Simularea alegerilor in 3 pasi
Urmeaza maine o simulare de alegeri. De ce simulare? Pentru ca au fost organizate cu scopul clar de a se sti invingatorii chiar dinaintea inceperii votului.
Aveti un pic de rabdare sa cititi pana la capat, va fi un post mai lung, pentru ca sunt in priza (Priza nu Criza, ca m-am saturat de cuvantu asta) 
1. Mai intai data stabilita pentru alegeri. 30 noiembrie, fix inainte de ziua nationala, cand cei mai multi dintre “votanti” au o mini-vacanta, si nu se vor obosi sa voteze pentru ca nu o pot face decat in localitatea de domiciliu. Se va profita de indolenta romanilor cand vine vorba de vot (indolenta nu fara justificare dar totusi de neacceptat). Majoritatea vor prefera sa mearga la munte, sa-si faca poze cu telefonul pe partie, imbracati in pantofi si tocuri de +10cm. Motivul lor va fi ca sunt si asa stresati cu munca, prefera mai degraba sa se relaxeze decat sa voteze niste corupti – deci dupa cum spuneam intr-un post anterior, liderii de acum ne reprezinta, daca pe noi nu ne intereseaza atunci nici pe ei.
Deci cine va vota? In special pensionarii si oamenii care locuiesc in mediul rural, electorat traditional “apartinind” PSD.
2. Apoi uninominalul. Pana la urma candidatii sunt aceiasi ca si pana acum, singura diferenta e ca acum le vedem numele pe buletinul de vot si nu doar partidul. De exemplu ma uitam la candidatul PSD pentru colegiul meu (din Targoviste), si este un corupt din vechea garda, care a candidat si la alegerile precedente.
3. Si am mai dat peste articolul asta, care mi-a placut mult. Mai ales ideea blatului dintre PSD si PNL, verosimil din pacate, chiar daca cele 2 partide trag teoretic in directii diferite. De fapt exista o singura directie pentru politicienii nostri iubiti, aia in care placinta, din ce in ce mai groasa si pufoasa umflata cu bani de la mama UE, trebuie impartita. Si nu oricum, trebuie impartita sa ajunga la cine trebuie.
Deci cu ce ne vom alege dupa votul de maine?
In prima varianta ne vom alege cu PD-L, care va fi nevoit sa se alieze cu cineva. Cea mai putin rea varianta mi s-ar parea cu PNL, deci am vedea dupa ceva timp, iarasi certuri intre Base si Tari.
In a doua varianta ne vom alege cu PSD-PC-PNL, adica un monstru, un copil nou nascut hidos, de genul alora care mai sunt gasiti prin containerele de gunoi abandonati de mamele lor ingrozite. Numai ca noi nu il vom arunca, ci vom fi condusi de el, ne va reprezenta in relatiile cu Europa, si ne va spune ca am facut progrese majore in combaterea coruptiei, chiar si fara nici un dosar penal finalizat.
Ce vom primi de la PSD-PC? Un pahar de apa in ochi de la domnul Marinescu.
Updated: Munca de acasa
Au trecut deja vreo 7-8 luni de cand am trecut la munca de acasa si ma gandeam ca e util un update pentru cei interesati.
Ca o mica mentiune, munca mea de acasa presupune si un altfel de program de lucru, care incepe undeva pe la 12-1 la pranz si se termina noaptea pe la aceleasi ore, cu mici pauze 
Nu pot spune ca au aparut surprize importante fata de ce ma asteptam eu. Viata sociala s-a diminuat destul de mult, cu exceptia weekendului. Am mai mult timp la dispozitie si mai multa liniste pentru munca propriu-zisa, deci nu mai am nici un fel de distragere, spre deosebire de munca de birou unde mai gaseam ocazie de cate vreo gluma cu colegii. Am castigat timp in general. pentru ca nu il mai pierd prin trafic, de aici si mai mult timp pentru blog
Nu regret alegerea, mai ales din perspectiva independentei. Trebuie sa recunosc ca a fost nevoie de putina acomodare cu faptul ca nu mai am un sef. Daca atunci cand eram angajat mai faceam unele chestii pentru ca asa vroia sefu, acum nu prea mai e asa. Constientizez mai bine ce trebuie sa fac pentru afacere, nu pentru ca imi spune cineva ci pentru ca e pentru binele firmei. Daca vreti e un fel de maturizare.
Vom mai vedea ce se mai intampla peste inca 6-7 luni
Ah era sa uit: si prietena cred ca e mai multumita asa decat sa ma stie ca umblu brambura noaptea pe la nu stiu ce birou )
Zona verde
Am creat o noua categorie numita Zona Verrrde (vezi in dreapta), unde mai apar scrieri despre planeta asta a noastra si ce se mai intampla cu ea.
