10.24.11

Aprecieri de la inaltime

Citesc zilele astea cartea Three Cups of Tea care e povestea unui american plecat in Pakistan pentru a escalada K2. Pe scurt, nu reuseste, aproape moare la coborare, dar e salvat de localnicii unui sat izolat din munti din Baltistan (o regiune nordica din Pakistan), . Pentru ca ii place foarte mult acolo si vede faptul ca nu au parte de nici o educatie se hotaraste sa le construiasca o scoala. Pana la urma isi face o fundatie, strange bani, si construieste mai multe.

Cartea e controversata, se zice ca autorul a deformat mult adevarul, dar eu preiau de aici o idee: aprecierea de catre vestici (a se citi aici oameni din civilizatii bogate) a unui stil de viata mult mai simplu, in detrimentul stilului capitalist, materialist, etc.

Nu neg ca o viata intr-un sat izolat din munti, intr-o zona total rupta de restul lumii, isi are avantajele ei, chiar importante. In primul rand ritmul de viata, mult mai calm si mai putin haotic, generator de stres, de care ne lovim aici in lumea “dezvoltata”. Acolo oamenii au mai mult timp pentru familie, petrec majoritatea timpului intr-o comunitate stransa, mananca mai sanatos, au parte de exercitiu fizic, etc.

In schimb sunt de parere ca cei care emit astfel de aprecieri o fac de la adapostul confortului de la ei de acasa.

Majoritatea celor care au contact cu viata simpla, o fac pentru o durata limitata de timp: o saptamana, o luna, 1 an. In tot timpul asta, oricat de rau sau de bine ar fi acolo, in subconstient exista mereu perspectiva intoarcerii acasa, acolo unde totul functioneaza cum stim ca ar trebui sa functioneze. Nu se lovesc de toate greutatile de zi cu zi, pentru ca nu au nevoie de asta.

Nu sufera de lipsa hranei pentru ca au un cont decent in banca. Nu sufera de frig pentru ca au venit cu haine groase de acasa. Nu sunt bolnavi pentru ca si-au facut vaccinurile inainte de a pleca spre zona izolata a lumii si pot oricand sa ia un avion inapoi spre civilizatie unde au parte de un sistem medical.

Asta mai facem si noi, in aprecierile pe care le emitem fata de viata mai naturala de la tara de exemplu. O facem pentru ca ne vom intoarce acasa, unde avem internet, supermarket, masina, telecomanda pentru tot.

Sunt oameni care intr-adevar fac pasul asta si isi muta complet viata intr-un astfel de loc. Dar cei care fac asta au avut probleme cu adevarat grave acasa si au simtit nevoia puternica sa evadeze.

Majoritatea dintre noi nu vom vrea niciodata sa ne mutam cu adevarat la tara, dar de la inaltime vom aprecia un trai mai simplu.

04.15.11

Despre resurse si evolutie–partea a IV-a–Cercul vicios

Warning: parere personala Smile

Sa facem un mic rezumat: numarul de oameni de pe planeta asta creste rapid, la fel ca si consumul pe cap de locuitor (mai ales in zonele in curs de dezvoltare, cu populatia cea mai numeroasa), cauzele sunt globalizarea, societatea de consum promovata de tarile vestice (vezi revoltele din orientul mijlociu coroborate cu accesul la informatie), evolutia tehnologica.

Ajungem acum la o parte delicata in tot procesul asta si anume faptul ca suntem prinsi acum intr-un cerc vicios.

Pe de o parte oamenii vor deveni (sa speram) din ce in ce mai constienti ca ritmul asta de crestere al consumului pur si simplu nu se poate mentine, planeta avand resurse limitate care se vor termina la un moment dat.

Pe de alta parte, pentru a nu le consuma, datorita populatiei prea mare, trebuie sa se intample cel putin doua lucruri:

1. cineva trebuie sa se sacrifice, ideal toti. Ori asta nu prea sta in natura umana care se ghideaza dupa principiul “mereu mai mult”. Poti forta chinezii sa ramana acolo unde sunt acum? Poti convinge americanii sa manance mai putin sau sa mearga mai mult cu trenul? Sau sa nu creasca vanzarile anul asta cu 20%? Poate fortati. Chiar si asa, s-ar revolta, pentru ca o data obisnuiti cu binele, mai greu sa dai inapoi spre rau. Iar sistemele financiare sunt facute in asa fel acum incat doar cu crestere se poate merge mai departe.

