04.15.11

Despre resurse si evolutie–partea a IV-a–Cercul vicios

Warning: parere personala Smile

Sa facem un mic rezumat: numarul de oameni de pe planeta asta creste rapid, la fel ca si consumul pe cap de locuitor (mai ales in zonele in curs de dezvoltare, cu populatia cea mai numeroasa), cauzele sunt globalizarea, societatea de consum promovata de tarile vestice (vezi revoltele din orientul mijlociu coroborate cu accesul la informatie), evolutia tehnologica.

Ajungem acum la o parte delicata in tot procesul asta si anume faptul ca suntem prinsi acum intr-un cerc vicios.

Pe de o parte oamenii vor deveni (sa speram) din ce in ce mai constienti ca ritmul asta de crestere al consumului pur si simplu nu se poate mentine, planeta avand resurse limitate care se vor termina la un moment dat.

Pe de alta parte, pentru a nu le consuma, datorita populatiei prea mare, trebuie sa se intample cel putin doua lucruri:

1. cineva trebuie sa se sacrifice, ideal toti. Ori asta nu prea sta in natura umana care se ghideaza dupa principiul “mereu mai mult”. Poti forta chinezii sa ramana acolo unde sunt acum? Poti convinge americanii sa manance mai putin sau sa mearga mai mult cu trenul? Sau sa nu creasca vanzarile anul asta cu 20%? Poate fortati. Chiar si asa, s-ar revolta, pentru ca o data obisnuiti cu binele, mai greu sa dai inapoi spre rau. Iar sistemele financiare sunt facute in asa fel acum incat doar cu crestere se poate merge mai departe.

2. faptul ca se consuma mult duce si la cresterea numarului de locuri de munca. Multi anti-consumeristi sunt putin ipocriti sau nu realizeaza faptul ca daca brusc consumul s-ar reduce la jumatate, ar insemna si injumatatirea locurilor de munca. Oamenii astia trebuie sa manance ceva, iar daca nu vor primi ajutoare sociale, se vor revolta si vor veni spre vest unde e oferta la mec.

Ramanem cu cercul vicios: o ducem mai bine, consumam mai mult, traim mai mult –> suntem mai multi, avem nevoie de mai multe locuri de munca –> avem nevoie de consum mai mare.

06.23.10

Despre resurse si evolutie – Partea a III-a – A cui e vina?

Dupa ceva timp, revin la un subiect care ma captiveaza in continuare, declansat de un articol aparut in Daily Mail, poate fantezist dar interesant de citit. Dupa prima parte in care am povestit despre cresterea populatiei si a doua parte despre cresterea consumul individual, ajung acum sa imi dau cu parerea despre cauzele celor doua.

Ca sa sumarizez: populatia creste mai ales in tarile slab dezvoltate (in multe tari din europa populatia chiar scade, cum ar fi in Italia, Polonia, Croatia, Romania, etc) in timp ce in tarile sarace ritmurile sunt pozitive: UAE +3.69%, Afghanistan +2.58, India +1.41, China +0.66, etc. In acelasi timp, in tarile astea economiile si implicit consumul cresc: China +8.7, India +7.4, Bangladesh +5.6.

Bineinteles ca fiind tari mai slab dezvoltate nu sunt nici cele mai “verzi” locuri, folosind pentru energie in special combustibili fosili, care ne cam fac sa tusim si sa suportam caldura mare plus cate un Katrina din cand in cand (vezi China care emite 21% din totalul mondial de CO2).

Lasand incalzirea globala la o parte (care sa zicem ca e inca destul de controversata) revin la epuizarea resurselor. E destul de clar ca nu se poate merge prea departe cu suprapopularea planetei. Si nu e vorba de mancare aici (mai e putin si ajungem si la pastile pentru hrana oricum) dar mai degraba de restul resurselor necesare pentru a sustine o economie “civilizata”: bumbacul pentru haine, litiul necesar bateriilor din telefoane si laptopuri, metalele folosite in industria auto, copacii pentru hartie (mai ales!), etc etc etc. Sunt niste limite fizice peste care nu se poate trece, pentru ca nu toate resursele sunt regenerabile si contrar aparentei de abundenda, unele se mai si epuizeaza.

Care ar fi vinovatul principal pentru consecinte? Pai in primul rand noi cei din tarile mai “civilizate". Pentru ca de la noi a aparut cererea pentru produse multe si ieftine, care acum sunt produse in tarile cu cresterile economice cele mai abrupte.

