10.15.09

Stanislaw Lem – Solaris

Urmeaza sa admit o blasfemie :) Este prima carte SF pe care o citesc! Sigur, am citit Jules Verne si poate fi incadrat in acelasi gen, dar Solaris e prima carte SF a secolului nostru, incadrata in conceptul de SF din mintea mea, pe care o citesc :)

Vroiam sa incep cu mult mai faimoasa Dune, dar am dat peste Solaris printre cartile mai vechi ale Magdei, iar superficialitatea din mine (are mai putine pagini decat Dune :D ) a ales-o.

Mi-a placut foarte mult. Nu pentru ca e un roman SF, pentru povestire sau pentru ca are o mare componenta pshiologica, ci pentru modul in care Lem a combinat cele 3 laturi la un loc.

E un roman despre limitele cunoasterii umane, despre limitele psihicului nostru, despre fragilitatea omului in conditiile unui univers potential infinit si despre motivul fundamental care indeamna omul spre cunoastere.

Latura de SF impresioneaza prin descrierile amanuntite ale fenomenelor “naturale” care au loc pe o planeta indepartata cu totul diferita de pamant iar povestirea in sine este cel putin la fel de captivanta.

O recomand cu caldura, nu doar amatorilor de SF.