02.25.08

Spalarea pacatelor

La cate spalatorii de masini sunt in tarisoara noastra ai zice ca suntem un popor obsedat de curatenie. Asta daca nu salasluiesti pe aici cateva zile.

Nu cred sa fi vazut vreo tara cu atat de multe spalatorii de masini pe cap de locuitor. Pe langa asta, se numara pe degete zilele in care nu sunt cozi in fata lor. Acum cateva saptamani am trecut pe langa spalatoria pe care o frecventez mai des oprind sa intreb mai intai cat am de asteptat. Raspunsul, cu un aer cat se poate de natural: cam 2 ore – 2 ore jumate. Nu ma obliga nimeni sa astept, dar oare ce gandeste cel din fata mea, care asteapta cuminte si inconstient 2 ore dintr-o zi si asa aglomerata, pentru a scapa de praful de pe masina.

Bine bine. Astept ieri “doar” 30 de minute. O adevarata minune cereasca intr-o duminica insorita de primavara. O spalatorie decenta, aproape de casa. Baiatul care se pregatea sa o spele, pus pe profit, se apropie (atent sa fenteze supravegherea sefului) si imi zice:

“Auzi frate nu vrei sa facem si o degresare? nu dai banii la sefu ti-o fac eu la juma de pret.”
Eu ma gandesc si nu tin neaparat, si asa asteptasem destul, dar incerc sa aflu cum se ascunde daca sefu e cu ochii pe ei tot timpu.
“Pai frate, sefu e cu gratar in spatele curtii, mai vine mai pleaca, si e si beat acu’, ca au inceput grataru acu vreo 3 ore”.
Dupa care spiritul lui de intreprinzator nu renunta:
“Atunci hai nu’ti fac scaunele din fata? tapiteria completa costa 2 milioane jumate, io ti le fac ieftin”.

Ce mai, super afacere. Nu doar pentru proprietarii lor dar si pentru personalul extrem de inventiv in metode de a fenta regulile.