Dune – Frank Herbert
In ultimele saptamani preocuparile mele principale au fost munca, cateva filme si cititul. Si cum munca mea sigur nu va intereseaza, am ramas mai ales cu cartile 
Am citit alta roman a carui recenzie in cateva randuri e imposibila. Dune, se stie, e un clasic al genului. Pe langa asta volumul are peste 700 de pagini, asta adaugand la dificultatea procesului.
Lasand povestea la o parte, raman cu impresia proprie asupra cartii: foarte buna
Din perspectiva povestii, din perspectiva paralelei dintre viata de pe Arrakis si cea de pe Pamant (fremeni vs musulmani, mirodenie vs petrol, ocupatia harkonen vs razboaiele americane de “democratizare”, etc.), din perspectiva evolutiei umane si altele
Ce mai, cine se vrea cititor de cursa lunga nu are cum sa nu treaca si prin gara numita Dune
1984 – George Orwell
Pfuuu, cum incepi recenzia uneia dintre cele mai faimoase carti din istorie? Si mai degraba cum o descrii in doar cateva paragrafe fara sa o banalizezi?
Pai hai sa incerc: e una din cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata Asta ar trebui sa rezolve partea cu banalitatea.
E uimitor de vizionara in ceea ce priveste descrierea unui regim totalitar, mai ales pentru cei care au apucat sa vada ce inseamna comunismul. Bineinteles ca viziunea a fost voit exagerata de catre Orwell, ducand-o catre extrem.
Pe langa asta, autorul mai sintetizeaza si idei despre razboi, manipulare, politica, coruptie, etc, tot ceea ce implica un sistem politic si social, intrand in detalii uimitor de actuale.
E in acelasi timp si un SF, avand in vedere ca a fost scrisa in 1948, actiunea fiind plasata in 1984.
Deci isi merita fiecare minut petrecut citind-o, din punctul meu de vedere
Stanislaw Lem – Solaris
Urmeaza sa admit o blasfemie Este prima carte SF pe care o citesc! Sigur, am citit Jules Verne si poate fi incadrat in acelasi gen, dar Solaris e prima carte SF a secolului nostru, incadrata in conceptul de SF din mintea mea, pe care o citesc
Vroiam sa incep cu mult mai faimoasa Dune, dar am dat peste Solaris printre cartile mai vechi ale Magdei, iar superficialitatea din mine (are mai putine pagini decat Dune 
) a ales-o.
Mi-a placut foarte mult. Nu pentru ca e un roman SF, pentru povestire sau pentru ca are o mare componenta pshiologica, ci pentru modul in care Lem a combinat cele 3 laturi la un loc.
E un roman despre limitele cunoasterii umane, despre limitele psihicului nostru, despre fragilitatea omului in conditiile unui univers potential infinit si despre motivul fundamental care indeamna omul spre cunoastere.
Latura de SF impresioneaza prin descrierile amanuntite ale fenomenelor “naturale” care au loc pe o planeta indepartata cu totul diferita de pamant iar povestirea in sine este cel putin la fel de captivanta.
O recomand cu caldura, nu doar amatorilor de SF.
| Posted in Carti | No Comments »