07.13.10

15 campionate mondiale

Ar putea fi un articol despre fotbal, despre dezamagirea Argentina (favorita mea), despre golul neacordat Angliei in meciul cu Germania, despre surpriza Uruguay sau despre frumusetea paselor lui Xavi. Si mult mai mult de atat.

Dupa 4 ani de certuri miticiste si becaliste, pentru o luna ai ocazia sa iesi din noroi si sa mirosi (mai nou in format HD) iarba proaspata a unui gazon pregatit special pentru un eveniment unic, la care stii sigur ca oricat de necunoscute ar fi unele echipe, nu poate fi decat spectacol.

Incepe entuziast printr-o ceremonie, continua mai putin palpitant prin meciuri neinteresante si se termina printr-un set de cateva sarbatori, fiecare privita cu berea de rigoare, in ciuda insistentelor lui Cosmin Zidurean.

Nu e despre fotbal. E despre o detasare care vine doar o data la patru ani. Ce bine ar fi sa fie mai des si ce rau ar fi daca dorinta asta chiar s-ar implini.

La fel ca o olimpiada, mondialul, mai ales la sfarsit, te lasa cu o stare de bine ca ai participat, macar dintr-o canapea din Titan, la o chestie care nu se intampla in fiecare zi. Pe langa asta, te face sa te gandesti la ce faceai acum 4 ani cand a fost ultimul campionat si iti insufla ideea de un relativ bilant.

Un calcul rece spune ca de-a lungul vietii prinzi cam 15 campionate mondiale, presupunand ca de pe la 11-12 ani incepi sa iti placa. Un numar chiar mic dar care ar fi bine sa nu creasca. Poate parea deprimant sau pesimist faptul ca sunt atat de putine (si am vazut deja 6 :) ) dar e atat de bine sa nu fie mai multe, sa nu devina parte din monotonia unui meci din UEFA, sa te bucuri cand incepe si sa te lase cu o urma de tristete atunci cand se termina.

Si sa te intrebi la inceput sau la sfarsit: “unde eram acum 4 ani? si unde voi fi in 2016?”

09.10.09

Romania – Austria – tristetea unei noi generatii

Am vazut partial meciul de azi cu Austria si tot meciul cu Franta.

Nu vreau sa fiu pesimist, dar evolutiile astea 2 nu spun ceva bun. Nu se vede nici un jucator tanar care ar putea face fata unui turneu final.

Roman? In afara de cateva zvacniri nu arata mare lucru. Apostol? Rovine scrie pe el, in afara de “spirit de sacrificiu” nu impresioneaza. Baza tot in Chivu si Coman ramane, redutele noastre din ultimii 10 ani.

Asta e constructie pentru EURO? Baietii astia au aceeasi valoare ca si Austria, se bat aproape de la egal cu Lituania. Ce viitor pot avea?

Sper sa faca minuni Lucescu si sa avem sanse la urmatoarea campanie de calificare, deocamdata tunelul e in bezna :)

09.1.09

Liga Campionilor in High Definition

Incepand de anul asta TVR e unul dintre posturile care a preluat drepturile pentru tranmisia Ligii Campionilor. Avand in vedere ca au si un post TV dedicat high definition, va fi un spectacol complet.

Din pacate tunerul meu amarat prinde doar Pro TV HD, pentru TVR e nevoie de un tuner mai bunicel, a scris si Mugur despre TVR HD si de ce ai nevoie pentru a-l receptiona. Am vazut un singur meci la rezolutia asta pana acum pe TVul meu si trebuie sa recunosc ca nu se compara cu nimic altceva, e ca atunci cand ai vazut pentru prima data un film codat in DivX :)

Chiar daca nu le vad in HD, voi fi suporterul Unirii Urziceni anul asta :)

PS: tuner misto gasiti si pe http://www.pc2go.ro/tv-tunere/, reclama evident :D

08.27.09

Mandru de Dinamo

Din pacate in ultimul timp nu am avut prea multe motive sa fiu mandru de echipa a carui suporter sunt de mic. De altfel nici nu am scris pe blog vreodata despre asta.

Dar seara asta am avut parte de un moment mult prea frumos ca sa nu il mentionez aici.

Dupa un tur in care a pierdut acasa la masa verde cu 3-0 Dinamo a revenit in deplasare castigand dupa penalty-uri si un meci incredibil, calificandu-se in grupe, lucru de neinchipuit inaintea meciului.

ASa ca azi sunt mandru de Dinamo!

Tags: ,
| Posted in De zi cu zi | 6 Comments »
04.1.09

Austria – Romania

Rezultat surpriza infrangerea cu 2-1 in fata austriecilor? Neah. La cum au jucat cu Serbia era chiar previzibil. Ma uit cum gasesc ziaristii cum ca Piturca e principalul vinovat. E unul dar nu principalul.

De obcei intr-o firma cand nu se fac performante managerul ar fi primul care pleaca. Adica Mircea Sandu in cazul asta. Dar nu, el e nemuritor.

Pe langa asta, fotbalistii nostri chiar nu au valoare. Se vede ca vor, dar nu pot. Oare cum se cheama cand vrei si nu poti? Parca impotenta!

