11.16.11

Despre rabdare si perseverenta

Abordez un subiect care mi se pare foarte important legat de interactiunea cu alti semeni. Subiectul asta se bazeaza pe finalitatea oricarei activitati umane. Desi “life is a journey, not a destination” suntem totusi predispusi a cauta finalitatea in orice facem.

Subiectul este perseverenta si prin asta spun ca incerc sa pornesc de fiecare data la drum cu asumptia ca persoana cu care interactionez nu isi va face treaba cand trebuie si cum trebuie (poate fi un client, un furnizor, un agent al unui magazin de unde cumpar ceva, un prieten, etc).

Stiu ca in mod normal fiecare isi face partea lui, la timp si in parametri optimi, dar in viata reala cred ca asta nu se intampla. Asta poate pentru ca traim intr-o lume aglomerata, unde fiecare are multe pe lista de facut, poate pentru ca traim intr-o societate mai putin evoluata sau educata, unde nu primeaza profesionalismul, etc. Motivele sunt mai putin importante.

Pornind de la asumptia ca nimeni nu isi face treaba cum trebuie (desi nu e mereu adevarata) pot sa imi dau seama ca totul depinde de mine. Daca cineva mi-a spus ca face ceva la un termen dat, daca nu se respecta termenul incerc sa aflu care e motivul. Sun de atatea ori cat e nevoie sa realizez ce mi-am propus (a fost o situatie in care trebuia sa dau de un “mester” pentru mobilier la comanda si nu imi raspundea la telefon. Am sunat de vreo 9-10 ori in 2 zile, pana am dat de el).

Multi oameni nu fac asta si apoi se plang de faptul ca X nu a facut ce trebuia, ca Y a promis degeaba, ca uite ce viata grea am si nimenui nu ii pasa, aruncand intotdeauna responsabilitatea asupra altcuiva.

Sigur, e foarte usor sa faci asta, si X chiar ar trebui sa isi faca partea lui, dar cel mai important e pana la urma rezultatul. Si mai e adevarat ca perseverenta poate fi obositoare, dar mi se pare singura cale.

Si rezultatul poate fi influentat de mine in mai toate situatiile. Nu controlat, nu neaparat decis, dar cu siguranta influentat.

11.2.11

Despre eutanasierea cainilor comunitari

 

Zilele astea se discuta prin parlament si pe net problema cainilor vagabonzi. Parlamentul urmeaza sa decida daca adopta sau nu legea, decizie care se pare ca a fost amanata pentru saptamana viitoare.

Ca o deschidere la ce urmeaza sa spun: imi plac foarte mult cainii. Desi nu am avut niciodata unul (din ratiuni de spatiu mai ales) in viitor, daca ma voi muta intr-o casa, mi-as dori sa am.

Dar problema cainilor comunitari trebuie rezolvata, din cateva motive simple:

  • intr-un oras nu ar trebui sa existe animale potential periculoase in libertate
  • cainii, orice ar zice oricine, sunt agresivi fara ca omul sa ii agreseze in vreun fel. Nu sunt agresivi doar cand sunt provocati, e suficient sa treci mai ales seara pe langa ei si incep sa latre, unii chiar apropiindu-se amenintator
  • nu e nici pentri caini raiul pe pamant: nu au hrana suficienta, nu au parte de ingrijirea necesara, etc.
  • sunt posibili purtatori de boli, virusi, bacterii, etc.
  • caini in libertate nu dau bine unei capitale Europene in 2011

Solutiile pentru problema asta pot fi numeroase, dar dupa parerea mea una singura se poate aplica momentan realist in Romania: eutanasia.

Argumentele mele sunt:

  • teoretic adaposturile sunt solutia cea mai corecta. practic, in schimb, nu exista bani pentru adaposturi datorita numarului mare de caini comunitari in romania si ar necesita resurse semnificative de bani, iar donatiile nu sunt suficiente (vezi mai jos)
  • majoritatea (nu toti) celor care apara cainii nu fac absolut nimic sa ajute in mod real, in afara de a vota vreo petitie sau a da forward la un mail / link pe facebook. Avem parte de ipocrizie si de vorbe goale din partea lor, pentru ca apreciaza un oras civilizat din vestul Europei dar nu ii intereseaza metodele de a ajunge acolo. Sustinatorii cauzei cainilor care nu traiesc in Romania dau dovada de o si mai mare ipocrizie, ei nestiind ce inseamna traiul intr-un oras care sufera de problema cainilor comunitari
  • sterilizarea si repunerea in libertate nu este o solutie, este doar intarziere de ~10 ani pana cand problema va fi rezolvata
  • alte tari care au mai trecut prin asta au aplicat solutii similare: in Europa si Statele Unite se aplica metoda prinderii, captivitatii si a eutanasiere a cainilor: pastrarii in adapost pentru o perioada de X zile dupa care, daca nu e revendicat cainele, este eutanasiat
  • eutanasia, aplicata corect, este un proces rapid si ne-dureros. Asta ar fi singurul punct unde as putea fi de acord cu aparatorii cainilor care spun ca eutanasia nu are loc cum ar trebui si de fapt in Romania exista practici mult mai barbare

 

09.3.09

Screw it let’s do it – Richard Branson

Nu e prima carte a lui Branson, dar cred ca e printre primele traduse in romana. Avand in vedere ca il stiam ca fiind un magnat dus cu pluta si am avut ocazia vara asta sa zbor cu linia lui aeriana prin State, am zis ca merita incercat sa il citesc.

