Paris, muzee si vin
Saptamana placuta am avut placerea unui mic concediu in Paris, orasul in care am ales sa sarbatorim 2 ani de “concubinaj” 
Porneam de la premisa ca urmeaza sa vad poate cel mai faimos si vizitat oras din lume, deci asteptarile au fost destul de mari.
Cateva imi sunt acum concluziile, bineinteles subiective, major influentate de semnificatia personala a zilei de 1 mai 
Parisul, contrar tuturor cliseelor, mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Nu as spune cel mai frumos, asta pentru ca fiecare oras care mi-a placut se poate incadra intr-o categorie a lui. De exemplu, mi-e greu sa compar Bruges cu Paris, pentru ca e ca si cum as compara mere cu pere.
Parisul e grandios, fara a fi opulent sau kitsch (vezi Las Vegas). Bulevardele sunt imense, muzeele, catedralele sau orice alte obiective turistice sunt mari si frumoase in acelasi timp. 5 zile nu sunt suficiente pentru a descoperi tot ce are de oferit Parisul. Noi am fost acolo cu scopul de a vedea parte din cultura Frantei plus savuratul unui pahar de vin in doi, la multele terase si cafenele. Poate vreo 2 saptamani sa fie indeajuns pentru a spune ca am vazut Parisul, asta si pentru ca localnicii prefera sa isi “savureze” viata, majoritatea obiectivelor inchizandu-se intre 5 si 6 dupa masa (inclusiv magazinele in care nu prea am intrat ).
E un adevarat rai pentru pasionatii de istorie, Franta fiind totusi unul dintre cele mai mare regate/imperii din lume de-a lungul timpului. Avantajul meu a fost ca am avut parte de un ghid cu picioare lungi care mi-a povestit o gramada de chestii fascinante si care m-au facut sa vreau sa stiu cat mai multe Pe lista am pus Luvru, Eiffel, Orsay, Versailles, Orangerie, Conciergerie, St. Denis, Notre Dame, Luxembourg, Arcul de triumf, Sacre Coeur si alte cateva catedrale (deja pare pelerinaj lol). Cu mentiunea ca mi-a placut sa vad mormintele regilor Frantei de la basilica Saint Denis (stiu ca suna creepy, dar pentru mine e fascinanta vizitarea cavourilor unor oameni faimosi).
Sigur, nici Parisul nu este perfect, isi are dezavantajele lui, printre care faptul ca e unul dintre cele mai scumpe orase in care am fost (mai ales la capitolul bauturi in cafenele), dar asta nu ii rapeste deloc din aroma si farmec.
La capitolul chestii practice, pentru o sedere mai lunga se merita un museum pass (daca va plac muzeele, normal), care va scuteste mai ales de timpul stat la cozi pentru bilete (mai ales la versailles), un metro pass (au un metrou cu 16 magistrale care te duce in orice colt al orasului, un tren vine la 2 minute in timpul saptamanii).
Si poze
Un posibil drog contemporan, inca legal
Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).
Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.
Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.
Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.
Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.
Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei
Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?”
Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.
Voi reveni si cu partile mai bune
Mutatii
As fi pus titlul Despre Mutari, dar mutatii suna mai interesant )
De fapt vreau sa scriu despre mutatul dintr-un loc in altul. In ziua de azi nu e un lucru nou, multa lume il face, inclusiv eu am trecut relativ des prin asta. Pe scurt Focsani, Buzau, Targoviste (3 locuri diferite), Bucuresti, camin Agronomie (x2), Camin studentesc Obor, Camin studentesc Regie, Basarab – Titulescu, Los Angeles, Vitan si acum Titan.
Pentru mine mutarile in sine nu sunt deloc distractive, urasc sa car chestii, nu imi place dezordinea si re-organizarea unei case.
Dar exista si o parte buna: schimband mai multe locuri (de cand am plecat din Targoviste nu am stat nicaieri mai mult de 3 ani la rand) parca am devenit mai flexibil, mai adaptabil. Nu ma simt fundamental legat de un loc anume si o data ce trec peste “obstacolul” caratului tuturor porcariilor dintr-un loc in altul, totul e bine.
Sigur, de fiecare data cand pleci dintr-un loc in care ai stat macar 1 an, te incearca macar o mica nostalgie, dar o data stabilit in noul loc, totul e bine si frumos.
E misto dupa un timp sa revezi locurile prin care ai trecut, iti poti vedea oarecum evolutia si toate intamplarile petrecute acolo. E mai simplu sa imi amintesc de anumite perioade din viata decat daca as fi stat in acelasi loc.