2. faptul ca se consuma mult duce si la cresterea numarului de locuri de munca. Multi anti-consumeristi sunt putin ipocriti sau nu realizeaza faptul ca daca brusc consumul s-ar reduce la jumatate, ar insemna si injumatatirea locurilor de munca. Oamenii astia trebuie sa manance ceva, iar daca nu vor primi ajutoare sociale, se vor revolta si vor veni spre vest unde e oferta la mec.

Ramanem cu cercul vicios: o ducem mai bine, consumam mai mult, traim mai mult –> suntem mai multi, avem nevoie de mai multe locuri de munca –> avem nevoie de consum mai mare.

12.7.10

Lucruri noi

Luna de miere a trecut. Am avut impulsul sa scriu la cald despre asta dar am asteptat sa vad daca timpul imi altereaza in vreun fel trairile. Sunt vacante in care am fost foarte entuziasmat, dar dupa ceva vreme totul s-a temperat. In cazul Maldivelor ma bucur ca nu s-a intamplat asta Smile 

Asa ca pe o insula ratacita prin oceanul indian am putut sa (si voi fi individualist, o sa vorbesc doar despre mine):

- imi iubesc nevasta
- merg tot timpul descult (cu exceptia unor cazuri rare in care purtam slapi)
- nu aud nici un telefon sunand timp de 9 zile
- vorbesc la telefon de doar 2 ori in 9 zile
- aud linistea
- vad imagini incredibile, unice intr-o viata
- nu ma grabesc nicaieri niciodata
- nu ma plictisesc desi nu era nimic “de facut”
- vad cerul si stele mai multe decat in orice oras
- fiu la 2 grade de ecuator
- fac plaja la jumatate de noiembrie
- simt cum timpul poate curge si altfel
- nu fiu stresat de nimeni si de nimic
- calatoresc undeva peste 30 de ore in continuu
- descopar ca raul de mare nu trece niciodata Open-mouthed smile
- vad cat de diferit si de asemanator poate fi un continent indepartat
- vad atatea culori diferite, toate pe acelasi peste
- vad un nisip atat de alb incat nu putea fi privit fara ochelari de soare
- inteleg macar in parte conceptul de paradis pe pamant

Sunt locuri care iti plac atat de mult incat mori de nerabdare sa te intorci, dar stii ca daca o faci prea curand ii rapesti fundamental din ceea ce a insemnat prima data.

Locul asta a fost atat de frumos incat nu as vrea sa ii rapesc nici macar o sutime din cat a insemnat chiar daca ar trebui sa nu ma mai intorc acolo niciodata Smile

06.23.10

Despre resurse si evolutie – Partea a III-a – A cui e vina?

Dupa ceva timp, revin la un subiect care ma captiveaza in continuare, declansat de un articol aparut in Daily Mail, poate fantezist dar interesant de citit. Dupa prima parte in care am povestit despre cresterea populatiei si a doua parte despre cresterea consumul individual, ajung acum sa imi dau cu parerea despre cauzele celor doua.

Ca sa sumarizez: populatia creste mai ales in tarile slab dezvoltate (in multe tari din europa populatia chiar scade, cum ar fi in Italia, Polonia, Croatia, Romania, etc) in timp ce in tarile sarace ritmurile sunt pozitive: UAE +3.69%, Afghanistan +2.58, India +1.41, China +0.66, etc. In acelasi timp, in tarile astea economiile si implicit consumul cresc: China +8.7, India +7.4, Bangladesh +5.6.

Bineinteles ca fiind tari mai slab dezvoltate nu sunt nici cele mai “verzi” locuri, folosind pentru energie in special combustibili fosili, care ne cam fac sa tusim si sa suportam caldura mare plus cate un Katrina din cand in cand (vezi China care emite 21% din totalul mondial de CO2).