Pe langa un semnal de alarma as vrea sa fie si de ajutor, pentru ca sunt atat de multe lucruri pe care le putem face pentru a mai diminua din raul pe care il facem.
To be continued
Un an mai tarziu
Acum un an peisajul era cu totul altul. E interesant de vazut cate se pot schimba de la an la an. Daca intr-un film cliseic, la capitolul dupa x ani mai tarziu povestea are continuarea asteptata, pentru mine a fost cu totul invers. Habar nu aveam ce se va intampla pana anul asta, nici prin gand nu imi treceau posibilele schimbari. Banuiesc ca de aia e si frumoasa viata asta.
Ramane de vazut ce va fi la anul pe vremea asta
PS: apropo, in iunie createyourself.ro a implinit 1 an, am uitat sa va spun A inceput cu un articol foarte filosofic )
Creditul, forma de evolutie sau de constrangere
Ma gandeam zilele astea, apropo de criza mondiala financiara, cam care sunt implicatiile la nivelul gloatei.
Intrat de curand si pe la noi prin peisaj, creditul e motorul care a dus economiile dezvoltate acolo unde sunt. De la cele imobiliare la cele pentru orice.
Lasand la o parte folosirea lor aberanta, cum a fost in cazul SUA unde se dadea credit si cainilor de companie, creditul poate avea 2 fete: cea buna, mai ales in cazul companiilor unde creditul e de multe ori mai profitabil decat folosirea finantelor proprii, si cea rea, in cazul in care sunt folosite pentru achizitii nejustificate, cum ar fi masini prea scumpe, obiecte de lux pe care altfel gloata nu si le poate permite.
Pana la urma proprietarul bunurilor astora, inclusiv case, apartamente, este o banca, nu cel care le cumpara si plateste pentru ele. Multi pot spune ca: “da, casa e pe numele meu”. I-as raspunde cu un “si ce daca” pentru ca e suficient sa nu platesti cateva rate si esti evacuat. Fara credit in momentul de fata nu prea s-ar putea, dar s-ar putea fara credite aiurea pentru chestii total nejustificate, care duc la consum aberant de resurse pentru amuzamentul unora care cred ca pot mai mult decat e cazul.
Sunt curios cum va evolua si la noi piata creditelor in perioada urmatoare. Teoretic ar trebui ca bancile care activeaza in romania sa invete din situatia de pe afara, practic ar putea continua fuga dupa profituri. Partea buna e ca avem acolo un Isarescu care mai vede cate ceva si nu permite chiar orice pe piata bancara.
2000km in 3 zile vs. poarta 2 terminalul 1
Am facut-o si pe asta, drum cu masina dus intors pana in Germania. Dupa cum scriam si intr-un post anterior am plecat singur cuc la un drum de 4000 de km dus-intors pana in Hanovra, la volanul masinii, in detrimentul scaunului de pe vreun 737 din otopeni.
Cred ca drumul asta ajuta orice fel de sofer in perfectionarea stilului de condus, incredere la volan, si tot ce tine de manevrarea poluantilor nostri bolizi. Treci prin situatii noi, cateodata obosit (in special la condusul in Romania) si inveti sa reactionezi mai responsabil.
Ca traseu, pe scurt, am pornit spre Polonia, prin Ungaria si Slovacia, unde am stat vreo zi jumate, si apoi direct spre Hanovra. La intoarcere am ales alt drum cu prima seara petrecuta in Viena (unde as mai fi stat ca orasul parea tare frumos) si a doua seara la Deva, pentru a ajunge cat mai devreme in a 3a zi in Bucuresti.
Stiam ca partea cea mai dificila a drumului vor fi soselele din Romania, dar nu m-am convins mai tare de asta ca pe drumul de intoarcere. Dupa o oarecare oboseala pe autostrazile din Austria si Ungaria am dat de soselele noastre cu o banda pe sens, noaptea, plina de tiruri si in lucru pe deasupra. Cele 4-5 ore de la Nadlac la Deva au fost groaznice, deseori pur si simplu stand pe loc.
E frumos un drum atat de lung. Mai vezi ceva spre deosebire de avion. Mai iei contact cu diverse bucatele din Europa, cu stiluri de viata. Mai inveti sa rupi cateva cuvinte in limba tarii pe care o traversezi, mai opresti la un popas pe marginea drumului pentru o pauza si admiri un peisaj. Poate servi foarte bine drept calatorie initiatica pentru oricine nu a avut ocazia sa faca asa ceva. Si mai e si nerabdarea sa ajungi acasa
Criza economica vs. Criza reala
Multe articole s-au scris despre criza economica mondiala, mai multe decat despre orice alt subiect in ultimii ani. Poate de la atacurile din 11 septembrie nu s-a mai scris atat de mult pe aceeasi tema.
