Becuri ecologice din septembrie
Probabil multi dintre voi stiu asta, dar pentru cei care nu o stiu, din 1 septembrie se va opri productia de becuri cu incandescenta si se vor produce doar becuri ecologic, conform unei norme UE. Sa speram ca masura asta se va lua cat mai rapid si in State, ei fiind un consumator important.
Sunt multi care sustin ca becurile ecologice au o lumina mai slaba dar va asigur ca sunt si becuri din astea care lumineaza chiar bine, la un consum la o treime sau chiar mai putin fata de becurile normale.
Un obstacol in momentul asta pentru cumparatorii de becuri ecologice este pretul de vreo 10 ori mai mare cateodata fata de un bec normal, dar economiile pe termen lung sunt mult mai importante. Am gasit pet net un calculator al energiei consumate de un bec normal vs unul ecologic, care macar ca principiu poate oferi o idee asupra economiei de energie si de bani.
DigiCafe – afaceri online la inceput
Ca orice blogger respectabil si fara vizitatori, am fost azi la DigiCafe, o intalnire intre diversi oameni care au ca scop demararea unei afaceri online in Romania. Fiind unul dintre cei care incearca (veti vedea in curand si ce), am zis ca voi avea ceva de invatat si poate conving lumea sa mai intre pe blog 
Evenimentul a constat intr-o discutie informala intre 4 prezentatori si publicul (destul de numeros), axata pe provocarile pe care le poate intampina o afacere la inceput in domeniul asta. Nu pot spune ca m-a dat pe spate, dar ce s-a discutat acolo m-a facut pe mine sa ma gandesc mai bine la ce vreau sa fac.
Un lucru m-a mirat putin. La intrebarile referitoate concret la ce sa se astepte un antreprenor “incepator” raspunsurile au fost relativ clasice: are nevoie de bani, are nevoie de specialisti daca nu e el unul, etc. Ce mi-a parut ca a lipsit din raspunsurile oamenilor cu experienta a fost perseverenta. Sa se astepte ca nu orice va avea succes. Sa se astepte la neasteptat si totusi sa continue.
Raspunsul asta pe care il stiu si eu atat de bine in teorie dar mai am putin pana la a-l pune in practica asa cum vreau.
Au fost acordate si premii pentru start-up-urile de anul trecut si cel mare a fost luat de urbee.ro. Parca presimteam ceva azi cand am scris despre ei 
Bravo lor, merita.
Munca acasa vs. Control
Ca tot scriam despre controlul netului la serviciu si despre munca de acasa, m-am gandit sa le combin
O problema importanta pentru care firmele mari nu adopta inca programe de munca de acasa pe scara larga cred ca este controlul si urmarirea angajatilor. Nu controlul ala nebun pe care il practica unii, ci mai degraba o asigurare ca omul isi face treaba.
Dupa cum mai scriam, acasa sunt destule “tentatii” care sa te fure de la munca pe care o ai de facut. Unii rezista, altii nu prea.
Cheia cred ca sta, dupa cum ziceam si anterior, in unelte de masurare a performantei cat mai precise, dar asta nu e singura problema. Mai ramane de rezolvat modul de gandire al managerilor. Care trebuie sa inteleaga utilitatea unui sistem de monitorizare a muncii fiecaruia, sa il aplice si sa treaca peste teama ca angajatul va sta acasa si se va uita la TV sau va pierde timpul pe net.
Ca orice schimbare importanta si munca de acasa isi are potrivnicii ei. Chiar daca exista acum telefon mobil, internet cu toate aplicatiile de comunicare (instant messaging, email, etc) managerii inca vor sa aiba sub priviri, la propriu, subalternii.
Idei
Cate idei bune sunt pe lumea asta? Foarte multe. In orice domeniu sunt o gramada de oameni care vin cu idei bune, care ar aduce o valoare adaugata importanta.
Care e diferenta intre o idee de succes si o idee ratata? Aplicarea ei. Asta cred ca e cel mai important pas ca o idee sa aiba succes. Gramada aia de oameni care vin cu idei bune au o singura problema: nu le pun in aplicare. Din diverse frici, de esec, de mistourile altor oameni, din cauze financiare si din alte cauze mai mult sau mai putin ridicole.