O chestie care nu inceteaza sa ma uimeasca este cate porcarii strange un om de-a lungul timpului prin diversele colturi si dulapuri, si cand vine momentul sa se mute abia atunci realizeaza numarul lor
Entuziasmul plimbarilor
Si ma refer aici la plimbarile mai lungi, alea care de obicei incep cu un tren, avion sau o masina
E vorba de starea aia pe care o am inaintea oricarei plimbari mai importante. Fie ca e vorba de un weekend la munte sau un concediu peste ocean am o stare aparte de fiecare data cand se apropie un eveniment similar.
Cand eram mai copil starea asta mergea aproape de extrem: deveneam agitat, nu puteam sa dorm de nici o culoare cu o noapte inainte, capatam o energie obositoare pentru parintii mei si alte chestii de genul asta. Tin si acum minte noptile dinaintea plecarilor la mare, cand nu puteam sa inchid macar un ochi sau cele dinaintea aventurilor cu trenuri si placinte, de multe ori cele mai asteptate din tot anul.
O data cu timpul starile astea s-au mai temperat dar nicidecum nu au disparut. Sunt la fel de agitat, in schimb reusesc sa mai dorm noaptea si energia mea o oboseste acum numai pe Magda
Chiar si la gandul unei plimbari mai importante ma strabate un entuziasm de parca as pleca maine.
Mai sunt si altii ca mine?
08.12.09Salveaza un roman
Pornind de la articolul despre turistii de pe litoralul carpato-danubiano-pontic si citind postul lui Tim mi-a venit ideea unei posibile salvari a Romaniei.
Pentru ca orice viitor e declansat si influentat de oameni, mai ales cei multi, cred ca romanii mai au multe de schimbat in comportament pentru a ajunge macar la linia de pornire spre o societate civilizata.
O solutie ar fi ca fiecare roman sa traiasca cel putin 3 luni intr-o tara dezvoltata si cu capul pe umeri, sa luam Suedia. Ii vom spune programul “salveaza un roman”, unde “calupuri” de 100.000 de bastinasi sa plece in transe catre tarile calde (sau mai reci in cazul Suediei), unde vor avea ocazia sa se minuneze de faptul ca se poate!
Poate asa se vor intoarce acasa si vor realiza ca autostrazile pot fi terminate mai rapid de 10-15 ani pt un tronson de 100km, ca se poate construi metrou aproape oriunde (chiar si prin stanca), ca legea se poate aplica si ca gunoaiele nu au ce cauta pe jos.
Lasand gluma la o parte, plimbatul pe afara nu are doar un scop de amuzament si facut poze, ci poate ajuta foarte mult la educatia fiecaruia si de a invata sa inteleaga exemple de mai bine. Cu cat romanii vor calatori mai mult cu atat cred ca avem sanse mai mari sa evoluam ca natie.
Deci, ne facem ONG?
08.11.09Nunta suedeza
Weekendul asta am avut placerea sa particip la o nunta romano-suedeza, intre Cre si Daniel, in Stockholm.
Incep cu concluzia: inca o dovada ca o nunta poate fi si misto, care nu face parte din categoria “circ” cum mai exista pe la noi!
Mi-a placut din mai multe motive:
- a avut loc in mare parte pe un vas de croaziera, unde am si dormit si stat o zi intreaga. Ne-am imbarcat sambata dupa-masa si am revenit in port duminica dupa-masa, timp in care am putut sa ne distram si sa ne odihnim in acelasi timp. O nunta poate fi si relaxanta!
- au fost maxim 60 de invitati
- a lipsit ecoul audio specific nuntilor de la noi, cand lautarul anunta pe fundalul sarmalelor: “s-a furat mireasa! asa ….asa….asa…sa…aaa”
- lipsa unor obiceiuri (cu care nu am nimic ca principiu) profund alterate de kitschul prezentului (exemplu hora din fata blocului cand se ia mireasa de acasa)
- a lipsit penibilitatea inmanarii plicului cu bani gandindu-te daca ai pus acolo suficient sau te vor dispretui pe vecie pentru asta
- simplitatea si bunul gust al intregului eveniment
- civilizatia suedeza
Astea fiind spuse, felicitari Cre, sper sa fiti fericiti si sa aveti o casa din ce vreti voi! (din piatra nu prea e izolata bine, mai bine caramida as zice eu )
New York, marele mar
Primul si ultimul oras din aventura peste Atlantic a fost New Yorkul. Unul dintre orasele pe care nu le vazusem in State, dar mereu am vrut.