Bineinteles titlul cartii se regaseste in toate capitolele, sub diverse forme, enumerand diverse principii care se bazeaza pe ideea de a actiona intr-un fel sau altul. Cu exemple din propria viata, evident. Aceeasi concluzie ca fiecare are la el cheia succesului, cu care sunt mai mult decat de acord :D

Cartea are relativ putine pagini, se citeste repede, si mi-a lasat o impresie placuta fara sa aduca neaparat ceva nou . Poate doar sa intareasca convingeri :)

08.13.09

Instant Messenger

Traiesc cu impresia ca multi oameni nu stiu sa foloseasca messengerul. Sau poate nu stiu eu :)

Banuiesc ca nu sunt singurul cu anumite contacte care au o notiune diferita despre o conversatie pe mess. Mare parte din munca mea avand loc in spatiul asta virtual, dau de tot felul de gigei.

Si unele conversatii decurg ceva de genul asta:

x: bla bla bla

y: bla bla ..

x: bla bla??

x (dupa 2 secunde): esti????

x (dupa 4 secunde): BUZZ!!!

Oameni buni, eu inteleg conceptul de messenger de tipul daca esti la computer raspunzi, daca nu, pace.

Daca vrei sa vorbesti cu mine si nu iti raspund inseamna ca nu sunt la computer sau am altceva de facut (sau te ignor cu buna stiinta :D ). Si cand ai nevoie urgent de ceva, vezi ca s-a inventat telefonul.

Deci sunt singurul cu problema asta? :)

05.15.09

Zona de confort si macazul

Mai in toate cartile despre dezvoltare personala, antreprenori, “succesuri”, etc apare des ideea zonei de confort. Zona aia in care e cald si bine dar care nu iti ofera chestii esentiale pe care le vrei, sau macar posibilitatea sa le incerci.
Mai toti spun ca trebuie parasita zona asta de confort pentru a ajunge unde iti doresti si despre asta scriu acum.

Acum fix un an am ales sa ies din “za zona” si nu a fost chiar floare la ureche. Am parasit un job intr-o corporatie dar nu pot simplifica doar la atat. Am plecat dintr-un loc bun comparativ cu alte companii. unde am invatat o gramada, am calatorit mult (mai mult decat era justificat cateodata), am cunoscut oameni deosebiti si mi-am facut prieteni. Toate astea au facut decizia cu atat mai dificila, pentru unii chiar greu de inteles.
Desi timpul petrecut acolo imi va ramane in suflet, nu regret decizia. Daca sunt lucruri pe care le doresti din inima si nu le poti obtine acolo unde esti, atunci ar fi bine sa schimbi un pic drumul.
De multe ori drumul vietii ajunge la diverse rascruci venite din exterior. Alesul unei facultati, a unei cariere sau afaceri, etc. Parasirea locsorului caldut nu e una din acele rascruci, e ceva care porneste din interior si fiecare din noi e singurul responsabil cu schimbarea de macaz.

Nu am scris asta din dorinta de a ma lauda sau da lectii, vreau doar sa povestesc punerea in practica a unei idei.

02.24.09

Idei

Cate idei bune sunt pe lumea asta? Foarte multe. In orice domeniu sunt o gramada de oameni care vin cu idei bune, care ar aduce o valoare adaugata importanta.

Care e diferenta intre o idee de succes si o idee ratata? Aplicarea ei. Asta cred ca e cel mai important pas ca o idee sa aiba succes. Gramada aia de oameni care vin cu idei bune au o singura problema: nu le pun in aplicare. Din diverse frici, de esec, de mistourile altor oameni, din cauze financiare si din alte cauze mai mult sau mai putin ridicole.

Multi care vor sa faca ceva nou se plang de lipsa ideilor si cum asta ar fi cel mai mare impediment in calea fericirii. Nu sunt de acord. Ideea e doar vreo 5-10% dintr-o reusita. Restul e munca, sa faci ceva cu ideea aia, daca ai incredere in ea. Da, exista sanse mari sa o dai in bara, dar poti merge mai departe. Cliseul auzit in scoala cum ca in viata %5 e inspiratie restul e transpiratie mie imi pare adevarat.
Un argument confortabil e ca “fara idee nu poti face nimic”. Iarasi fals. Poti incepe sa faci ceva cu o idee care poate nu e geniala, nu e extraordinara, dar o poti face geniala pe parcurs. Poti incepe intai cu facutul si abia apoi cu cizelatul ideii.

Poate nu vei fi din cei 5% din lumea asta care au avut idei geniale, dar poti fi din ceilalti 95% care au realizat ceva.