Lasand incalzirea globala la o parte (care sa zicem ca e inca destul de controversata) revin la epuizarea resurselor. E destul de clar ca nu se poate merge prea departe cu suprapopularea planetei. Si nu e vorba de mancare aici (mai e putin si ajungem si la pastile pentru hrana oricum) dar mai degraba de restul resurselor necesare pentru a sustine o economie “civilizata”: bumbacul pentru haine, litiul necesar bateriilor din telefoane si laptopuri, metalele folosite in industria auto, copacii pentru hartie (mai ales!), etc etc etc. Sunt niste limite fizice peste care nu se poate trece, pentru ca nu toate resursele sunt regenerabile si contrar aparentei de abundenda, unele se mai si epuizeaza.

Care ar fi vinovatul principal pentru consecinte? Pai in primul rand noi cei din tarile mai “civilizate". Pentru ca de la noi a aparut cererea pentru produse multe si ieftine, care acum sunt produse in tarile cu cresterile economice cele mai abrupte.

Suntem in acelasi timp vinovati si oarecum “salvatori”: chinezii si indienii au mai multe locuri de munca (sunt exploatati la maxim ca sa avem noi computere si haine extrem de ieftine, bineinteles), castiga ceva bani, au parte de sisteme de sanatate “mai evoluate”, traiesc mai mult, populatia creste, cumpara si ei la randul ei mai multe bunuri si uite asa iese la iveala inca o metoda de auto-distrugere :)

Ca orice bine si globalizarea are taisul ei. Sunt tare de parere ca epoca asta din istoria lumii va fi privita peste cateva sute de ani ca fiind cea mai bogata si in acelasi timp cea mai iresponsabila perioada din istoria lumii.

Cred cu tarie ca am ajuns sau suntem aproape de a ajunge in varful unui grafic care arata gradul nostru de comfort si bogatia la care am ajuns ca si civilizatie de-a lungul timpului. Sigur ca evolutia tehnologiei poate sa mai rezolve cate ceva dar riscam in viitorul apropiat o criza care nu se mai poate rezolva tiparind bani :)

PS: pentru cei interesati, teoria lui Thomas Malthus despre supra-populare este aici :)

10.23.09

Incalzirea globala – insane version

Am citit azi o stire foarte tampita, deci adevarata.

Niste cercetatori propun sa renuntam la animalele de companie pentru a scadea emisiile de CO2.

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6338753-solutie-propusa-doi-profesori-universitari-pentru-combaterea-incalzirii-globale-mancati-cainii.htm

Acum intrebarea mea ar fi, daca tot omoram chestii nu mai bine omoram oameni?? Ca astia au cea mai mare amprenta de CO2, parca …

10.8.09

Suntem (cateodata) niste ipocriti

In primul rand, asta e un post autocritic.

Suntem atatia care scriu si discuta despre problemele climatice, dar cati dintre noi fac ceva care sa faca cu adevarata o diferenta?

Cel mult, “freneticii” dintre noi, ne schimbam becurile din casa cu unele cu consum redus, mai stingem luminile de care nu avem nevoie, sortam gunoiul (pentru ca probabil sa ajunga la acelasi loc cand il ridica gunoierii) sau mai scriem un post despre asta.

Sigur, sunt importante si astea, dar continuam sa cumparam chestii de care nu avem nevoie, mai ales sub pretextul ca “muncesc si eu pentru ceva”, ceva-ul asta fiind pur material si purtator de TVA.

Majoritatea dintre noi nici macar nu stim ce inseamna un produs ecologic, care sunt de fapt problemele de fond care au dus la un potential dezechilibru climatic.

Nu ma declar un ecologist, termenul asta defineste pe cineva care ia situatia in brate si se ridica de pe scaun cu ea.

Dar e cool sa fii eco, nu? E cool sa iti pui un badge pe facebook inainte sa pleci la supermarket pentru inca o razie de lucruri “meritate” prin munca.

Avem si noi totusi un merit: facem “awareness”. Adica mai afla lumea de chestiile astea eco si poate mai schimba si ei un bec normal cu unul ecologic.

Dar ce bine ar fi daca am mai face si altceva decat asternerea unor vorbe intr-un spartiu consumator de energie, mai ales electrica.

09.30.09

Incalzire Globala vs Consum

Din cand in cand scriu despre subiectele astea doua. Separat sau luate impreuna. Totusi daca dintre ele ar trebui sa imi aleg un favorit, de departe ar fi problema consumului.