E dificil de descris New Yorkul. Cu bune si rele, e un loc care trebuie vazut, nu povestit. Nu seamana cu nici unul dintre orasele pe care le-am vazut pana acum, nici din Europa si nici din State.
Am ajuns intr-o vineri extrem de obositi dupa o noapte de nesomn, vreo 16 ore pe drum si cu minus 7 ore la bord. Ne-am cazat intr-un hotel asezat ideal pentru vizitat, intr-o camera mica, cu o priveliste tipic New Yorkeza: cladiri inalte
In cele 5 zile cumulat petrecute acolo am avut ocazia sa vedem destul de multe atractii clasice: Empire State, cladirea Chrysler, Rockefeller Center, Central Park, Metropolitan Museum of Art, Muzeul de istorie naturala (a fost fun sa il vad dupa A night at the museum ), Times Square, Macy’s, Village, Chinatown, podul Brooklyn, wall street si statuia libertatii de la distanta.
Impresiile mele despre oras sunt impartite. Pe de o parte mi s-a parut murdar, cu niste strazi mult mai rele decat oriunde in Romania, foarte aglomerat dar pe de alta parte m-a impresionat ce au putut face dintr-o insula relativ mica, cat de multe au putut construi si acum mult timp. E imposibil sa nu fi impresionat de numarul de zgarie nori pe metrul patrat. E un loc extrem de viu in care e imposibil sa nu gasesti ceva de facut, la orice ora din zi sau noapte.
E definitia pura a orasului. Nu exista oras mai oras decat New York Are tot ce iubesc urbanii si urasc cei ce prefera o suburbie.
Desi nu as vrea niciodata sa locuiesc in el, e un loc care trebuie si merita vazut.
07.23.09De ce sunt turisti pe litoralul nostru
Sau mai bine zis de ce inca mai sunt. Ma refer strict la turistii romani, care aleg marea noastra in detrimentul Turciei, Greciei, etc.
E destul de clar ca serviciile noastre sunt varza. Preturile sunt cu mult mai mari pentru cazari cel mult mediocre, serviciul in hoteluri si restaurante poate fi descris doar ca un dispret fara de client, infrastructura .. nu e si tot asa pana la adanci batraneti.
Mie imi vin in minte 2 cauze principale pentru care inca turismul mioritic de la Marea Neagra nu e in faliment:
1. Lipsa alternativei. Poate ca primesc tichete de vacanta, financiar nu isi permit decat ceva aproape, eventual in camping, poate ca au copii si e mai la indemana marea noastra din cauza distantei, intelegeti voi ideea. La limita ar fi si factorul turismului de weekend, din cauza distantei, dar si pana in Bulgaria cred ca timpul petrecut in masina e cam acelasi.
2. Ii vom spune factorul X. Care insumeaza tot ce inseamna confortul psihic al apartentei la o comunitate cunoscuta, familiara. Cu alte cuvinte nea Gigi si Sorinel Pustiu’ Mirobolant aici se simt bine. Aici pot epata, aici se pot afisa cu Bentleyul, aici pot face furori si pot asculta maneaua in galagie. Aici se pot da in petec in toate modurile posibile incepand de la afisarea burtei langa gratarul din camping acompaniat de manele si pana la sticle de mii de euro in cluburile de basini fite din Mamaya (Mamaia e soo yesterday).
Factorul X lipseste aproape cu desavarsire afara. Gigi si Sorinel, iesiti din ecosistemul lor, devin niste anonimi ajungand din nou la nivelul real al dezvoltarii lor cerebrale. Nu numai ca vor fi ignorati in aceste alte zari (moment in care incep si ei sa devina oameni relativ normali), ba chiar vor fi marginalizati, revenind cu coada intre picioare acasa, unde isi vor jura ca litoralul nostru e cel mai frumos, pentru ca strugurii sunt acri rau.
PS: Sustin in continuare ca turistii romani nu sunt cei mai tampiti si ne-educati turisti din lume, poate nici pe aproape
Cum sunt romanii cand calatoresc
Calatoria cu avionul peste Atlantic dureaza destul de mult, pe oriunde ai lua-o. Cel putin 7-8 ore tot face, poate din Londra sa dureze mai putin.
Asa ca lumea trebuie sa isi faca de lucru, mai ales cand avionul este mai vechi si ai la dispozitie doar un televizor mic si antic la fiecare 50 de oameni (exagerez, da chiar era antic ). Multi aleg sa citeasca o carte, sa doarma, o revista, o conversatie cu vecinul de scaun, etc.