Nu cred ca e cel mai important subiect totusi. Sunt de parere ca o criza mai importanta decat asta financiara e criza planetei. Un nou semn de alarma e tras de Living Planet (am dat de el pe situri de stiri) cum ca deja consumam cu mult peste ce poate planeta sa ofere.
Mai cred ca cele 2 crize sunt strict legate. Cresterea economica e inevitabil legata de cresterea consumului. Fara ca noi tampitii sa cumparam mai multe chestii de care nu avem nevoie, economia nu ar creste, cel putin nu la fel si nu in toate sectoarele. Estimarile Living Planet spun ca in jur de 2030 vom cam epuiza planeta. Procentul populatiei obeze creste, pentru ca bagam in noi o gramada de tampenii de care clar nu avem nevoie. Traim in secolul exploatarii omului de catre om, suna cunoscut? Parca asta trebuia sa faca comunismul nu capitalismul
Cat de lipsita de orizont sa fie rasa asta umana daca in momentul asta oamenii isi fac mai multe griji pentru plafonul de garantare al depozitelor sau al pierderilor de moment de pe bursa decat de disparitia propriei specii? Cat de rau trebuie sa ajunga planeta asta ca sa faca ceva? Guvernele aloca mii de miliarde de euro pentru salvarea unor banci, dar nu aloca nici pe aproape sume pentru evitarea unei crize mult mai importanta si mai acuta decat cea financiara.
Daca pana acum orizontul de timp in care mai aveam timp sa ne salvam era undeva pe la 100 de ani, deja ultimul ceas se cam apropie (maxim 42 de ani mai exact), dar pana atunci hai sa mai dam o tura prin mall sa mai cumparam ceva, poate mai uitam de necaz si poate trece si asta de la sine fara sa facem mare lucru.
Dance Like No One Is Watching
Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre noi asteapta o anumita intamplare sa le provoace fericirea
We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another. Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are. After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with. We will certainly be happy when they are out of that stage. We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now. If not now, when? Your life will always be filled with challenges. It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway. One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life. But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid. Then life would begin. At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness. Happiness is the way. So, treasure every moment that you have. And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.Thought for the day: “Work like you don’t need money, Love like you’ve never been hurt, And dance like no one’s watching.
| Posted in Filosofie de buzunar | 1 Comment »
Individualitatea romaneasca
Am trimis acum cateva zile un email din categoria “amuzante”, cu cateva trasaturi ale romanilor, ca de exemplu:
“Cum iti dai seama ca esti roman ??
- tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
- incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu
- stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
- ajungi la petreceri cu una – doua ore intirziere si ti se pare foarte mormal”
Si mai continua cu altele.
In mod surprinzator s-a pornit o adevarata dezbatere pe tema romanilor si mai exact de ce le place romanilor sa ii denigreze pe ceilalti romani.
Imi pare un subiect interesant. Pana la urma suntem noi mai cu motz, in sens negativ? Sunt bune si rele, evident, dar suntem mai “cocalari” decat alte natii? Traind o viata nu prea confortabila la noi in tara, e simplu de aruncat cu noroi, in special in lipsa unor termeni de comparatie. In ultimul timp s-a intensificat efortul de mediatizare al fenomenelor de cocalar si pitipoanca. S-a intensificat pentru ca atrage si amuza, eu unul fiind abonat al catorva situri.
Toata galceava asta pe tema romanilor, toate certurile de pe toate forumurile, mai ales intre romani, ne fac bine? Eu unul sunt de parere ca nu prea. Parca se petrece prea mult timp cu chestii daunatoare in loc sa mergem mai departe. E vreun leac pentru asta?
Orice sut in fund e un pas inainte
Pornind de la cliseul asta, ma gandeam eu ca de multe ori pentru un pas inainte e nevoie sa treci printr-un efort, eveniment, sau alta chestie neplacuta. Ca sa iubesti mai intai trebuie sa suferi un pic (vezi cartea/piesa Dragostea dureaza 3 ani), ca sa reconstruiesti trebuie intai sa darami, ca sa castigi bani trebuie sa treci intai printr-o faza in care nu ii ai, hetcetera.
Cu alte cuvinte, chestia asta naspa iti permite sa apreciezi mai bine lucrurile pe care le ai, dupa aia. Daca vin toate bune fara nici un efort nu cred ca poti realiza ce ai facut. Exemplu fiind copiii de bani gata (nu pot realiza ceva important de capul lor) sau castigatorii la loto (nefacand un efort pentru a castiga banii nici nu stiu ce sa faca cu ei). Pareri?
| Posted in Diverse aberatiuni | 6 Comments »