Perceptia valorii
Am citit postul asta al lui Dono, despre o tanti menajera care pune criza pe seama excesului, dar are nevoie de un aragaz de 40 de milioane si un televizor de la Sony in sus (oare cat castiga o menajera??).
Si mi-a declansat un gand mai vechi, referitor la perceptia valorii, mai ales intr-o tara ca Romania (iesita de relativ putin timp de sub comunism, cand am fost privati de o gramada de chestii, etc etc, stiti deja povestea).
Cred ca, in continuare, nu vom putea sa “strangem cureaua” cum ar trebui in vremuri mai grele, pentru ca suntem inca disperati sa cumparam chestii pe care parintii nostri nu le-au putut avea. Nu avem bani pentru ele, dar nu-i bai ca facem credite. Am putea cumpara un Samsung in loc de Sony, dar ce pana mea, chiar daca nu imi dau seama de diferenta tehnica intre cele 2, trebuie sa iau Sony ca da mai bine. Ce daca televizorul costa mai mult decat salariile pe 2 luni adunate. Rata e mica, daca luam pe 10 ani. Merge.
Cu alte cuvinte, in tarile “in curs de dezvoltare” (sa le zicem “creshe”), cum e si cazul nostru, exista o perceptie distorsionata a valorii, eufemistic vorbind. Pragmatic vorbind, habar nu avem ce inseamna valoare. Apetitul pentru lux in “creshe” e foarte ridicat comparativ cu puterea lor de cumparare, pentru ca oamenii nu stiu inca sa cumpere ce le e necesar si numai atat. Mai amuzant e, ca atunci cand ajungem intr-o tara mai evoluata un pic, aia ni se par niste zgarciti.
Parca vad un dialog intr-un magazin de electronice:
Clientu’ – Uite colea frate Samsungu asta e 700 de euro, Sonyu e 900.
Vanzatoru’ – Da, stimate client, Sony are motorul Bravia pentru culori, si o luminozitate sporita cu 30% fata de Samsung.
Clientu’ – Nu stiu frate ce-s alea, da ce mai conteaza 200 euro in plus la televizoru’ ala, deja e 700 un samsung, merge si 900 ca e sony, ce req. Moare astia din bloc cand or vedea ca vin cu Sony acasa. Dati-mi 2 va rog! Unde fac si io ratele?
Sa traiti bine (pe credit)! 
Ce mai cauta lumea in Google
Astazi a ajuns la mine pe blog cineva care cauta in google: “operatie colon spaga ron”. Deci oamenii incep sa caute pe net chestia asta, sa fie pregatiti cand ajung la taiere.
Urmatorul pas e sa facem un portal unde sa discutam despre spagi la medici, cat se da pentru fiecare operatie, daca nu exista deja ..
Ca tot citeam astazi postul asta.
Trist!
Medicii romani omoara oameni pe banda rulanta
Crime de gradul 1 in continuare in spitalele romanesti:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/821922/Copil-mort-din-cauza-unui-diagnostic-gresit/
cati oameni trebuie sa mai moara pana intra cineva in puscarie???
o sa tot vedeti la mine pe blog articole de genul asta pentru ca e strigator la cer. indemn la o campanie, pentru cine vrea sa vada niste criminali condamnati.
O tanara de 17 ani moare din cauza unui medic
Imi aduc aminte de cineva comentand la un post anterior ca nu medicii sunt de vina ci sistemul medical si guvernul. Cumva guvernul a refuzat internarea unei fete de 17 ani in stare grava, care a fost trimisa acasa pentru tratament ambulatoriu? Cumva guvernul e acum de vina pentru MOARTEA ei???
Sustin in continuare idea postului anterior despre medici. Se pare ca vizitatorii ma sustin, daca privesti rezultatele sondajului din dreapta. Pana la urma sistemul medical e o colectie de medici din cate stiu eu.
Medici din toata tara: sunteti niste mizerii
Scriu articolul asta dupa ce m-am mai calmat un pic dupa o intamplare care umple din ce in ce mai des paharul.
Ma alatur celor care blameaza sistemul sanitar romanesc, dar mai ales impotriva medicilor.
As vrea sa primesc de la voi povestiri ale cazurilor in care ati fost jigniti, afectati, batjocoriti, storsi de bani pentru spaga, nerespectati de catre medicii din Romania. Va rog mult sa dati numele medicilor care ar merita cativa ani de puscarie.
Eu incep cu 2, si mai revin pe parcurs:
1. Bunica mea, bolnava de parkinson. Initial diagnosticata intr-un spital din Buzau dupa un timp a fost dusa la Bucuresti, la Fundeni, pentru ca nu functiona tratamentul. Acolo, dupa investigatii si spaga in continuu, se schimba diagnosticul: nu are parkinson! Asta dupa cativa ani de tratament pentru aceasta boala. Dupa o perioada in care noul tratament a dat roade, din nou ea nu se simtea bine, deci a fost dusa din nou la Bucuresti, de data asta la municipal. Unde, surpriza: are parkinson! Iar tratament schimbat, alte pastile, alta spaga, alta distractie.