Suntem in acelasi timp vinovati si oarecum “salvatori”: chinezii si indienii au mai multe locuri de munca (sunt exploatati la maxim ca sa avem noi computere si haine extrem de ieftine, bineinteles), castiga ceva bani, au parte de sisteme de sanatate “mai evoluate”, traiesc mai mult, populatia creste, cumpara si ei la randul ei mai multe bunuri si uite asa iese la iveala inca o metoda de auto-distrugere :)

Ca orice bine si globalizarea are taisul ei. Sunt tare de parere ca epoca asta din istoria lumii va fi privita peste cateva sute de ani ca fiind cea mai bogata si in acelasi timp cea mai iresponsabila perioada din istoria lumii.

Cred cu tarie ca am ajuns sau suntem aproape de a ajunge in varful unui grafic care arata gradul nostru de comfort si bogatia la care am ajuns ca si civilizatie de-a lungul timpului. Sigur ca evolutia tehnologiei poate sa mai rezolve cate ceva dar riscam in viitorul apropiat o criza care nu se mai poate rezolva tiparind bani :)

PS: pentru cei interesati, teoria lui Thomas Malthus despre supra-populare este aici :)

10.8.09

Suntem (cateodata) niste ipocriti

In primul rand, asta e un post autocritic.

Suntem atatia care scriu si discuta despre problemele climatice, dar cati dintre noi fac ceva care sa faca cu adevarata o diferenta?

Cel mult, “freneticii” dintre noi, ne schimbam becurile din casa cu unele cu consum redus, mai stingem luminile de care nu avem nevoie, sortam gunoiul (pentru ca probabil sa ajunga la acelasi loc cand il ridica gunoierii) sau mai scriem un post despre asta.

Sigur, sunt importante si astea, dar continuam sa cumparam chestii de care nu avem nevoie, mai ales sub pretextul ca “muncesc si eu pentru ceva”, ceva-ul asta fiind pur material si purtator de TVA.

Majoritatea dintre noi nici macar nu stim ce inseamna un produs ecologic, care sunt de fapt problemele de fond care au dus la un potential dezechilibru climatic.

Nu ma declar un ecologist, termenul asta defineste pe cineva care ia situatia in brate si se ridica de pe scaun cu ea.

Dar e cool sa fii eco, nu? E cool sa iti pui un badge pe facebook inainte sa pleci la supermarket pentru inca o razie de lucruri “meritate” prin munca.

Avem si noi totusi un merit: facem “awareness”. Adica mai afla lumea de chestiile astea eco si poate mai schimba si ei un bec normal cu unul ecologic.

Dar ce bine ar fi daca am mai face si altceva decat asternerea unor vorbe intr-un spartiu consumator de energie, mai ales electrica.

09.30.09

Incalzire Globala vs Consum

Din cand in cand scriu despre subiectele astea doua. Separat sau luate impreuna. Totusi daca dintre ele ar trebui sa imi aleg un favorit, de departe ar fi problema consumului.

Motivul e simplu: incalzirea globala e doar un efect, consumul este cauza. Sigur, exista metode chiar eficiente de a diminua sau combate efectul CO2, dar cauza va ramane in continuare.

100% problema consumului nu va putea fi rezolvata niciodata, pentru ca oamenii au nevoie de hrana, care este printre cele mai importante cauze de crestere a consumului, in tarile dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare. In cele dezvoltate pentru ca avem o crestere sustinuta a obezitatii iar in cele mai sarace pentru ca oamenii vor sa nu moara de foame, intr-un mod total surprinzator.

Ca orice problema si consumul isi are solutiile lui, care, conform lui Malthus, sunt simple: foamete, epidemii sau razboi. Si deja se manifesta toate 3 (foamete in Asia si Africa exista de mult timp), epidemii mai slabut dar cu potential, razboi – cel de “eliberare’” al Iraqului.

Asta nu inseamna totusi ca ar trebui lasata incalzirea globala sa isi faca de cap, trebuie rezolvata si asta :)

09.3.09

Politically incorect

Netul e impanzit zilele astea de stirea care prezinta controversa asupra reclamei WWF, cu multele avioane atacand New Yorkul. Video aici.

