11.16.11

Despre rabdare si perseverenta

Abordez un subiect care mi se pare foarte important legat de interactiunea cu alti semeni. Subiectul asta se bazeaza pe finalitatea oricarei activitati umane. Desi “life is a journey, not a destination” suntem totusi predispusi a cauta finalitatea in orice facem.

Subiectul este perseverenta si prin asta spun ca incerc sa pornesc de fiecare data la drum cu asumptia ca persoana cu care interactionez nu isi va face treaba cand trebuie si cum trebuie (poate fi un client, un furnizor, un agent al unui magazin de unde cumpar ceva, un prieten, etc).

Stiu ca in mod normal fiecare isi face partea lui, la timp si in parametri optimi, dar in viata reala cred ca asta nu se intampla. Asta poate pentru ca traim intr-o lume aglomerata, unde fiecare are multe pe lista de facut, poate pentru ca traim intr-o societate mai putin evoluata sau educata, unde nu primeaza profesionalismul, etc. Motivele sunt mai putin importante.

Pornind de la asumptia ca nimeni nu isi face treaba cum trebuie (desi nu e mereu adevarata) pot sa imi dau seama ca totul depinde de mine. Daca cineva mi-a spus ca face ceva la un termen dat, daca nu se respecta termenul incerc sa aflu care e motivul. Sun de atatea ori cat e nevoie sa realizez ce mi-am propus (a fost o situatie in care trebuia sa dau de un “mester” pentru mobilier la comanda si nu imi raspundea la telefon. Am sunat de vreo 9-10 ori in 2 zile, pana am dat de el).

Multi oameni nu fac asta si apoi se plang de faptul ca X nu a facut ce trebuia, ca Y a promis degeaba, ca uite ce viata grea am si nimenui nu ii pasa, aruncand intotdeauna responsabilitatea asupra altcuiva.

Sigur, e foarte usor sa faci asta, si X chiar ar trebui sa isi faca partea lui, dar cel mai important e pana la urma rezultatul. Si mai e adevarat ca perseverenta poate fi obositoare, dar mi se pare singura cale.

Si rezultatul poate fi influentat de mine in mai toate situatiile. Nu controlat, nu neaparat decis, dar cu siguranta influentat.

04.27.10

Firme mari vs Firme mici

Dupa o “vasta” experienta de munca de vreo 3 ani intr-o companie medie spre mare, 2 ani intr-o corporatie si inca 2 intr-o firma mica, a venit randul sa imi dau cu parerea si despre avantajele fiecareia, din punctul de vedere al angajatului :) Cu mentiunea ca la ultima am trecut in tabara angajatorului, deci as putea fi putin impartial.

Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:

- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB :) ) ofera posibilitatea asta, de a da mereu peste cineva care aduce ceva nou si bun.

- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat :)

- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?

- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.

- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.

- Freebies.  Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.

Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):

- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.

- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.

- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.

- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.

- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.

Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.

Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.

12.11.08

Ce de mai controverse

Nu sunt eu cel care a tras concluzia asta, am auzit-o din mai multe parti.

Pare ca blogosfera asta e plina de certuri. Aproape orice blog are sub o forma sau alta o cearta pe el. Oamenii se cearta pe informatii, intotdeauna ei au dreptate si ceilalti sunt niste idioti. Sunt cateva bloguri care exceleaza la capitolul controversa. Cel mai la indemana exemplu este Zoso, al carui principal mijloc de atragere a traficului este cearta. Totul porneste de la placerea de a critica orice. Baiatul asta vrea probabil, si o face chiar bine.

Dar de ce atata cearta? Discutiile sunt constructive, si parerile diferite la fel, sunt de acord. Dar aproape de fiecare data apare unul dintre aia care le stiu pe toate, si nu doar afirma ca detin adevarul absolut dar ii mai si denigreaza pe toti ceilalti care nu sunt de acord cu ei.  Intrebarea mea e retorica, de vreme ce audienta e generata de mondenitati si scandaluri.

Din cauza asta multe bloguri cu idei interesante, care creeaza ceva si nu critica ce fac altii, nu vor ajunge niciodata la un trafic de top 10.

12.3.08

Limita de viteza

Prea des mi se intampla sa nu mai am timp. Stiu ca daca timpul trece repede inseamna ca se scurge frumos, dar cateodata nu-mi place ca trece atat de repede. Realizez cat de mult timp a trecut de ultima data cand … si pare prea mult.

N-as vrea sa il dau inapoi, n-as vrea sa repar chestii, as vrea sa curga exact ca acum, doar mai incet :)

Ar fi buna o lege a timpului, un fel de cod rutier pentru circulatia in timp. Sa fie o limita de viteza cu care se scurge, pe care sa o mai poti depasi din cand in cand, dar cand se intampla sa iei o amenda, sa iti spuna agentul de timp ca ai depasit cu mult limita si ca iti irosesti prea repede viata circuland cu viteza.

Pana la urma viata e o calatorie nu o destinatie nu? :)

11.7.08

Ce as vrea cel mai mult

O noua leapsa de data asta primita de la Codru.

