1000 de bile
O povestire misto despre viata si 1000 de bile, citire placuta!
Inchiderea netului
Nu, nu este vorba despre vreun shutdown ca rezultat al unei conspiratii mondiale condusa de masoni si nici de un mesaj in masa ca de maine se inchide yahoo messenger 
Atentie, urmeaza un post lung!
E vorba de o inchidere a mintii ca actiune directa a utilizarii excesive a netului. Avand in vedere ca muncesc de acasa si o mare parte din comunicare cu exteriorul o fac cu ajutorul veveve-ului, imi place sa cred ca nu vorbesc doar din teorii de sociologie.
Ca orice tehnologie cred ca si netul are marile lui dezavantaje. Unul dintre el e inchiderea unei zone din creier, aia care accepta ca oamenii mai pot avea si alte pareri, sau pot fi diferiti. Imi vine in minte o serie din intrebarile pe care le pun unii: “cum, nu esti pe facebook??” sau “cum, nu folosesti google reader??”. Raspunsul statistic la intrebarea asta e de departe un “nu” hotarat. Majoritatea oamenilor nu fac chestiile astea, nu fac aceleasi lucruri pe care le facem noi, din diverse motive mai mult sau mai putin individuale.
Netul da cateodata iluzia ca toti fac acelasi lucru ca si noi, toti citesc aceleasi chestii sau prefera aceleasi domenii, culmea, tocmai din cauza unui avantaj pe care il aduce: formarea de nise (nishe ). Spre deosebire de grupurile create intr-o scoala sau intr-o firma (forme de socializare mai real conturate), nisele pe net sunt aproape total izolate de exterior, lipsite semnificativ de o forma reala de comunicare cu alte sfere, pentru ca cei care formeaza nisa sunt interesati in mare parte doar de subiectul respectiv. Sigur, e la dispozitia noastra orice alt site, blog sau forum, care vorbeste si despre alte chestii de care am putea fi si noi interesati, numai ca nu impungem browser-ul sa o ia incolo. Avem libera alegere de a ne inchide in nisa noastra.
Asa ca imi revine in minte imaginea de mai jos:
| Posted in Filosofie de buzunar | No Comments »
Ati mancat ceva?
Nu stiu altii cum sunt dar bunicii mei ne puneau intrebarea asta de fiecare data cand ne vedeau
Nu, nu este o gluma la adresa lor, e doar o alta amintire placuta de-a copilariei care mi-a revenit saptamana trecuta, cand am vizitat-o pe bunica mea din Buzau.
Trecand acum oarecum rar pe la ea, o data pe luna poate, s-a pregatit temeinic in ciuda varstei: aperitiv, ciorba, felul 2, friptura, deserturi, etc. Acum 15 ani as fi facut nazuri teribile daca era vorba de atata mancare, dar de data asta nici nu am cracnit, am devorat tot in primul rand pentru ca stiam ce inseamna asta pentru ea
In “tinerete” cei 3 nepoti ai bunicilor, avand constitutii ectomorfe (eram slabi ca batzu’), trebuiau sa manance. De preferabil orice si oricand, cu cat mai mult cu atat mai mandri erau de noi. Numai ca deseori nepotii faceau nazuri, refuzand cu incapatanare sa manance ceva peste cheful lor.
Si de aici au pornit placutele noastre amintiri culinare: eclerurile de aici, placintele cu mere, tortul de ciocolata, prajiturile cu crema si cate si mai cate, toate eforturi ale bunicilor de a mai remedia cumva aspectul firav al nepotilor lor
Cu o mica intarziere ii zic bunicii mele, care m-a crescut cand eram de varsta minuscula, la multi ani si sa ne mai indoape multi ani de aici inainte cu bunatatile facute de ea. Mamaie o sa mananc tot de data asta!
Refuzul normalitatii
De mici ni se inoculeaza ideea sfanta a nevoii de apartenenta la normalitate. Tot ce e normal e si bine, tu de ce nu esti normal ca toata lumea?! E acelasi instinct cu cel de turma in care, decat diferit mai bine normal, e mai sigur.
Cred in ideea care spune ca normalitatea e determinata de majoritate, altfel cum ar fi stabilit standardul decat acela in care bine e ceea ce face toata lumea. Din biroul meu de acasa, cu vedere spre cativa copaci si un grup de copii care se joaca “tara tara vrem ostasi”, prin fereastra cu draperii portocalii, incerc sa admir normalitatea. Ma rezum la propria tara din fals patriotism si dorinta de a generaliza cumva. Normalitatea noastra abunda in cocalarism, suntem in proportie de 80% o natie scaldata in mitocanie urbana aplicabila si la sate. Si dragi anti-romani, nu suntem singurii nici pe departe.
Mirosind aroma normalitatii (in zilele in care deschid geamul) nu pot decat sa imi doresc sa nu fiu normal. Sa ma intorc in timp la momentul in care a aparut cuvantul normal si sa le spun in gura mare ca e o tampenie. Ca voi fi un etern nemultumit care scrie cateodata posturi pesimiste, care nu vrea sa se simta special sau deosebit fata de restul dar care nu vrea sa fie categorisit drept un “om normal”. Nu-mi place sa ma uit la OTV, nu citesc ziarul cu cel mai mare tiraj din romania (click evident), nu cred ca daca faci o facultate (mioritica) esti un intelectual, nu beau bere cu vecinii in fata blocului si nu pretind ca cel mai bine e cum imi place mie.