Incep cu disclaimer: nu sunt de acord cu ce s-a intamplat pe 11 septembrie, nu consider asta vreo solutie pentru nimic si nici nu cred ca au meritat asta in vreun fel oamenii nevinovati care au murit acolo.

Dar totusi. Americanii sunt revoltati de o asemenea reclama?? Pai spune adevarul! Ideea este cat se poate de corecta. Lasand la o parte planeta asta secata de resurse chiar de americani in primul rand, dar sunt sute de mii de oameni care au murit numai in secolul trecut de mana lor in diversele conflice mai mult sau mai putin mediatizate din Asia, Africa si Orientul Mijlociu.

Un mesaj ar fi potrivit pentru ei ca raspuns la super-sensibilitatea lor pentru un subiect supra-alimentat de presa: mancati fratilor mai putin si uite asa aveti posibilitatea sa fiti eroi adevarati!

08.5.09

Sfarsitul hranei – Paul Roberts

Fiind intr-un supermarket si cumparand mancare, am dat peste cartea asta care se vindea cu Saptamana Financiara (dar si separat, am vazut-o in librarii).

Fiind un subiect care ma interesa am luat-o si am citit-o. E o carte excelenta despre industria alimentara actuala si viitoare.

E structurata pe capitole despre principalele aspecte ale agriculturii moderne: cresterea consumului de carne si implicatiile ei, cresterea populatiei si a consumului de alimente pe cap de locuitor, industrializarea agriculturii de catre marile corporatii, pericolul pandemiilor (cartea a fost scrisa inainte de problema gripei porcine), poluarea generata de actualul sistem, china, etc.

Trage semnale importante de alarma, ofera si solutii, e o lectura recomandata tuturor, nu doar celor preocupati de subiect.

07.27.09

China incepe relaxarea demografica

Reiau subiectul resurselor planetei cu ocazia unei stiri interesante aparuta vineri.

Stiu ca titlul postului suna ciudat in conditiile in care deja sunt numarul 1 in ceea ce priveste populatia unei tari dar se intampla.

In 1979 chinezii au spus ca familiile care traiesc in mediul urban pot avea un singur copil (cu cateva exceptii). Saptamana trecuta chinezii au ridicat stacheta la 2 copii de familie.

Si au facut asta din cauze pur economice: populatia imbatraneste, statul trebuie sa plateasca pensii care la randul lor trebuie sustinute de salariati, care mai mult de atat platesc si impozite.

Pe langa asta tarile dezvoltate, care deja privesc China ca pe o imensa piata de desfacere pentru produsele lor isi vor freca mainile de bucurie la auzul stirii asteia.

In conditiile astea, in care populatia oricum creste intr-un ritm mult prea rapid, probabil estimarile pentru epuizarea unora din resurse vor fi recalculate, bineinteles in mai rau.

Viitorul suna … a foamete :) Stirea pe larg aici.

04.22.09

Becuri ecologice din septembrie

Probabil multi dintre voi stiu asta, dar pentru cei care nu o stiu, din 1 septembrie se va opri productia de becuri cu incandescenta si se vor produce doar becuri ecologic, conform unei norme UE. Sa speram ca masura asta se va lua cat mai rapid si in State, ei fiind un consumator important.

Sunt multi care sustin ca becurile ecologice au o lumina mai slaba dar va asigur ca sunt si becuri din astea care lumineaza chiar bine, la un consum la o treime sau chiar mai putin fata de becurile normale.

Un obstacol in momentul asta pentru cumparatorii de becuri ecologice este pretul de vreo 10 ori mai mare cateodata fata de un bec normal, dar economiile pe termen lung sunt mult mai importante. Am gasit pet net un calculator al energiei consumate de un bec normal vs unul ecologic, care macar ca principiu poate oferi o idee asupra economiei de energie si de bani.

03.6.09

Despre resurse si evolutie (partea a II-a)

Incepusem intr-un post anterior sa scriu despre ritmul consumului vs disponibilitatea resurselor. Ziceam eu acolo ca exista 2 categorii de factori care duc la epuizarea resurselor:

1. Cresterea populatiei
2. Cresterea consumului pe cap de locuitor

Scriu azi despre al 2lea factor, cresterea consumului pe cap de locuitor.

In momentul asta e clar ca tarile cele mai avute consuma cel mai mult, pe cap de locuitor. Tendinta lor este inca de crestere (lasand la o parte criza financiara), dar cu procente sub 5%.

