Ce-mi doresc eu mie
Dorinte cred ca avem inca de cand devenim constienti de propria existenta 
Incep cu jucariile, cu plimbatul pe la gradina zoologica si se termina cine stie cu ce, dar printre ele se strecoara poate o casa, plimbari prin tari cu nume dubios de complicate, scrisul vreunui roman, o familie,etc etc.
Pana la un punct dorintele astea se manifesta ca obiective personale, care poate nu au legatura cu altcineva in afara de tine. Si in cazul meu asta s-a intamplat pana dupa facultate, pe la vreo 20 si ceva de ani (tineretea asta ).
Dupa, in schimb, s-a schimbat un pic modul de a-mi dori ceva. Si am observat asta mai ales atunci cand am avut ocazia sa vad chestii deosebite fiind de unul singur. Am simtit atunci nevoia ca sa imi ating anumite dorinte avand pe cineva langa mine, daca eram doar eu parca lipsea ceva si bucuria unei realizari nu era exact ce ma asteptam.
Partea buna e ca de vreo 2 ani incoace am parte si de realizari impartite Si e cu totul altceva sa mergi intr-un loc nou, sa vezi ceva deosebit, sa iti realizezi ceva ce ti-ai propus atunci cand ai o “jumatate” langa tine. E exact implinirea aia de care am auzit inainte prin carti si filme pe care o pot simti pe propria piele, fericirea aia combinata cu impacarea ca esti cu cine vrei tu sa fii acolo.
Si e chiar bine
PS: nu, nu am scris asta doar pentru ca azi a fost Dragobetele 
M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Amintiri cu stele
Ca tot m-am pornit cu amintiri din copilarie trec de la Cartea din debara la o alta perioada a copilariei mele, undeva pe la inceputul liceului.
Postul asta a fost inspirat de aniversarea a 40 de ani a primilor pasi pe luna cu ajutorul lui Apollo 11.
Sa revenim aproximativ prin 1996-97, cu alte cuvinte clasa a 10a. Spre deosebire de prezent atunci pustii de liceu mai dadeau si pe la biblioteca. Majoritatea nu de bunavoie, ci pentru ca aveau de citit diverse carti pentru ora de romana. Cea mai frecventata era biblioteca judeteana (din Targoviste) fiindca era cea mai “bogata”.
Asa am inceput si eu sa ajung pe acolo, mai degraba chinuit de asta decat incantat (pe atunci nu imi placea sa citesc prea mult). Colectia de beletristica se afla la parterul bibliotecii, acolo mergea toata lumea, acolo mergeam si eu de fiecare data, fara exceptie.
Pana intr-o zi cand am fost nevoit sa imprumut o culegere de matematica (yeeee) asta aflandu-se la etajul 1, where no one has gone before in afara de bibliotecari probabil
Sala de stiinte era o sala pustie, cuprinsa de o liniste cumplita. Printre rafturi de matematica am dat si peste una din iubirile mele din liceu. Nu semana deloc cu Pamela Anderson (da, stiu, dar atunci Baywatch era in voga!), era mai degraba in varsta si prafuita. Si avea un nume ciudat: astronomia!
De atunci tiparul vizitelor mele s-a schimbat total. Ma indreptam glont spre etajul 1 sa ajung din nou in linistea aia cumplita sa dau nas in nas cu carti de astronomie. Daca stau bine sa ma gandesc nu cred ca am vazut in 2-3 ani mai mult de 10 oameni acolo. Nu in acelasi timp, in total!
Da, nu eram unul dintre copiii “cool” (chiar daca ma uitam la Beverly Hills!!), nici nu aveam vreo viata sociala fantastica, dar eram fascinat de ce descoperisem la etajul 1 al bibliotecii. Adica eram un geek 
Asta iarna, dupa vreo 12 ani de asteptare, am primit de la Magda primul meu telescop, retraind bucuria de atunci
| Posted in Diverse aberatiuni, Filosofie de buzunar | 16 Comments »
Bucurestiul are o sansa
Sa devina un oras misto.
E nevoie doar de 2 lucruri: sa aiba un primar neamt si sa devina capitala culturala a Europei Pentru Sibiu vad ca a functionat tare bine.
Pentru prima data in Romania am avut senzatia ca suntem in aceeasi Europa cu Amsterdam, Cracovia, Hamburg, Hanovra, etc. Chiar daca renovarile majore au fost facute doar in centrul vechi, Sibiul emana o aroma de civilizatie greu de gasit pe meleagurile noastre.
Pe langa asta, plimbarea acolo a avut si o altfel de semnificatie
Magda a avut mult mai multa rabdare sa scrie despre oras, plus niste poze, asa ca va trimit la ea pentru detalii.
05.4.091 Mai
Am ignorat pentru 3 zile netul, blogul, Bucurestiul pentru ca pe 1 mai am sarbatorit 1 an de cand stateam anul trecut pe malul marii, romantic, mancand o saorma si band un pepsi, ingramaditi noaptea pe un chez-long pe plaja pustie, impreuna cu Magda. Nu ma pricep atat de bine ca ea la scris, dar nu pot decat sa fiu fericit ca a vrut sa isi petreaca zilele astea impreuna cu un tip care o arde toata ziua pe acasa, dar mai face si curat din cand in cand
| Posted in Filosofie de buzunar | 2 Comments »