Ce as vrea cel mai mult pe lumea asta:

1. World peace :D
2. Niste ecleruri facute de bunica mea
3. sa fiu sanatos
4. sa fii sanatos
5. sa fie sanatosi
6. vanghelii, ontanii si ceilalti derivati directi din primate sa ajunga unde le e locul
7. sa avem mai multa grija ce, cat si de ce consumam din pamantul asta ajuns vai de el
8. sa vad o tara noua in fiecare an
9. sa fac un drum cu masina pana in China
10. sa am in continuare tot ce am acum

O dau mai departe Magdei, lui Razvan, Crengutei, lui Mihnea si lui Catalin.

11.3.08

Criza economica vs. Criza reala

Multe articole s-au scris despre criza economica mondiala, mai multe decat despre orice alt subiect in ultimii ani. Poate de la atacurile din 11 septembrie nu s-a mai scris atat de mult pe aceeasi tema.
Nu cred ca e cel mai important subiect totusi. Sunt de parere ca o criza mai importanta decat asta financiara e criza planetei. Un nou semn de alarma e tras de Living Planet (am dat de el pe situri de stiri) cum ca deja consumam cu mult peste ce poate planeta sa ofere.

Mai cred ca cele 2 crize sunt strict legate. Cresterea economica e inevitabil legata de cresterea consumului. Fara ca noi tampitii sa cumparam mai multe chestii de care nu avem nevoie, economia nu ar creste, cel putin nu la fel si nu in toate sectoarele. Estimarile Living Planet spun ca in jur de 2030 vom cam epuiza planeta. Procentul populatiei obeze creste, pentru ca bagam in noi o gramada de tampenii de care clar nu avem nevoie. Traim in secolul exploatarii omului de catre om, suna cunoscut? :D Parca asta trebuia sa faca comunismul nu capitalismul :)

Cat de lipsita de orizont sa fie rasa asta umana daca in momentul asta oamenii isi fac mai multe griji pentru plafonul de garantare al depozitelor sau al pierderilor de moment de pe bursa decat de disparitia propriei specii? Cat de rau trebuie sa ajunga planeta asta ca sa faca ceva? Guvernele aloca mii de miliarde de euro pentru salvarea unor banci, dar nu aloca nici pe aproape sume pentru evitarea unei crize mult mai importanta si mai acuta decat cea financiara.

Daca pana acum orizontul de timp in care mai aveam timp sa ne salvam era undeva pe la 100 de ani, deja ultimul ceas se cam apropie (maxim 42 de ani mai exact), dar pana atunci hai sa mai dam o tura prin mall sa mai cumparam ceva, poate mai uitam de necaz si poate trece si asta de la sine fara sa facem mare lucru.

10.25.08

Dance Like No One Is Watching

Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre noi asteapta o anumita intamplare sa le provoace fericirea :)

We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another.  Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are.  After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with.  We will certainly be happy when they are out of that stage.  We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now.  If not now, when?  Your life will always be filled with challenges.  It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway.  One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life.  But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid.   Then life would begin.  At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness.   Happiness is the way.  So, treasure every moment that you have.  And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.

So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.

Thought for the day: “Work like you don’t need money,  Love like you’ve never been hurt,  And dance like no one’s watching.

09.25.08

Scopul unui blog personal

Discutie deschisa: care e scopul unui blog personal?

Eu il vad ca o metoda de a iti cunoaste lumea propriile ganduri si intamplari. Exemplu sunt posturile lui Codru, din putul creatiei,  Mugur despre viata lui in Algeria, si mai sunt multi.

La posturile despre diverse intamplari cred ca e important sa apara acolo ce parere are autorul despre respectiva chestie, si mai putin aspectul ei de stire, seaca si insiruita fara nici o nuanta de sentiment. Inevitabil multi, si eu pe alocuri :D, cad in capcana atragerii cat mai multor vizitatori, ignorand motivul pentru care exista, de fapt, blogul lor; sacrifica continutul de dragul traficului.

V-am pus in dreapta un loc unde puteti spune pareri despre blogul asta in general, sugestii si alte chestii din astea ce nu pot fi puse ca si comentariu la un post, la sugestia lui pantagruel.

Arunca si tu cu parerea despre ce inseamna si cum trebuie sa arate un blog personal.

Sa traitzi bine!

P.S. vezi ca e un sondaj in dreapta, ai ocazia sa te razbuni :))

04.25.08

createyourself.ro

Am fost intrebat de ce numele asta, www.createyourself.ro, pentru un blog. Scopul initial nu prea era blogul. Mi-a inmugurit o idee acum ceva timp, pentru un spatiu in care oricine putea fi orice. Un fel de blog colectiv, loc de asternut cele mai nebune dorinte proiectate asupra propriilor persoane.

De atunci ideea s-a asezat intr-un colt, bine de tot, si a aparut blogul, cu o farama din ceea ce se dorea initial. Acum, cu categoria guest writers, pentru care va astept cu dorinte de a scrie, poate capata din nou contur. Deci daca vrei sa fii guest writer da-mi un buzz.

03.9.08

Scopul vietii

Un citat care mi-a placut mult:

“All animals except man know that the ultimate of life is to enjoy it.”

Deci maine e luni!