07.30.09

Cum facem noi e bine

Nu ai si tu prieteni care s-au casatorit sau urmeaza sa o faca si te intreaba “da tu cand te mariti/insori?” Probabil faptul ca ei au facut-o genereaza asupra lor un drept de a impinge chestia asta sa se intample. Ai observat ca intrebarile astea nu vin niciodata de la oameni care nu sunt casatoriti?

Nu ai si tu prieteni care au facut 1/2/3/n copii sau care urmeaza sa o faca si te intreaba “da voi cand faceti un copil?” Si ai observat ca nu te intreaba de asta oamenii care nu au copii?

Nu ti se pare ca se limiteaza la a crede ca asta e singura modalitate de a trai o viata? :) Ori e vreun virus grav care ii afecteaza ori nu inteleg eu ceva.

Nu sunt unul din aia care urasc copiii sau care nu vrea niciodata sa se insoare, dar chiar la atat se rezuma totul?

Mie oamenii care pun intrebarile astea mi se par extrem de tristi, e ca si cum nu mai vad nimic altceva la orizont si au pus un mare The End la filmul vietii lor, undeva pe la 20 si ceva de ani, desi nu cred ca e cazul.

Sunt totusi linistit ca mai am prieteni casatoriti si cu copii, care, normali fiind, mai au si alte subiecte de conversatie :D

11.11.07

Raspunsuri

Variaza.

Casa la munte cu vedere la mare? Masina super nervoasa? Dorinta de a te cunoaste pe tine insuti mai bine? Ca te-ai nascut?

Cateva din raspunsuri. Majoritatea isi proiecteaza ceea ce isi doreste fiecare catre viitor. Un an, doi, zece, cine stie cand.

Raspunsul pe care mi l-am dat singur, dupa ce le-am primit pe cele de mai sus, a fost ca cel mai bun lucru care mi se poate intampla este cel de acum. Este singurul cu adevarat existent. Respiri (mai bine ca saptamana trecuta pe motiv de operatie de deviatie de sept :)) ), traiesti, esti tanar (in exterior sau in interior), poti iubi, poti muri, toate fix in momentul asta.

Nu cred ca exista raspuns corect la intrebarea mea, fiecare cu dorintele lui si cu ce ar putea fi pentru ei idealul. Cu toate astea trebuie sa recunosc ca cel mai mult mi-a placut raspunsul: “ca m-am nascut”. Sintetizeaza existenta insasi si toate cele care pornesc din acel moment.

Daca esti deprimat(a) in momentul in care citesti postul, sigur nu ti se pare cel mai frumos raspuns. Bine imi era ieri, cand nu stiam ca etc etc etc. Bine va fi maine ca nu o sa ma mai doara capul, etc etc. Prin natura, educatie, mediu (si alte scuze) e confortabil sa ne plangem de propriile probleme, sa credem ca suntem atat de unici in suferinta noastra si ca nimeni nu stie cat de greu ne e, cat de multe incercari ne-a pus in fata viata asta.

Ghici ce? Nu esti singurul. Nu exista viata roz, iar daca cineva pretinde ca exista, mananca o mare gramada de nefericire. Toti oamenii au probleme. Numai ca unii merg mai departe, se bucura ca exista momentul prezent in care pot fi ce vor ei, pot saruta pe cine vor, pot lua in brate orice, si exista cei care isi concentreaza toata energia in trecut sau viitor, amplificand impactul grijilor de zi cu zi asupra propriilor persoane si se inneaca in propriile lacrimi interioare taiandu-si respiratia si inchizandu-si ochii doar pentru a rata tot ceea ce conteaza: momentul prezent.