Mai sunt unii, insa, care sunt atat de entuziasti si emotionati incat trebuie sa isi tempereze cumva trairile mirobolante. In loc sa fumeze o iarba ca oamenii normali, acestia aleg mai mereu misterioasele cai ale alcoolului. Si unii sunt atat de emotionati incat doar o betie buna le poate rezolva starea, mai ales ca in 8 ore au si timp sa se trezeasca.
Un astfel de gentilom am intalnit si noi pe cursa Praga – New York, vadit emotionat de importanta aventurii sale, incat dupa cateva minute de la decolare savura din plin cateva beri.
Problema a aparut cand s-a ridicat de pe scaun. La inceput a reusit. Dupa alte cateva (zeci de) beri turbulentele il impiedicau sa isi mai tina echilibrul. Turbulentele interne, pentru ca avionul mergea destul de drept pentru noi ceilalti.
Punctul culminant a fost impartit in doua si va voi povesti cu incetinitorul, pentru efect. Inchipuiti-va de acum faza in slow motion, el razand (impreuna cu un alt barbat emotionat), un raset infundat si compus din sunete de frecvente joase, se clatina putin si foaaarte incet isi schimba pozitia din verticala la o orizontala perfecta, intre randurile de scaune, amortizand socul pentru ca era destul de corpolent. Mai fabulos a fost momentul in care berea pe care o tinea in mana stanga i-a scapat de sub control imprastiindu-se peste nefericita calatoare din vecinatatea lui.
Ce legatura are povestea asta cu titlul? Pai multi banuiesc ca turistul era un roman, pentru ca turistii romani sunt niste tarani ne-educati, plecati de la curu’ vacii sa vada America. Ei bine nu era asa. Gentilomul era ceh, get beget, blond ca berea pe care o bause. Cehii or fi zicand despre ei ca sunt niste tarani?
Los Angeles sau Dupa 5 ani
Lasand din nou impresia ca ma laud in vreun fel, am avut ocazia acum 5 ani sa lucrez in Los Angeles pentru 6 luni. Aventura de atunci s-a impartit in 2 parti fiecare de cate 3 luni, prima data mi-am facut veacul ca singurul roman din LA (noroc cu un coleg care era la vreo 200 km si ne petreceam in weekend), a doua oara impreuna cu alti 4 colegi de serviciu, asta fiind si partea mai distractiva bineinteles.
Era pentru prima data cand ieseam din tara, prima ocazie sa folosesc pasaportul sau prima plimbare cu avionul. Daca initial ma gandeam ca prima mea iesire va fi prin grecia sau turcia, trebuie sa recunosc ca am avut noroc. Am dat nas in nas cu America la sursa visului american, California.
Nu mai stiu sigur ce m-a uimit mai mult atunci. Intr-o ordine aleatoare au fost autostrazile, zgarie norii, camera de hotel de la etajul 25, biroul de la etajul 27 (parca), cat de grasi sunt americanii, cat de naspa e hollywoodul, cat de misto e venice beach si santa monica, cat de relaxata pare viata acolo, vremea care pare sa nu se schimbe niciodata (soare, fromus si nu excesiv de cald in fiecare zi) etc.
Ah si m-a mai uimit ca am reusit sa ma ingras 13 kg in 3 luni, lucru pe care nu il reusisem acasa in ani de zile
Dupa 5 ani m-am intors, pentru un concediu de data asta, impreuna cu Magda care a scris deja despre impresiile ei din LA. Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa ma intorc in centrul Los Angelesului, acolo unde mi-am petrecut eu majoritatea din timp acum 5 ani. Sa revad hotelurile la care am stat, sa revad cladirea de birouri in care am lucrat si sa refac drumul de la hotel la birou pe care il faceam zi de zi.
In afara de asta, orasul nu mi s-a parut prea diferit de atunci. Nici nu stiu ce ma asteptam sa vad dupa 5 ani, doar ca ma asteptam sa vad ceva schimbat.
Autostrazile au ramas la fel de multe si de aglomerate, viata la fel de relaxata (contrar cuvantului cu C), centrul la fel de gol dupa 6 seara cand pleaca lumea de la birou.
E tot ce am crezut eu ca inseamna America pentru prima data. Totusi, daca mi-am inchipuit ca vazand LA am vazut ce inseamna America, m-am inselat. Continuarea in postul urmator, despre New York
| Posted in Plimbari | 2 Comments »