2. Mama mea, de curand operata in Targoviste de un doctor Georgescu. Operatia a decurs perfect normal, nici o problema. Dupa 1 zi face febra. I se administreaza un alogalmin fiola, nimic in neregula pana aici. Dar febra persista, si e vizitata de un alt parazit de medic, care ghiciti ce face: dupa un diagnostic fara nici o analiza ofera tratamentu miraculos: paracetamol! 3 capsule, una la 6 ore!!!! Intre timp parazitu Georgescu nu facuse nici o vizita in salon toata ziua, desi toti bolnavii erau ai lui!!! A doua zi, bineinteles, febra se intensifica si incep frisoanele. Ciudat, dar minunea de paracetamol nu isi facuse efectul!! (paracetamol capsule bineinteles). Pana la ora 6 dupa masa mizeria de Georgescu nu a dat nici macar o data prin salon.
Asadar va rog sa contribuiti cu aventurile voastre printr-o breasla de infractori.
Mai stiti de medicul ucis din Timis? Nu incurajez astfel de masuri extreme dar nici cum e acum nu e normal.
Uitati aici care a fost raspunsul colegiului medicilor pentru cazul de mai sus.
“Colegiul Medicilor din Romania solicita responsabililor care au permis sa se ajunga la o asemenea situatie sa-si asume partea de vina pe care o au si sa ia masuri ca astfel de cazuri sa nu se mai repete. “
Responsabili pentru ignoranta, indolenta, inconstienta si incompententa sunt numai si numai medicii, doctori in spaga.
Galben pe verde
Cam tarziu am realizat ca a inceput un campionat european. L-am urmarit pana acum, dar pana ieri nu am resimtit aroma asa cum o stiam din 1990 incoace. De 8 ani uitasem cum e sa joace Romania la un turneu final.
Cu o ora inaintea meciului au aparut primele imagini cu ai nostri suporteri pe stadionul din Zurich intr-un numar mai mare decat oricare alt campionat european sau mondial de pana acum. Inevitabil s-au revarsat peste mine amintiri care incepeau cu 1990 si faimosul meci cu Argentina, Maradona fiind atunci in teren cand nu reuseau sa ne invinga.
Si au continuat cu imaginile indecent de nocturne ale americanului din ’94. Pe rand meciurile cu Columbia si Argentina mai adaugau o nota de raguseala cu fiecare gol. In Franta deja aveam experienta si ca un facut, o alta echipa ne pica in plasa pentru a 2a oara, victima lui Ilie. Columbia. S-a terminat cu Euro 2000 cand bara lui Hagi din sferturile cu Italia au cutremurat un pic asfaltul pietei universitatii.
A fost cu Franta 0-0, dar un punct cat 8 ani s-a strans si un pic de speranta s-a ivit iar pe fundal galben. Ca vom trece mai departe sau ramanem cu cele 3 meciuri din grupe, un campionat in care joaca ai nostri face cat toate cele 3 jucate in cei 8 ani de absenta.
Si ca atunci cand aveam 14 ani si zbieram ca disperatii la golul lui Ilie Dumitrescu din optimile cu Argentina, si acum o simpla faza la mijlocul terenului trezeste cele mai nebune emotii, doar pentru ca pe teren acum e Chivu si e in galben.
Spalarea pacatelor
La cate spalatorii de masini sunt in tarisoara noastra ai zice ca suntem un popor obsedat de curatenie. Asta daca nu salasluiesti pe aici cateva zile.
Nu cred sa fi vazut vreo tara cu atat de multe spalatorii de masini pe cap de locuitor. Pe langa asta, se numara pe degete zilele in care nu sunt cozi in fata lor. Acum cateva saptamani am trecut pe langa spalatoria pe care o frecventez mai des oprind sa intreb mai intai cat am de asteptat. Raspunsul, cu un aer cat se poate de natural: cam 2 ore – 2 ore jumate. Nu ma obliga nimeni sa astept, dar oare ce gandeste cel din fata mea, care asteapta cuminte si inconstient 2 ore dintr-o zi si asa aglomerata, pentru a scapa de praful de pe masina.
Bine bine. Astept ieri “doar” 30 de minute. O adevarata minune cereasca intr-o duminica insorita de primavara. O spalatorie decenta, aproape de casa. Baiatul care se pregatea sa o spele, pus pe profit, se apropie (atent sa fenteze supravegherea sefului) si imi zice:
“Auzi frate nu vrei sa facem si o degresare? nu dai banii la sefu ti-o fac eu la juma de pret.”
Eu ma gandesc si nu tin neaparat, si asa asteptasem destul, dar incerc sa aflu cum se ascunde daca sefu e cu ochii pe ei tot timpu.
“Pai frate, sefu e cu gratar in spatele curtii, mai vine mai pleaca, si e si beat acu’, ca au inceput grataru acu vreo 3 ore”.
Dupa care spiritul lui de intreprinzator nu renunta:
“Atunci hai nu’ti fac scaunele din fata? tapiteria completa costa 2 milioane jumate, io ti le fac ieftin”.
Ce mai, super afacere. Nu doar pentru proprietarii lor dar si pentru personalul extrem de inventiv in metode de a fenta regulile.
| Posted in Filosofie de buzunar | No Comments »