Multi care vor sa faca ceva nou se plang de lipsa ideilor si cum asta ar fi cel mai mare impediment in calea fericirii. Nu sunt de acord. Ideea e doar vreo 5-10% dintr-o reusita. Restul e munca, sa faci ceva cu ideea aia, daca ai incredere in ea. Da, exista sanse mari sa o dai in bara, dar poti merge mai departe. Cliseul auzit in scoala cum ca in viata %5 e inspiratie restul e transpiratie mie imi pare adevarat.
Un argument confortabil e ca “fara idee nu poti face nimic”. Iarasi fals. Poti incepe sa faci ceva cu o idee care poate nu e geniala, nu e extraordinara, dar o poti face geniala pe parcurs. Poti incepe intai cu facutul si abia apoi cu cizelatul ideii.
Poate nu vei fi din cei 5% din lumea asta care au avut idei geniale, dar poti fi din ceilalti 95% care au realizat ceva.
Marketingul a fost inventat in America
Azi am asistat la inaugurarea celui mai important produs al marketingului american de cativa ani incoace: Obama.
Ideile lui sunt revolutionare, sunt indraznete, sunt hotarate si datatoare de speranta. Dar deocamdata, pana la dovada contrarie ramane doar marketing, foarte puternic axat pe partea emotionala. Asta a adus oamenii la vot, asta a adus oamenii si azi in fata casei albe, intr-un numar impresionat (2 milioane). Pana acum si-a facut treaba, se poate spune.
Urmeaza sa vedem urmatoarea mare inventie americana la lucru, managementul. Timpul marcii Obama a trecut, a venit timpul managerului Obama, care trebuie sa isi mai si puna in aplicare promisiunile. Bafta si rabdare, atat lui cat si americanilor
Punctul critic
Iar filozofez cu degetele pe tastatura (vroiam sa zic cu voce tare, dar nu prea ma aude nimeni momentan )
Filozofez din nou pe tema motivatiei. Si anume ma gandeam ca pentru multi oameni exista un punct critic pana la care sunt motivati sa ajunga. Poate fi un anume obiectiv sau poate fi o stare de comfort la care se ajunge, si peste punctul asta nu se mai trece.
O data ajunsi aici indivizii incep sa se plafoneze, sa treaca intr-o stare de relativa amortire, pana in momentul in care panta incepe sa coboare, cand vor incepe din nou sa se trezeasca si sa faca ceva sa revina la punctul critic. Seamana cu o sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri.
Ar fi doua aspecte la care ma gandesc: cum sa nu ajungem in starea asta de punct critic si cum partea de sus a pantei poate fi impinsa cat mai sus, practic modificarea punctului asta critic la valori din ce in ce mai mari. O solutie pentru ambele aspecte sigur ar fi the motivator despre care discutam. Sunt tare interesat sa aflu mai multe pareri despre primul aspect, in care nu se ajunge la punctul ala.
Cheile si lacatele succesului
Nici nu mai tin minte de cate ori am citit interviuri luate cate unui om de “succes”, in care aparea intrebarea: “care este cheia succesului dumneavoastra?” Intrebarea venea din partea jurnalistului, dar mai ales venea din dorinta celor ce il citeau de a ajunge si de a sti ce stie si nenea asta cu avere si plin de “succes”.
Desi parea ca raman detinatorii adevarului absolut, mie imi pare ca oamenii aia chiar dadeau raspunsuri. Dar poporul nu vrea un raspuns general, poporul vrea sa primeasca instructiuni pas cu pas, ce sa faca sa aiba succes. Eventual vroiau sa primeasca pe mail, fara sa ceara, cum sa porneasca o afacere, cum sa vanda, cum sa aiba o viata personala normala, etc.
S-au scris atatea carti pe tema asta, au fost atat de multi care le-au citit degeaba (subscriu) pierzandu-si entuziasmul dupa vreo 2 zile, avand raspunsul la intrebarea de mai sus pierdut undeva prin subconstient.