Problema principala apare din partea tarilor in curs de dezvoltare, cu populatie ridicata, gen China, India, Pakistan, tari din America de Sud, etc. Multe din tarile astea au ritmuri de crestere superior tarilor dezvoltate, iar populatia lor e mult peste cea a tarilor europene, de exemplu. Sigur, procentul poate nu e atat e amenintator (7.5% pe an pentru India), dar daca ne gandim la faptul ca India are o populatie de 1,114 miliarde de oameni, cresterea consumului in volum absolut e mult mai de temut.

In momentul asta peste 80% din populatia Indiei supravietuieste cu mai putin de 2$ pe zi. Daca facem un excercitiu de imaginatie si ne inchipuim ca acesti 80% ar avea la dispozitie 20$ pe zi, ca urmare a cresterii economice, oamenii astia ar consuma de 10 ori mai mult decat acum. In China peste 35% din populatie traieste cu sub 2$ pe zi.

Daca adunam in volum absolut numai din India si China oamenii care traiesc in saracie ( 800 milioane din India plus cei 500 de milioane din China) ajungem la vreo 1,3 miliarde de oameni (adica 20% din populatia globala) care prin crestere economica si-ar spori exponential consumul. Asta ca sa nu mai zic de restul pana la 80% care consuma mult mai putin decat statele dezvoltate.

Chiar daca populatia planetei s-ar opri la nivelul de acum, daca toti oamenii din lumea asta ar consuma la un nivel mediu pentru un locuitor al unei tari relativ dezvoltate e destul de simplu de dedus ca resursele nu prea ne-ar ajunge nici pentru un an probabil :)

Concluzia trista e cam aceeasi ca si la postul precedent:

Nature’s methods of population control are famine, disease and war.”

Sau colonizarea altei planete, dar cred ca nu prea avem timp la dispozitie pentru asta :)

12.16.08

Despre resurse si evolutie (partea I)

Gata, ati citit destul despre retragerea lui Stolo, circul de 2 lei de dupa alegeri. Trecem la lucruri mai serioase :)

Dupa cum spuneam zilele trecute, sustin teoriile conform carora ritmul actual al consumului nu poate fi sustinut de resursele planetei in mod realist. M-am intors cu informatii documentate :)

Asadar, cauzele principale ale epuizarii resurselor pot fi incadrate in 2 categorii principale:

1. Cresterea populatiei
2. Cresterea consumului pe cap de locuitor

In acest post voi povesti un pic despre primul factor.

E demonstrat deja ca populatia globala a crescut exponential in special in ultimele 2 secole, cand s-au facut cele mai importante descoperiri in domeniul medical si tehnic (in special incepand cu revolutia industriala), permitand o durata de viata mai mare dar si o natalitate sporita comparativ cu rata de decese. Astfel se face ca acum populatia creste anual cu 1.2%; daca in 1950 numaram 2.5 miliarde de oameni, in 2008 s-a ajuns la 6.7 miliarde, iar estimarile pentru 2050 se duc undeva la 9.2 miliarde. Sursa este aici,  si citeaza informatii ONU.

Thomas Malthus a trait undeva pe la 1800, si a facut niste prognoze bazate pe cresterea de atunci a populatiei, ajungand la concluzia ca Pamantul nu va fi capabil sa suporte cererea de resurse din partea omului la nesfarsit. Asa ca a venit cu conceptul de “malthusian catastrophe”, care spune ceva de genul:  a return to subsistence-level conditions as a result of population growth outpacing agricultural production. Deci destul de simplu.

In alta ordine de idei, fiecare sistem de pe planeta este caracterizat de o “carrying capacity”. Adica o limita fizica bazata pe hrana, apa, conditii de medius si spatiu. In momentul in care apar limitari la una din cele de mai inainte, apare o problema si sistemul se auto-regleaza pentru a re-echilibra populatia versus resurse.

Ce se va intampla cand o patim si noi? Pai cam ce se intampla deja  in Africa: foamete, lipsa apei potabile, desertificare si pana la urma scaderea populatiei. Cine o va suferi? Ca de fiecare data, cei mai slabi si mai saraci, pentru ca resursele vor ajunge acolo unde sunt banii. Problema va fi cand patura de populatie care va trece prin crizele de resurse se va mari din ce in ce mai mult si vor deveni o amenintare pentru tarile bogate.

Nature’s methods of population control are famine, disease and war.”

Va urma :)