Mi se pare ca traim intr-o lume preponderent critica. In presa, la TV, pe strada, in trafic, la coada la platit taxe, etc, lumea in primul rand critica. De cele mai multe ori au si dreptate: politicienii sunt de 2 lei, “vedetele” sunt semi analfabete, soferul ala conduce fara sa se uite in oglinzi, functionarul ala nu intelege matematica, etc. Stiti ce vreau sa spun.

Mi se pare ca suntem (incepand cu mine) prea dornici sa scoatem la iveala aspectele negative, atat dintr-o situatie cat si dintr-o persoana anume. Pana la urma e natura umana: ce e bine e normal, ce e rau se pedepseste.

Incerc in ultima vreme sa accept si sa aplic o idee: toti oamenii isi cunosc 95% din defecte, chiar daca nu par, pentru ca nu le convine nici lor pe deplin situatia. Poate ca 99% din oameni nu fac nimic sa si le indrepte, dar nu ma ajuta cu nimic sa le reamintesc cu fiecare ocazie ca le au. De fiecare data cand critic pe cineva nu fac altceva decat sa devin mai acru si mai de evitat in ochii lor. Sigur, exista critica pozitiva, constructiva, nu pot fi mereu lapte si miere, spunand numai lucruri bune pentru ca trec in extrema cealalta a naivitatii, dar nu mi-ar strica deloc sa trec mai usor peste partile negative ale unui om, sa nu il cataloghez imediat pentru actiunile lui si sa il las asa cum vrea el sa fie, mai ales in situatia in care nu sunt afectat direct de deciziile de zi cu zi pe care le ia persoana respectiva.

Fundamental toti avem un pitic pe creier, la unii sta mai in fata, la altii e mai putin vizibil: vrem sa ne facem placuti, apreciati, sa ne simtim bine in pielea noastra. Daca eu, la contactul cu alta persoana, ii spun doar ce defecte are (chiar daca o fac politicos) ce impresie crede ca am despre el/ea? Daca tot ce fac e sa critic, cat de incantat(a) va fi sa mai vorbeasca cu mine in viitor? As merge pe un raport minim de 1:1, tot ce e sub asta nu are un final prea fericit: pentru fiecare sugestie de imbunatatire sau scoatere in evidenta a unui defect trebuie sa vina macar un lucru bun. Daca nu il pot respecta inseamna ca nici eu nu am de ce sa mai am vreo legatura cu persoana respectiva in viitor, in afara vreunei constrangeri.

Asta ar putea intra la categoria lucruri pe care vreau sa le fac in 2011

Ce e rau si ce e bine

Articole asemanatoare:

1. De bine Cititorule de blog nu-i asa ca sunt momente in care vrei sa auzi numai lucruri...
2. Clicknet, numai de bine Pentru ca RDS-ul e varza, am decis sa apelam la serviciile Romtelecom de ADSL (Clicknet)....
3. De bine despre functionari Nu scriu in mod normal despre chestii de genul asta, dar fiindca am fost placut...

Asa ca pe o insula ratacita prin oceanul indian am putut sa (si voi fi individualist, o sa vorbesc doar despre mine):

- imi iubesc nevasta
- merg tot timpul descult (cu exceptia unor cazuri rare in care purtam slapi)
- nu aud nici un telefon sunand timp de 9 zile
- vorbesc la telefon de doar 2 ori in 9 zile
- aud linistea
- vad imagini incredibile, unice intr-o viata
- nu ma grabesc nicaieri niciodata
- nu ma plictisesc desi nu era nimic “de facut”
- vad cerul si stele mai multe decat in orice oras
- fiu la 2 grade de ecuator
- fac plaja la jumatate de noiembrie
- simt cum timpul poate curge si altfel
- nu fiu stresat de nimeni si de nimic
- calatoresc undeva peste 30 de ore in continuu
- descopar ca raul de mare nu trece niciodata
- vad cat de diferit si de asemanator poate fi un continent indepartat
- vad atatea culori diferite, toate pe acelasi peste
- vad un nisip atat de alb incat nu putea fi privit fara ochelari de soare
- inteleg macar in parte conceptul de paradis pe pamant

Sunt locuri care iti plac atat de mult incat mori de nerabdare sa te intorci, dar stii ca daca o faci prea curand ii rapesti fundamental din ceea ce a insemnat prima data.

Locul asta a fost atat de frumos incat nu as vrea sa ii rapesc nici macar o sutime din cat a insemnat chiar daca ar trebui sa nu ma mai intorc acolo niciodata

Lucruri noi

Articole asemanatoare:

1. Cateva lucruri pe care NU le gasesti in Vama Veche Deocamdata 7 dar lista e deschisa si astept contributii 1. boxe uriase pe plaja, care...
2. lucruri care imi plac.. .. cum ar fi sa conduci pe o sosea libera, in lumina unui soare primavaratic...
3. Lucruri care imi plac .. cum ar fi citatul asta dintr-un discurs al lui Steve Jobs: “Your time is limited,...

Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:

- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB ) ofera posibilitatea asta, de a da mereu peste cineva care aduce ceva nou si bun.

- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat

- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?

- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.

- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.

- Freebies.  Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.

Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):

- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.

- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.

- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.

- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.

- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.

Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.

Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.

Firme mari vs Firme mici

Articole asemanatoare:

1. Cat de mari suntem? Pe o nota un pic mai serioasa fata de Clipu’ de vineri, tindem sa ne...
2. De-a v-ati ascunselea Mugur a scris si el despre ore suplimentare si de aici mi-a revenit si mie...
3. Ericsson party Palatul Snagov, petrecerea de sfarsit de an intr-un cadru extrem de larg. Probabil vreo 400...

Pana la un punct dorintele astea se manifesta ca obiective personale, care poate nu au legatura cu altcineva in afara de tine. Si in cazul meu asta s-a intamplat pana dupa facultate, pe la vreo 20 si ceva de ani (tineretea asta ).

Dupa, in schimb, s-a schimbat un pic modul de a-mi dori ceva. Si am observat asta mai ales atunci cand am avut ocazia sa vad chestii deosebite fiind de unul singur. Am simtit atunci nevoia ca sa imi ating anumite dorinte avand pe cineva langa mine, daca eram doar eu parca lipsea ceva si bucuria unei realizari nu era exact ce ma asteptam.

Partea buna e ca de vreo 2 ani incoace am parte si de realizari impartite Si e cu totul altceva sa mergi intr-un loc nou, sa vezi ceva deosebit, sa iti realizezi ceva ce ti-ai propus atunci cand ai o “jumatate” langa tine. E exact implinirea aia de care am auzit inainte prin carti si filme pe care o pot simti pe propria piele, fericirea aia combinata cu impacarea ca esti cu cine vrei tu sa fii acolo.

Si e chiar bine

PS: nu, nu am scris asta doar pentru ca azi a fost Dragobetele

Ce-mi doresc eu mie

Articole asemanatoare:

1. Elucubratia de vineri M-am decis sa scriu despre nimic. Dificil, cum as putea sa scriu despre nimic? Daca...
2. Cum supravietuiau oamenii in trecut Printr-o plimbare prin Muzeul Satului din Sibiu, vizitand casutele vechi de cateva sute de ani...
3. Mai tineti minte Encarta? Mai tineti minte (cei din generatia mea cel putin) prin liceu cd-urile acelea cu Encarta?...

Imaginea asta, cand eram copil, nu putea decat sa ma bucure in asa fel incat singurul lucru pe care mi-l doream era sa ies si sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca era iarna ei era zapada!

Azi, cand vad imaginea asta, imi vine in minte si faptul ca trebuie sa dau zapada de pe si din jurul masinii, ca traficul e ingrozitor a doua zi, ca e frig, ca va dura o gramada de timp sa ajung unde am nevoie … si asa mai departe.

In schimb, pe langa astea, simt macar putin ca vreau sa ies, sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca e iarna si e zapada.

Cred ca in momentul in care nu voi mai simti asta voi fi un om pierdut

Alb

Articole asemanatoare:

1. Craciun vesel! Si fericit, si cu zapada si etc. Stiti voi restul, important e sa fiti macar...
2. Zapada, snowboard, soare Greu de crezut, avand in vedere ceata de weekendul asta din Bucuresti, dar la cabana...
3. Clicknet de la Romtelecom – dupa 7 luni Iaca trecura 7 luni de cand instalam Clicknet de la Romtelecom, abonamentul de 2 mbps...

Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).

Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde

M-am hotarat sa devin om serios

Articole asemanatoare:

1. It’s beginning to look a lot like … snowing Pregatiti-va ca vine Craciunul!! Aaa nu? Pai cum nu ca afara ninge cum ar fi...
2. Elucubratia de vineri M-am decis sa scriu despre nimic. Dificil, cum as putea sa scriu despre nimic? Daca...
3. Rezolutii Nu mai tin minte daca am scris la vreun moment dat despre asta, dar ideea...

We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another.  Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are.  After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with.  We will certainly be happy when they are out of that stage.  We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now.  If not now, when?  Your life will always be filled with challenges.  It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway.  One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life.  But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid.   Then life would begin.  At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness.   Happiness is the way.  So, treasure every moment that you have.  And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.

So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.

Thought for the day: “Work like you don’t need money,  Love like you’ve never been hurt,  And dance like no one’s watching.

Dance Like No One Is Watching

Articole asemanatoare:

1. alte 10 reguli Ce parere aveti de ultima? Ten Rules for Being Human by Cherie Carter-Scott 1.    ...
2. Wedding Dance response Pentru cei care stiu faimosul video cu wedding dance, a aparut si continuarea ) Wedding...
3. Seven Pounds Seven Pounds (2008) Un nou film cu Will Smith in rol principal si regizat de...