Absolut Impotence

Absolut Impotence

03.29.09

Romania – Serbia – final

Astea sunt impresii de a doua zi, deci la rece :)

Parca am mai vazut filmul asta, in meciul cu Slovenia la Bucuresti. Contra a fost si atunci cel mai bun om al nostru ca si aseara, dupa parerea mea. Si atunci s-au zbatut, nu poti fi acuzati de leneveala, dar in atac mai mult nu s-a putut. Am avut posesie dar nu am stiut ce sa facem cu ea. Romania a sperat cu adevarat doar vreo 12 minute in repriza a doua cand paream sa avem ceva mai multa vana in atac, dar nici Marica si nici Niculae (Bucur nici nu s-a vazut) nu au facut mai nimic. Adevarul e ca nici mingiile ajunse la ei nu erau prea utile.

Mutu, cu exceptia pasei de la gol, a fost anihilat de apararea lor si nu a facut nimic. Mult mai bun mi s-a parut jocul lui Cristi Tanase, care chiar a pus probleme in cateva randuri sarbilor. Sa speram ca generatia Costea/Tanase/Cocis va face mai mult decat jucatorii de acum.

Trist.

03.28.09

Romania – Serbia – impresii la pauza

Deci tocmai se facu 2-0 pentru sarbi si e pauza. Iar par sa vad alt meci decat comentatorii A1.

Ei dau vina pe gazon, acum e prea tare. Nu stiu cum se face dar gazonu’ romanesc ori e prea moale si ne impiedica sa fructificam tehnicitatea extraordinara a lui Mutu (care a atins mingea de vreo 4 ori din care de 2 ori cred ca a gresit), ori e prea tare si sare mingea aiurea din el. Ce ciudat, la primul gol al sarbilor parca a sarit normal… hmmm ..  Si mai avem ghinion dom’le. Din cele 1 (un) sut pe poarta nu a intrat nici unul, asta e chiar curat ghinion.

Sunt impresii la cald dupa o repriza seaca dar nu proasta, fara nici o ocazie clara pentru noi. Sper din tot sufletul sa fie altfel a doua repriza. Dar in primele 45 jocul nostru in atac mi-a parut mai mult un joc de bambilici (desi nu stiu ala cum se joaca) in care toti o centreaza inainte poate, poate. Rat e mai previzibil decat ora exacta, cu centrari inalte intr-un careu unde sarbii au cu vreo 20 cm mai mult decat noi in inaltime.

Partea buna e ca am vazut un pic de dorinta, parca vor sa faca ceva. Sa vedem daca vor si putea.

Speranta moare ultima :)

12.11.08

Spectacolul resemnarii

Ma uitam in seara asta, fugitiv, la meciul Stelei cu Fiorentina. Pentru cei mai putin familiarizati cu situatia, meciul asta era de totul sau nimic pentru Steaua, singura ei sansa fiind victoria. Bun. Au jucat bine o repriza, dar in a 2a Fiorentina a deschis scorul in minutul 66, deci cu 24 de minute inainte de final.

De aici incepe tragedia (meciul Stelei e doar un exemplu, din pacate mai sunt multe altele). A aparut resemnarea. Desi in 24 de minute se pot inscrie (realist vorbind) 2 goluri, am vazut nepasarea la ea acasa. Si mai trist a fost faptul ca suporterii nu schitau nici o incurajare iar comentatorii ProTV comentau ca si cum ar fi fost minutul 95 si meciul s-a incheiat deja.

E tragic de vazut cum toate partile implicate rasunau a resemnare!Mai mult de atat jalnicii comentatori mai faceau si misto pe tema asta!

E oare trasatura romaneasca acceptarea prematura a unei situatii nedorite?? E atat de greu de trecut de la “asta e, nu putem mai mult” la “haideti fratilor ca se poate!!!!”??

06.10.08

Galben pe verde

Cam tarziu am realizat ca a inceput un campionat european. L-am urmarit pana acum, dar pana ieri nu am resimtit aroma asa cum o stiam din 1990 incoace. De 8 ani uitasem cum e sa joace Romania la un turneu final.

Cu o ora inaintea meciului au aparut primele imagini cu ai nostri suporteri pe stadionul din Zurich intr-un numar mai mare decat oricare alt campionat european sau mondial de pana acum. Inevitabil s-au revarsat peste mine amintiri care incepeau cu 1990 si faimosul meci cu Argentina, Maradona fiind atunci in teren cand nu reuseau sa ne invinga.

Si au continuat cu imaginile indecent de nocturne ale americanului din ’94. Pe rand meciurile cu Columbia si Argentina mai adaugau o nota de raguseala cu fiecare gol. In Franta deja aveam experienta si ca un facut, o alta echipa ne pica in plasa pentru a 2a oara, victima lui Ilie. Columbia. S-a terminat cu Euro 2000 cand bara lui Hagi din sferturile cu Italia au cutremurat un pic asfaltul pietei universitatii.

A fost cu Franta 0-0, dar un punct cat 8 ani s-a strans si un pic de speranta s-a ivit iar pe fundal galben. Ca vom trece mai departe sau ramanem cu cele 3 meciuri din grupe, un campionat in care joaca ai nostri face cat toate cele 3 jucate in cei 8 ani de absenta.

Si ca atunci cand aveam 14 ani si zbieram ca disperatiiLa forma del casinos gratis que se juega aqui, generalmente es de tipo Draw a cinco cartas y los juegos tipicos en el casino en linea son Dos Jacks o Mas, Diez o Mas, Joker Poker. la golul lui Ilie Dumitrescu din optimile cu Argentina, si acum o simpla faza la mijlocul terenului trezeste cele mai nebune emotii, doar pentru ca pe teren acum e Chivu si e in galben.