Eu unul am sumarizat raspunsul in felul urmator: ca sa ai succes trebuie sa faci ceva! Sa ai un obiectiv, sa incerci, sa pierzi, si apoi sa mai incerci o data si inca o data pana reusesti. Ceva la care te pricepi, ceva nou, asta e decizia ta (da, e surprinzator, stiu, dar trebuie luate si decizii)
Sunt prea multi oameni in jur care se plang de viata lor, de jobul lor, de banii pe care ii castiga, de lipsa timpului liber. Dar jur ca mai nici unul nu face nimic sa schimbe asta.
2008+1
Nah ca era sa uit. Parca s-a schimbat ceva zilele astea, parca parca .. aaah da .. e 2009 cica 
Deci, prin concluzie, asadar si prin urmare va doresc (la fel de impersonal ca si 80% din ceilalti care v-au spus-o) – LMA!!! (deh, suntem pe net)
Asa incepeam anul trecut, scrijelind despre noul an:
In 2008 cineva mi-a spus ca va fi anul micilor acumulari, a investitiilor cu cap, asa ca e timpul pentru cateva decizii importante. Ce e de dorit e ca 2008 sa fie un 2007+1, asa cum a fost in fiecare an pana acum.
Ce sa mai, daca imi spuneai atunci ce se va intampla anul asta, poate iti ziceam sa iti iei un scaun si sa te asezi, ca nu te simti prea bine. Deci e de bine. Sa fie de bine si de aici incolo.
In loc de LMA na ca v-am urat ceva mai altfel: sa va fie de bine si anul asta!!
The motivator
Cu alte cuvinte, despre ce te indeamna sa faci ceva ce iti doresti. Teoretic nu ar trebui sa ai nevoie de alta motivatie decat dorinta, practic nu prea functioneaza de fiecare data, oricat de mult ar sustine asta anumite carti de dezvoltare personala.
Sunt mai multe metode in care poti fi motivat cum ar fi un curs, o carte, un documentar, exemple din viata altor oameni motivati, etc.
Dar mie imi pare ca cele mai importante metode de motivare sunt cam doua: o intamplare cu puternice implicatii emotionale din propria existenta sau o alta persoana.
Intamplarile cu implicatii se pot intampla, dar nu mereu cand vrei sa pornesti pe un drum. Nu prea poti face sa apara o intamplare din asta atat de usor si nici nu poti astepta sa aiba loc.
Asa ca, dupa parerea mea, cel mai puternic (si accesibil in acelasi timp) mod de a te motiva intr-o directie este o alta persoana. Un om cu o energie debordanta, care prin cateva vorbe sa te faca sa vrei sa pornesti din loc. Cred ca energia umana e cea mai eficienta arma impotriva delasarii. Si este recomandata energia unei persoane la care poti ajunge usor, eventual o persoana cunoscuta, cu care sa te poti intalni si discuta despre drumul pe care vrei sa pornesti. Poti spune ca e greu de gasit o persoana de genul asta, unde o gasesti etc .. E adevarat, nu se gasesc pe toate drumurile, dar cautand si ascultand, mai devreme sau mai tarziu vei da peste ce cauti.
Ii putem spune “the motivator”!
De ce ar fi trebuit sa votezi
Pentru ca impozitul pe salariu ti se poate mari de la 16% la cat vrea Felix.
Pentru ca nu trebuia sa lasi pensionarii sa decida pentru tine.
Pentru ca Geoana este o marioneta demna de mila.
Pentru ca nu esti atat de unic cum ti se pare.
Pentru ca lipsa ta de la vot a insemnat nu un vot de blam pentru politica ci lipsa de respect pentru ceilalti care au votat.
Ca sa nu castige PSDul si sa duca tara asta din nou in rahatul voiculescu-iliescian pe care poate il vei manca TU cel putin 4 ani de aici incolo, sub pretextul lehamitei de politica. Mai e o umbra de speranta, sa vedem cine cu cine negociaza.
Sa avem pofta, ca rahat va fi din belsug!
| Posted in Zona Verrrrrde | 14 Comments »