Motivul e simplu: incalzirea globala e doar un efect, consumul este cauza. Sigur, exista metode chiar eficiente de a diminua sau combate efectul CO2, dar cauza va ramane in continuare.

100% problema consumului nu va putea fi rezolvata niciodata, pentru ca oamenii au nevoie de hrana, care este printre cele mai importante cauze de crestere a consumului, in tarile dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare. In cele dezvoltate pentru ca avem o crestere sustinuta a obezitatii iar in cele mai sarace pentru ca oamenii vor sa nu moara de foame, intr-un mod total surprinzator.

Ca orice problema si consumul isi are solutiile lui, care, conform lui Malthus, sunt simple: foamete, epidemii sau razboi. Si deja se manifesta toate 3 (foamete in Asia si Africa exista de mult timp), epidemii mai slabut dar cu potential, razboi – cel de “eliberare’” al Iraqului.

Asta nu inseamna totusi ca ar trebui lasata incalzirea globala sa isi faca de cap, trebuie rezolvata si asta :)

09.3.09

Politically incorect

Netul e impanzit zilele astea de stirea care prezinta controversa asupra reclamei WWF, cu multele avioane atacand New Yorkul. Video aici.

Incep cu disclaimer: nu sunt de acord cu ce s-a intamplat pe 11 septembrie, nu consider asta vreo solutie pentru nimic si nici nu cred ca au meritat asta in vreun fel oamenii nevinovati care au murit acolo.

Dar totusi. Americanii sunt revoltati de o asemenea reclama?? Pai spune adevarul! Ideea este cat se poate de corecta. Lasand la o parte planeta asta secata de resurse chiar de americani in primul rand, dar sunt sute de mii de oameni care au murit numai in secolul trecut de mana lor in diversele conflice mai mult sau mai putin mediatizate din Asia, Africa si Orientul Mijlociu.

Un mesaj ar fi potrivit pentru ei ca raspuns la super-sensibilitatea lor pentru un subiect supra-alimentat de presa: mancati fratilor mai putin si uite asa aveti posibilitatea sa fiti eroi adevarati!

08.18.09

Six degrees could change the world

E numele unui alt documentar despre problemele planetei, din categoria celor axate pe incalzirea globala.

Descrie scenariile posibile in diverse trepte de incalzire a temperaturii globale incepand cu 1 grad (fahrenheit) si terminand cu 6 grade, echivalentul disparitiei celei mai mari parti din civilizatia umana.

Se pare ca putem suporta o crestere cu maxim 2 grade, fara schimbari majore in clima pamantului, dar limita poate fi foarte usor depasita, prag de la care modificarile devin exponentiale.

Nu stiam de exemplu ca plantele, la temperaturi foarte ridicate, incep sa emita CO2 il loc sa il transforme in oxigen.

Mai multe detalii aici.

08.12.09

Salveaza un roman

Pornind de la articolul despre turistii de pe litoralul carpato-danubiano-pontic si citind postul lui Tim mi-a venit ideea unei posibile salvari a Romaniei.

Pentru ca orice viitor e declansat si influentat de oameni, mai ales cei multi, cred ca romanii mai au multe de schimbat in comportament pentru a ajunge macar la linia de pornire spre o societate civilizata.

O solutie ar fi ca fiecare roman sa traiasca cel putin 3 luni intr-o tara dezvoltata si cu capul pe umeri, sa luam Suedia. Ii vom spune programul “salveaza un roman”, unde “calupuri” de 100.000 de bastinasi sa plece in transe catre tarile calde (sau mai reci in cazul Suediei), unde vor avea ocazia sa se minuneze de faptul ca se poate!

Poate asa se vor intoarce acasa si vor realiza ca autostrazile pot fi terminate mai rapid de 10-15 ani pt un tronson de 100km, ca se poate construi metrou aproape oriunde (chiar si prin stanca), ca legea se poate aplica si ca gunoaiele nu au ce cauta pe jos.

Lasand gluma la o parte, plimbatul pe afara nu are doar un scop de amuzament si facut poze, ci poate ajuta foarte mult la educatia fiecaruia si de a invata sa inteleaga exemple de mai bine. Cu cat romanii vor calatori mai mult cu atat cred ca avem sanse mai mari sa evoluam ca natie.

Deci, ne facem ONG?