12.3.08

Limita de viteza

Prea des mi se intampla sa nu mai am timp. Stiu ca daca timpul trece repede inseamna ca se scurge frumos, dar cateodata nu-mi place ca trece atat de repede. Realizez cat de mult timp a trecut de ultima data cand … si pare prea mult.

N-as vrea sa il dau inapoi, n-as vrea sa repar chestii, as vrea sa curga exact ca acum, doar mai incet :)

Ar fi buna o lege a timpului, un fel de cod rutier pentru circulatia in timp. Sa fie o limita de viteza cu care se scurge, pe care sa o mai poti depasi din cand in cand, dar cand se intampla sa iei o amenda, sa iti spuna agentul de timp ca ai depasit cu mult limita si ca iti irosesti prea repede viata circuland cu viteza.

Pana la urma viata e o calatorie nu o destinatie nu? :)

12.7.07

Things we lost in the … traffic

Am urmarit in seara asta o stire la Antena 1 care era numita sugestiv “Luna haosului”. Imaginile cu traficul ireal din Bucuresti si cu centrele comerciale devenite adevarate campuri de lupta s-au perindat in cele 60 de secunde acordate subiectului. Locuind in acest oras (daca se mai poate numi asa) m-am identificat cu cei ce pierd ore intregi asteptand sa ajunga acasa si am simtit aglomeratia magazinelor de la orice sfarsit de saptamana nu numai din decembrie.

Dupa stire am decis sa schimb canalul; pe HBO unde rula cronica filmului “Things we lost in the fire” si inevitabil am sesizat ironia vietii.

Bucurestiul a inceput sa fie varful de lance al consumerismului care a ajuns si la noi in tara. Un fenomen pe cat de previzibil, pe atat de trist. Se cumpara orice, incepand cu cat mai multe masini “neparcabile” si terminand cu orice nimicuri care vor ajunge in ghenele de gunoi reciclabil. Desi numarul hypermarketurilor (sau hyperaglomerarilor) a crescut in fiecare an, setea romanilor, asupriti de comunism pentru atata timp, nu poate fi oprita. Orice nou loc-de-unde-se-poate-cumpara-ceva devine scena unor adevarate batalii. Pentru un loc de parcare, pentru un cos, pentru un carucior, pentru un produs, pentru o casa de marcat, pentru un minut.

Fiecare minut de aglomeratie ne rapeste cel putin un minut din viata.  O statistica interesanta arata ca un bucurestean ar petrece mai mult de 3 ani din viata in trafic. Un pret cam mare pentru a-l plati doar sa ne intoarcem cu pungile pline acasa seara. Si cum timpul ne este limitat, cei 3 ani inseamna mai putin timp cu familia, mai putin timp de citit, mai putin timp sa facem lucrurile care ne fac cu adevarat sa ne simtim in viata.

Astea si inca mai multe “things we lost in the .. traffic”.