01.12.10

Putintica rabdare

Exista un motiv intemeiat pentru care nu am mai scris pe blog in ultimul timp. Rabdarea :) Sau mai bine zis lipsa ei.

Nu stiu daca e temporara sau nu treaba, dar in ultimele luni, pe langa faptul ca m-am apucat si de alte chestii, rabdarea de a scrie pe blog imi lipseste.

Este si cumulata oarecum cu faptul ca atat de multi oameni scriu despre lucruri atat de neimportante, lipsite de fond si utilitate, doar de dragul de a scrie si nu as vrea sa intru in categoria asta.

Poate a aparut oboseala sindromului supra-informarii cu tot felul de chestii care nu folosesc la nimic, scrise de oameni care nu au autoritatea sau credibilitatea de a-si da cu parerea. Care cateodata pot fi si eu, prin articolele mai vechi :)

Pana cand dispare lipsa asta de rabdare si chef de scris pe blog va doresc sa aveti parte de un an asa cum vi-l doriti!

04.7.09

Muzeul Militar

Saptamana asta beneficiez din plin de avantajele unui program de lucru relativ dubios (si de faptul ca Magda e in concediu) si iesim sa ne plimbam prin oras dimineata pana dupa pranz.

Azi am fost sa vedem Muzeul Militar National. Stand in Bucuresti de vreo .. hmmm .. 10 ani, am fost sa vad pana acum doar Muzeul Antipa asa ca am zis sa imi accelerez un pic ritmul, sa cresc de la 1 muzeu la 10 ani :)

Muzeul e foarte mare, a durat vreo 2 ore si ceva vizitarea lui. Te plimba incepand din preistorie, unde vezi pietrele cu care se bateau nenii neanderthalieni si treci prin toate etapele istoriei pana in zilele noastre in ceea ce priveste diversele obiecte de lupta. O sectiune destul de mare e dedicata revolutiei de la ’89.

Dupa cele 3 etaje din interior care nu se mai terminau, am iesit in curtea interioara unde era expusa artileria grea. Tot felul de tancuri, tunuri, lansatoare de rachete si alte arme de distrugere in masa.

Ca orice copil, m-am entuziasmat cel mai mult cand am intrat in pavilionul de aeronautica, unde am dat peste tot felul de avioane incepand cu cele realizate de Vuia si Vlaicu si terminand cu MIGuri.

Mi-a placut la nebunie ca aveau expusa capsula in care a calatorit Dumitru Prunariu in spatiu pentru aproape 8 zile in mai 1981. Din pacate nu am luat aparatul foto cu noi, dar am facut cateva poze cu telefonul. Iaca si capsula :)

Modul Spatial Soyuz

Modul Spatial Soyuz

12.3.08

Limita de viteza

Prea des mi se intampla sa nu mai am timp. Stiu ca daca timpul trece repede inseamna ca se scurge frumos, dar cateodata nu-mi place ca trece atat de repede. Realizez cat de mult timp a trecut de ultima data cand … si pare prea mult.

N-as vrea sa il dau inapoi, n-as vrea sa repar chestii, as vrea sa curga exact ca acum, doar mai incet :)

Ar fi buna o lege a timpului, un fel de cod rutier pentru circulatia in timp. Sa fie o limita de viteza cu care se scurge, pe care sa o mai poti depasi din cand in cand, dar cand se intampla sa iei o amenda, sa iti spuna agentul de timp ca ai depasit cu mult limita si ca iti irosesti prea repede viata circuland cu viteza.

Pana la urma viata e o calatorie nu o destinatie nu? :)

08.28.08

si trebuie sa mai rezolv inca ceva

cu cat trece timpul cu atat parca apar mai multe chestii “de rezolvat”. o plata catre x, o semnatura pentru y, doua telefoane sa rezolvi z. o factura, un contract, cateva intalniri.
si exista pericolul ca aceste “chestii de rezolvat” sa isi piarda din scop, se consuma tot timpul pentru a rezolva probleme care ar trebui sa ne ofere mai mult timp liber :)
si iti mai dai seama de fapt ca ele nu apar, ci le cauti. de fiecare data cand esti in goana pentru ceva mai bun, fapt pozitiv in sine, dar atat de grav cand e dus la extrem.
si parca rezolvatul asta devine un scop in sine, si mai uitam un pic ca nu traim doar sa rezolvam chestii, mai trebuie sa si traim.

mai este adevarat si ca mai placut nu e atingerea obiectivului in sine, dar drumul pana acum. dar parca nu as aprecia asa de mult procesul de plata al unei facturi :) (care nu se poate face prin online banking :)) )

l-as numi sindromul “vreau ceva mai bun, de preferabil acum”