09.21.09

Un pic de toamna

Primavara e anotimpul meu preferat. Dar totusi recunosc ca si toamna are momentele ei. Inceputul scolii, vremea mai racoroasa, copacii galbeni care isi pierd frunezele spre nuante mai calde, strugurii si salata de vinete, etc.

Azi noapte ma uitam pe geam fix cand o frunza isi facea drum catre pamant, ajungang pe un covor deja galben. La munte cred ca e tare misto acum, ar merge niste poze, astia care au hobby fotografia, cu ce va laudati la capitolul toamna?

PS: am vazut azi la google ca H. G. Wells, tatal Science Fiction-ului s-a nascut pe 21 Septembrie 1866. Nu am fost fan al Razboiului Lumilor, dar Masina Timpului chiar mi-a placut si as citi o carte de a lui, sa vedem cat e de bun comparativ cu Jules Verne, preferatul meu din copilarie :)

09.15.09

Inapoi la scoala

Nu eu, copii de la scoala de vis a vis :) De ieri a inceput harmalaia la mine la geam. In spatele blocului e o scoala si ieri m-a trezit la o ora la care lumea ar trebui sa doarma (11!) portavocea tovarasei directoare care anunta cu mare fast inceperea noului an scolar.

Astea par a fi randuri scrise de un pensionar suparat pe viata, nu? :))

Azi deja m-am obisnuit si imi place sa mai aud voci in jurul meu (in afara de alea pe care le aud deja in mod constant), pacat totusi ca a venit toamna :)

Apropo, am vazut azi pe google niste cercuri in lanuri eu cred ca au venit extraterestrii in sfarsit!! Astea or fi vocile pe care le aud??

10.28.08

Toamna prin Hanovra

Spre deosbire de alte orase, nu dau nici acum nume :) , in Hanovra toamna

are farmecul ei. Desi vremea e un pic mai ploiasa si mai rece decat la noi, din cauza copacilor care sunt peste tot, toamna arata chiar bine. Nu cred ca am vazut oras mai impadurit decat asta, si din cauza asta, se pot observa cam toate culorile pornind de la verdele gazonului ingrijit impecabil si pana la maroniul inchis al frunzelor de ceva timp uscate.

O plimbare pe stradutele cartierelor de aici devine o placere. Probabil pentru cei de aici nu mai e atat de extraordinar, dar venind dintr-un cartier de betoane nu pot sa nu apreciez linistea si frumusetea toamnei de aici.

05.9.08

O alta toamna

Micul nostru artist isi readuce aminte de toamna. Nu de orice toamna, de cea in care frunzele cadeau altfel.
Pe o banca, privind verdele proaspat de mai el isi amintea de acel noiembrie, si zambea.
Numara furnicile care isi purtau firimiturile cu demnitatea unui colonel si se intreba daca in acea toamna faceau acelasi lucru. Tocmai in acea saptamana de toamna isi cauta el gandurile de acum si forma sub care erau ele atunci.
Ah, daca ar putea sa isi mai aduca aminte tot. Dintotdeauna micul nostru artist suferea de uitarea lucrurilor pe care vroia sa si le aminteasca. Si nu stie daca exista vreun tratament pentru o boala atat de grea.
Aproape ca simte mirosul frunzelor cazute pe trotuar. Asta isi aduce aminte.
Vrea un leac sa readuca o toamna primavaratica inapoi pe banca.