10.24.11

Aprecieri de la inaltime

Citesc zilele astea cartea Three Cups of Tea care e povestea unui american plecat in Pakistan pentru a escalada K2. Pe scurt, nu reuseste, aproape moare la coborare, dar e salvat de localnicii unui sat izolat din munti din Baltistan (o regiune nordica din Pakistan), . Pentru ca ii place foarte mult acolo si vede faptul ca nu au parte de nici o educatie se hotaraste sa le construiasca o scoala. Pana la urma isi face o fundatie, strange bani, si construieste mai multe.

Cartea e controversata, se zice ca autorul a deformat mult adevarul, dar eu preiau de aici o idee: aprecierea de catre vestici (a se citi aici oameni din civilizatii bogate) a unui stil de viata mult mai simplu, in detrimentul stilului capitalist, materialist, etc.

Nu neg ca o viata intr-un sat izolat din munti, intr-o zona total rupta de restul lumii, isi are avantajele ei, chiar importante. In primul rand ritmul de viata, mult mai calm si mai putin haotic, generator de stres, de care ne lovim aici in lumea “dezvoltata”. Acolo oamenii au mai mult timp pentru familie, petrec majoritatea timpului intr-o comunitate stransa, mananca mai sanatos, au parte de exercitiu fizic, etc.

In schimb sunt de parere ca cei care emit astfel de aprecieri o fac de la adapostul confortului de la ei de acasa.

Majoritatea celor care au contact cu viata simpla, o fac pentru o durata limitata de timp: o saptamana, o luna, 1 an. In tot timpul asta, oricat de rau sau de bine ar fi acolo, in subconstient exista mereu perspectiva intoarcerii acasa, acolo unde totul functioneaza cum stim ca ar trebui sa functioneze. Nu se lovesc de toate greutatile de zi cu zi, pentru ca nu au nevoie de asta.

Nu sufera de lipsa hranei pentru ca au un cont decent in banca. Nu sufera de frig pentru ca au venit cu haine groase de acasa. Nu sunt bolnavi pentru ca si-au facut vaccinurile inainte de a pleca spre zona izolata a lumii si pot oricand sa ia un avion inapoi spre civilizatie unde au parte de un sistem medical.

Asta mai facem si noi, in aprecierile pe care le emitem fata de viata mai naturala de la tara de exemplu. O facem pentru ca ne vom intoarce acasa, unde avem internet, supermarket, masina, telecomanda pentru tot.

Sunt oameni care intr-adevar fac pasul asta si isi muta complet viata intr-un astfel de loc. Dar cei care fac asta au avut probleme cu adevarat grave acasa si au simtit nevoia puternica sa evadeze.

Majoritatea dintre noi nu vom vrea niciodata sa ne mutam cu adevarat la tara, dar de la inaltime vom aprecia un trai mai simplu.

03.14.11

Romania reala (si saraca)

 

Pe 16 decembrie a aparut un articol in Ziarul Financiar care spunea ca, oficial, doar 100.000 de romani au salariul net peste 1.000 de euro pe luna. Link aici, acum vad ca l-au bagat la ZF Exclusiv, atunci tin minte ca era “la liber”.

Chiar daca asta nu e numarul real (aici nu se includ salarii la negru sau detinatorii de firme sau PFAuri), estimand ca asta ar fi sa zicem de 3 ori mai mare, pe la vreo 300.000 de oameni, asta tot inseamna extrem de putin. Si nici macar nu putem spune ca 1.000 de euro este pragul care defineste clasa de mijloc, e un salariu mic pentru standarde UE.

Romania reala este, din pacate, in continuare foarte saraca. Stirile cu economia care duduia prin 2006 – 2008 erau rupte din rai nu din realitate. Era bine ca procentul de crestere era generos, dar per ansamblu nu eram nici macar aproape de a iesi din saracie, mai aveam nevoie de ani buni sa consideram asta daca ritmul s-ar fi sustinut, lucru care nu s-a intamplat.

In conditiile astea ma amuza “analistii” care nu vad ca Romania este inca o piata a pretului nu a calitatii. Avem o mica clasa sociala bogata, care cumpara obiecte de lux, dar per total suntem saraci. Majoritatea oamenilor nu merg in mall la cumparaturi, ci in locuri ca obor / titan si alte locuri de felul asta. Poate doar in supermarketuri sa vedem mai aproape o lume mai reala, conforma cu majoritatea. Masinile scumpe nu au fost o consecinta a imbogatirii, cel mult a fost urmarea descoperirii creditarii. Cum a aparut criza cum nu s-au mai putut plati ratele, ca urmare parcurile de masini returnate s-au umplut de oameni care si-au dat seama ca nu mai pot plati, indatorandu-se prea mult doar pentru o masina.

Si internetul se incadreaza in aceleasi linii: avem printre cel mai rapid net din lume, dar majoritatea sunt abonati ai RDS alegand pretul cel mai mic, nicidecum cea mai buna calitate (pana la aparitia Fibernetului cel putin).

Netul este inca o nisa, oamenii pe care ii vedem constant pe facebook si mail sunt o categorie restransa de oameni, o nisa care mai trebuie sa se dezvolte si mai are cel putin cativa ani pana sa devina o piata in adevaratul sens al cuvantului.

Pana atunci solutia e una singura: munca! Smile