Si nu, nu este un post pesimist, e un post care ii sustine pe cei care nu sunt normali si nu se lauda cu asta. E un post care ii apreciaza pe cei 20% si vede cincimea plina a paharului.
Spectacolul resemnarii
Ma uitam in seara asta, fugitiv, la meciul Stelei cu Fiorentina. Pentru cei mai putin familiarizati cu situatia, meciul asta era de totul sau nimic pentru Steaua, singura ei sansa fiind victoria. Bun. Au jucat bine o repriza, dar in a 2a Fiorentina a deschis scorul in minutul 66, deci cu 24 de minute inainte de final.
De aici incepe tragedia (meciul Stelei e doar un exemplu, din pacate mai sunt multe altele). A aparut resemnarea. Desi in 24 de minute se pot inscrie (realist vorbind) 2 goluri, am vazut nepasarea la ea acasa. Si mai trist a fost faptul ca suporterii nu schitau nici o incurajare iar comentatorii ProTV comentau ca si cum ar fi fost minutul 95 si meciul s-a incheiat deja.
E tragic de vazut cum toate partile implicate rasunau a resemnare!Mai mult de atat jalnicii comentatori mai faceau si misto pe tema asta!
E oare trasatura romaneasca acceptarea prematura a unei situatii nedorite?? E atat de greu de trecut de la “asta e, nu putem mai mult” la “haideti fratilor ca se poate!!!!”??
Limita de viteza
Prea des mi se intampla sa nu mai am timp. Stiu ca daca timpul trece repede inseamna ca se scurge frumos, dar cateodata nu-mi place ca trece atat de repede. Realizez cat de mult timp a trecut de ultima data cand … si pare prea mult.
N-as vrea sa il dau inapoi, n-as vrea sa repar chestii, as vrea sa curga exact ca acum, doar mai incet
Ar fi buna o lege a timpului, un fel de cod rutier pentru circulatia in timp. Sa fie o limita de viteza cu care se scurge, pe care sa o mai poti depasi din cand in cand, dar cand se intampla sa iei o amenda, sa iti spuna agentul de timp ca ai depasit cu mult limita si ca iti irosesti prea repede viata circuland cu viteza.
Pana la urma viata e o calatorie nu o destinatie nu?
Un an mai tarziu
Acum un an peisajul era cu totul altul. E interesant de vazut cate se pot schimba de la an la an. Daca intr-un film cliseic, la capitolul dupa x ani mai tarziu povestea are continuarea asteptata, pentru mine a fost cu totul invers. Habar nu aveam ce se va intampla pana anul asta, nici prin gand nu imi treceau posibilele schimbari. Banuiesc ca de aia e si frumoasa viata asta.
Ramane de vazut ce va fi la anul pe vremea asta
PS: apropo, in iunie createyourself.ro a implinit 1 an, am uitat sa va spun 
A inceput cu un articol foarte filosofic )
Ce as vrea cel mai mult
O noua leapsa de data asta primita de la Codru.
Ce as vrea cel mai mult pe lumea asta:
1. World peace
2. Niste ecleruri facute de bunica mea
3. sa fiu sanatos
4. sa fii sanatos
5. sa fie sanatosi
6. vanghelii, ontanii si ceilalti derivati directi din primate sa ajunga unde le e locul
7. sa avem mai multa grija ce, cat si de ce consumam din pamantul asta ajuns vai de el
8. sa vad o tara noua in fiecare an
9. sa fac un drum cu masina pana in China
10. sa am in continuare tot ce am acum
O dau mai departe Magdei, lui Razvan, Crengutei, lui Mihnea si lui Catalin.
Toamna prin Hanovra
Spre deosbire de alte orase, nu dau nici acum nume , in Hanovra toamna are farmecul ei. Desi vremea e un pic mai ploiasa si mai rece decat la noi, din cauza copacilor care sunt peste tot, toamna arata chiar bine. Nu cred ca am vazut oras mai impadurit decat asta, si din cauza asta, se pot observa cam toate culorile pornind de la verdele gazonului ingrijit impecabil si pana la maroniul inchis al frunzelor de ceva timp uscate.
O plimbare pe stradutele cartierelor de aici devine o placere. Probabil pentru cei de aici nu mai e atat de extraordinar, dar venind dintr-un cartier de betoane nu pot sa nu apreciez linistea si frumusetea toamnei de aici.
Dance Like No One Is Watching
Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre noi asteapta o anumita intamplare sa le provoace fericirea
We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another. Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are. After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with. We will certainly be happy when they are out of that stage. We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now. If not now, when? Your life will always be filled with challenges. It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway. One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life. But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid. Then life would begin. At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness. Happiness is the way. So, treasure every moment that you have. And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.Thought for the day: “Work like you don’t need money, Love like you’ve never been hurt, And dance like no one’s watching.
| Posted in Filosofie de buzunar | 1 Comment »
| Posted in Filosofie de buzunar | No Comments »