04.14.10

Frica noastra cea de toate zilele

Scriam acum ceva vreme un articol despre motivatie si una din sursele ei. Azi e randul unei noi surse de motivatie, poate cea mai mare: frica :)

A fost de-a lungul istoriei in spatele multor actiuni, organizatii, etc. Biserica, de exemplu, a pornit (printre altele) cu ideea ca daca pacatuim ajungem in iad si Dumnezeu ne pedepseste.

Pornind de la natura noastra animalica, frica e sinonima cu instinctul de conservare. Toate amenintarile (mai ales fizice) asupra propriei fiinte trebuie tratate cu o anumita reactie. Dupa cum spune si wiki, frica este o reactie pur emotionala la o posibila amenintare, un mecanism de baza de auto-aparare.

Ca orice alta emotie necontrolata, frica il face pe om manevrabil. Fara posibilitatea de a regla constient nivelul fricii, suntem capabili de reactii previzibile, care pot fi usor folosite impotriva noastra. De aici si conceptul de cultura fricii, care spune ca frica poate fi construita artificial pentru a putea obtine o anumita reactie.

Cele mai bune exemple sunt atacurile de la world trade center, care s-a lasat cu cateva mii de victime (un numar insignifiant fata de orice alta cauza a mortalitatii in SUA).

Mai usor observabil si pe meleagurile noastre, frica este un excelent instrument de marketing: companii de asigurari, industria auto, device-uri pentru protectia copilului, alarme, etc. De foarte multe ori mesajul trimis de catre companii este din categoria: daca nu cumperi asta o sa patesti asta, bineinteles foarte rau pentru tine si familia ta. Nu neaparat atat de direct, dar sub o forma subliminala, greu de detectat.

Exista chiar un concept denumit “Fear Marketing”, inclusiv companii cu scopul de a dezvolta campanii de marketing bazate exact pe frica (incercati un google search).

Toti cadem in capcana asta macar o data, toti alegem mai multe sisteme de siguranta pe masina de exemplu. De cele mai multe ori nu ne intrebam daca beneficiile produselor de “siguranta” sunt reale, daca statisticile sunt corecte, daca nu ne sunt ascunse informatii vitale atunci cand ni se vinde  ceva. E foarte usor pentru o companie sa “modifice” un pic informatiile atunci cand vrea sa vanda ceva si majoritatea nu vor ezita sa o faca. Fiecare in jobul lui a avut momente cand a fost nevoie sa “cosmetizeze” o informatie pentru a putea convinge un client.

Pe de alta parte, frica poate avea si un aspect pozitiv: ea poate motiva. Frica unui venit mai mic luna viitoare, a pierderii jobului, poate duce la chestii bune cum ar fi munca mai eficienta, atentia la lucrurile importante, etc.

Totul tine, din nou, de echilibru :)

01.16.09

Punctul critic

Iar filozofez cu degetele pe tastatura (vroiam sa zic cu voce tare, dar nu prea ma aude nimeni momentan :lol: )

Filozofez din nou pe tema motivatiei. Si anume ma gandeam ca pentru multi oameni exista un punct critic pana la care sunt motivati sa ajunga. Poate fi un anume obiectiv sau poate fi o stare de comfort la care se ajunge, si peste punctul asta nu se mai trece.

O data ajunsi aici indivizii incep sa se plafoneze, sa treaca intr-o stare de relativa amortire, pana in momentul in care panta incepe sa coboare, cand vor incepe din nou sa se trezeasca si sa faca ceva sa revina la punctul critic. Seamana cu o sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri.

Ar fi doua aspecte la care ma gandesc: cum sa nu ajungem in starea asta de punct critic si cum partea de sus a pantei poate fi impinsa cat mai sus, practic modificarea punctului asta critic la valori din ce in ce mai mari. O solutie pentru ambele aspecte sigur ar fi the motivator despre care discutam. Sunt tare interesat sa aflu mai multe pareri despre primul aspect, in care nu se ajunge la punctul ala.

12.10.08

The motivator

Cu alte cuvinte, despre ce te indeamna sa faci ceva ce iti doresti. Teoretic nu ar trebui sa ai nevoie de alta motivatie decat dorinta, practic nu prea functioneaza de fiecare data, oricat de mult ar sustine asta anumite carti de dezvoltare personala.

Sunt mai multe metode in care poti fi motivat cum ar fi un curs, o carte, un documentar, exemple din viata altor oameni motivati, etc.
Dar mie imi pare ca cele mai importante metode de motivare sunt cam doua: o intamplare cu puternice implicatii emotionale din propria existenta sau o alta persoana.

Intamplarile cu implicatii se pot intampla, dar nu mereu cand vrei sa pornesti pe un drum. Nu prea poti face sa apara o intamplare din asta atat de usor si nici nu poti astepta sa aiba loc.

Asa ca, dupa parerea mea, cel mai puternic (si accesibil in acelasi timp) mod de a te motiva intr-o directie este o alta persoana. Un om cu o energie debordanta, care prin cateva vorbe sa te faca sa vrei sa pornesti din loc. Cred ca energia umana e cea mai eficienta arma impotriva delasarii. Si este recomandata energia unei persoane la care poti ajunge usor, eventual o persoana cunoscuta, cu care sa te poti intalni si discuta despre drumul pe care vrei sa pornesti. Poti spune ca e greu de gasit o persoana de genul asta, unde o gasesti etc .. E adevarat, nu se gasesc pe toate drumurile, dar cautand si ascultand, mai devreme sau mai tarziu vei da peste ce cauti.

Ii putem spune “the motivator”!