09.14.09

Dupa 10 ani

Sincer sa fiu, nu am realizat cu adevarat ca au trecut 10 ani de la terminarea liceului decat cand am ajuns la intalnirea cu fostii colegi de clasa.

Bai 10 ani sunt multi! :) Nu pentru ca am arata noi radical diferit fata de liceu, ci pentru ca se pot intampla o gramada de lucruri in atatia ani. Am primit, ca toti ceilalti, intrebarea: “si ce ai mai facut tu in astia 10 ani?”, intrebare perfect normala de altfel, dar al carei raspuns nu imi venea. Ca sa povestesti ce ai facut in 10 ani iti poate lua cel putin cateva ore, asta daca iti pui pe foaie un rezumat facut acasa cu cateva zile inainte :)

Acum nu voi face vreun sumar, doar voi povesti pe scurt impresiile mele despre o reuniune de liceu.

Si incep cu: a fost chiar belea! Din alte povestiri ale unor prieteni care au facut acelasi lucru anul asta am ramas un pic speriat de perspectiva unei intalniri in care nu se face altceva decat sa etalezi pe rand ce ai cumparat, unde ai fost si cati bani castigi. Cu foarte mici exceptii, (banuiesc ca e inevitabil sa apara macar unu’ care sa faca asta) nu s-a inamplat. Orice lauda pe care mi-as face-o singur o consider stanjenitoare si relativ penibila.

Uite ca nu a fost asa, a fost relaxant, amuzant, nostalgic, misto si va recomand sa o faceti undeva la munte sau la mare, intr-o cabana, nu la vreun restaurant imbracati ca la nunta, pentru ca asa puteti evita formalitatea unei chestii obligatorii.

Mi-am ramintit de chefurile de la Roxana si Matei, chiulul in grup de la chimie si alte chestii pe care degeaba vi le zic pentru ca sunt numai la mine in cap :)

Singura parere de rau e ca nu am putut fi toti acolo.

Uite aici revederea de 10 ani si aici poze din liceu!

PS: daca din intamplare esti unul din cei care mai au poze din liceu scanate, da-mi un mail ceva sa le punem pe toate la un loc :)

07.14.09

Los Angeles sau Dupa 5 ani

Lasand din nou impresia ca ma laud in vreun fel, am avut ocazia acum 5 ani sa lucrez in Los Angeles pentru 6 luni. Aventura de atunci s-a impartit in 2 parti fiecare de cate 3 luni, prima data mi-am facut veacul ca singurul roman din LA (noroc cu un coleg care era la vreo 200 km si ne petreceam in weekend), a doua oara impreuna cu alti 4 colegi de serviciu, asta fiind si partea mai distractiva bineinteles.

Era pentru prima data cand ieseam din tara, prima ocazie sa folosesc pasaportul sau prima plimbare cu avionul. Daca initial ma gandeam ca prima mea iesire va fi prin grecia sau turcia, trebuie sa recunosc ca am avut noroc. Am dat nas in nas cu America la sursa visului american, California.

Nu mai stiu sigur ce m-a uimit mai mult atunci. Intr-o ordine aleatoare au fost autostrazile, zgarie norii, camera de hotel de la etajul 25, biroul de la etajul 27 (parca), cat de grasi sunt americanii, cat de naspa e hollywoodul, cat de misto e venice beach si santa monica, cat de relaxata pare viata acolo, vremea care pare sa nu se schimbe niciodata (soare, fromus si nu excesiv de cald in fiecare zi) etc.

Ah si m-a mai uimit ca am reusit sa ma ingras 13 kg in 3 luni, lucru pe care nu il reusisem acasa in ani de zile :)

Dupa 5 ani m-am intors, pentru un concediu de data asta, impreuna cu Magda care a scris deja despre impresiile ei din LA. Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa ma intorc in centrul Los Angelesului, acolo unde mi-am petrecut eu majoritatea din timp acum 5 ani. Sa revad hotelurile la care am stat, sa revad cladirea de birouri in care am lucrat si sa refac drumul de la hotel la birou pe care il faceam zi de zi.

 

In afara de asta, orasul nu mi s-a parut prea diferit de atunci. Nici nu stiu ce ma asteptam sa vad dupa 5 ani, doar ca ma asteptam sa vad ceva schimbat.

Autostrazile au ramas la fel de multe si de aglomerate, viata la fel de relaxata (contrar cuvantului cu C), centrul la fel de gol dupa 6 seara cand pleaca lumea de la birou.

E tot ce am crezut eu ca inseamna America pentru prima data. Totusi, daca mi-am inchipuit ca vazand LA am vazut ce inseamna America, m-am inselat. Continuarea in postul urmator, despre New York :)

04.1.09

Mai tineti minte Encarta?

Mai tineti minte (cei din generatia mea cel putin) prin liceu cd-urile acelea cu Encarta? :) Era prima enciclopedie pe CD peste care am dat. Am ramas fascinat atunci cat de multa informatie poate incapea acolo si mi se parea una dintre cele mai tari inventii de la aparitia computerului.

Am pierdut ore in sir cu Encarta in fata defiland pe acolo si gasind tot felul de lucruri mai mult sau mai putin utile. Nici nu mai stiu pe cate CDuri incapea prima varianta pe care am pus mana dar stiu ca erau mai mult de unul si ma enerva rau de tot atunci cand imi cerea alt CD de bagat in unitate pentru vreun articol :)

Eh se pare ca Microsoft a decis sa nu mai editeze enciclopedia asta, considerand ca oamenii cauta altfel informatia astazi. De acord, dar ma incearca o urma de nostalgie cand imi aduc aminte serile pe care le-am petrecut atunci in fata computerului cu encarta, fara sa am net sau google :)

Tu? Ai folosit Encarta?