

Ne intalnim la 12, daca scap cu viata

Te trezesti dimineata, afara iti surade vremea insorita, chiar daca e 8 si trebuie sa mergi la serviciu azi, esti binedispus si gata sa o iei de la capat.

Ai totusi de mers prin traficul din Bucuresti, dar e august si e mai liber ca oricand asa ca nu e chiar atat de rau. E buna si varianta metroului pana la urma deci pleci pe jos spre statie si te bucuri de ziua frumoasa care incepe.

Astepti la semaforul trecerii de pietoni care devine verde si pornesti sa traversezi. Si esti impuscat!

Aberant nu, pentru ca s-a intamplat deja: http://www.hotnews.ro/articol_81931-Un-pieton-a-fost-impuscat-in-trafic-la-Bucuresti.htm

Am convingerea ca numai in Bucuresti se poate intampla asta. Un oras de frustrati, parveniti, accelerat spre capitalism dar care a sarit pasi importanti din procesul de vestificare. Un oras in care daca traversezi fara sa alergi pe trecerea de pietoni esti considerat infumurat, nesimtit, tupeist sau alte atribute care de care mai absurde. Asta daca nu esti impuscat.

In Bucuresti probabil 80-90% din masini au o bata de baseball in dotare. Dealerii auto ar putea observa oportunitatea de afaceri si ar putea include bata de baseball in oferta standard sau la optionale. Si daca e din fibra de carbon, costa ea mai mult, dar spargi orice cu ea, oricat de tare ar fi capul pietonului.

In Bucuresti daca nu acorzi “prioritatea de smecher” risti pagube importante asupra ta sau asupra masinii tale. E orasul in care vezi oameni batandu-se din cauza aglomeratia de pe strazi.

Peste cativa ani nu e exclus sa admiram in showroom primul model cu caroserie blindata, lame de cutit ce ies din jante (ca la carele romane de lupta), stergatoare provocand socuri electrice, pusti cu tranchilizante instalate in radiator, scaun cu evacuare fortata similar celor de pe avioanele de vanatoare, iar vesta reflectorizanta inlocuita cu vesta antiglont.

Drum bun maine dimineata si poate supravietuiesti pana la serviciu.

06.18.07

Stress si puncte

Daca mergi in fiecare zi cu masina/metrou/tramvai prin Bucuresti postul asta este pentru tine.

Suna ceasul. E 8:00. Deci urmeaza sa dau snooze de cel putin inca 4 ori pana se face 8:40. Gata deja am dormit prea mult.

Mecanic imi urmez ritualurile de fiecare dimineata: baie, bucatarie, baie, dormitor. The usual shit. Curios, dar ritualurile astea sunt mai exacte decat orice altceva fac in timpul zilei. Banuiesc si din timpul noptii.

Calm si inca adormit ies pe usa. Azi ma duc cu masina, nu de alta dar e prea luni sa merg cu metroul.

De pe aleea linistita din spatele blocului ajungi in infern. De la extaz la agonie. Claxoane, injuraturi, semne obscene. Linistea diminetii a disparut in mai putin de 60 de secunde.

Sa ma stresez? Neah. Nu are rost. Doar e luni. Si la urma urmei claxoanele sau injuraturile nu imi sunt adresate.

Imi incep questul. Creatorii de jocuri PC de la noi chiar nu isi dau seama ce super-idee trece pe langa ei in fiecare zi: un joc bazat pe traficul din Bucuresti. Adrenalina la maxim, sport extrem! Ecstasy e mic copil pe langa transpiratiile care te trec cand la geamul din stanga iti apare din senin o roata de camion mai apropiata decat ultima tipa pe care ai sarutat-o.
Mult prea intim pentru dimineata asta.
Omuletii de la volan chiar pun suflet in jocul asta: fiecare pieton claxonat: 10 puncte, fiecare injuratura: 25 de puncte, iar daca concurentul din trafic ia o bordura din cauza ta: 100 de puncte. Cat de tare!

Sa ma stresez? Neah. Nu are rost. Doar e luni. Si la urma urmelor nu face nimeni puncte de pe urma mea inca.

Ajung la prima intersectie. E trecerea de la level 1 la level 2. Monstrul de asfalt trebuie sa cedeze. La intrarea in intersectie sunt 4 benzi. La iesire numai 2. Test de supravietuire, nu alta. Pe langa proba de foc apare si provocarea surpriza: pe dreapta dupa intersectie e statie de autobuz iar semafoarele nu functioneaza. Ce poate fi mai palpitant???
Dreptul imi leviteaza deasupra acceleratiei in speranta culoarului izbavitor. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, inainte e liber si apas! Multimea e in delir (in afara celui din spate care e blocat de autbuzul care pleca din statie).

Am trecut la level 2. Numarul de vieti e intact dar multa din stamina s-a consumat. Pun niste muzica relaxanta si pornesc la cucerirea semaforului urmator.

Sa ma stresez? Neah. Nu are rost. E luni. Si la urma urmelor am trecut la level 2. Restul e floare la ureche.

Ajung la Rosetti. Concurentul de pe banda din stanga e mai adormit decat mine. Bolidul incepe sa traga dreapta amenintandu-mi scutul. Accelerez sa evit intimitatea si ii ating oglinda. Mi-a luat 25 de puncte: deschide geamul si revarsa dulcegariile asupra mea. E tare tipul. A facut el 25 de puncte? A facut! Probabil ca s-a si trezit din somn acum. Ma bucur ca l-am putut ajuta.
Pentru asta am primit bonus surpriza: avansezi la level-ul urmator.

Sa ma stresez? Neah. E luni. Si la urma urmelor am ajutat pe cineva sa se trezeasca si sa mai stranga niste puncte.

Ajung la serviciu. Macar am loc de parcare. Observ o zgarietura pe aripa din fata. Ce sa-i faci? Am terminat jocul, e timpul de un refill de stamina.

Maine merg cu metroul. Sau poate ca nu. E prea distractiv Bucurestiul asta.

Tu te stresezi? Neah. Nu are rost. E doar un drum. E soare afara si poti face ce vrei tu. Zambeste, nu te stresa si lasa-i pe ei sa stranga punctele.