Firme mari vs Firme mici
Dupa o “vasta” experienta de munca de vreo 3 ani intr-o companie medie spre mare, 2 ani intr-o corporatie si inca 2 intr-o firma mica, a venit randul sa imi dau cu parerea si despre avantajele fiecareia, din punctul de vedere al angajatului 
Cu mentiunea ca la ultima am trecut in tabara angajatorului, deci as putea fi putin impartial.
Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:
- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB
- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat
- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?
- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.
- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.
- Freebies. Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.
Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):
- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.
- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.
- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.
- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.
- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.
Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.
Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.
02.25.10Ce-mi doresc eu mie
Dorinte cred ca avem inca de cand devenim constienti de propria existenta Incep cu jucariile, cu plimbatul pe la gradina zoologica si se termina cine stie cu ce, dar printre ele se strecoara poate o casa, plimbari prin tari cu nume dubios de complicate, scrisul vreunui roman, o familie,etc etc.
Pana la un punct dorintele astea se manifesta ca obiective personale, care poate nu au legatura cu altcineva in afara de tine. Si in cazul meu asta s-a intamplat pana dupa facultate, pe la vreo 20 si ceva de ani (tineretea asta ).
Dupa, in schimb, s-a schimbat un pic modul de a-mi dori ceva. Si am observat asta mai ales atunci cand am avut ocazia sa vad chestii deosebite fiind de unul singur. Am simtit atunci nevoia ca sa imi ating anumite dorinte avand pe cineva langa mine, daca eram doar eu parca lipsea ceva si bucuria unei realizari nu era exact ce ma asteptam.
Partea buna e ca de vreo 2 ani incoace am parte si de realizari impartite Si e cu totul altceva sa mergi intr-un loc nou, sa vezi ceva deosebit, sa iti realizezi ceva ce ti-ai propus atunci cand ai o “jumatate” langa tine. E exact implinirea aia de care am auzit inainte prin carti si filme pe care o pot simti pe propria piele, fericirea aia combinata cu impacarea ca esti cu cine vrei tu sa fii acolo.
Si e chiar bine
PS: nu, nu am scris asta doar pentru ca azi a fost Dragobetele 
Alb
Imaginea asta, cand eram copil, nu putea decat sa ma bucure in asa fel incat singurul lucru pe care mi-l doream era sa ies si sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca era iarna ei era zapada!
Azi, cand vad imaginea asta, imi vine in minte si faptul ca trebuie sa dau zapada de pe si din jurul masinii, ca traficul e ingrozitor a doua zi, ca e frig, ca va dura o gramada de timp sa ajung unde am nevoie … si asa mai departe.
In schimb, pe langa astea, simt macar putin ca vreau sa ies, sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca e iarna si e zapada.
Cred ca in momentul in care nu voi mai simti asta voi fi un om pierdut
M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Dance Like No One Is Watching
Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre noi asteapta o anumita intamplare sa le provoace fericirea
We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another. Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are. After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with. We will certainly be happy when they are out of that stage. We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now. If not now, when? Your life will always be filled with challenges. It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway. One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life. But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid. Then life would begin. At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness. Happiness is the way. So, treasure every moment that you have. And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.Thought for the day: “Work like you don’t need money, Love like you’ve never been hurt, And dance like no one’s watching.
| Posted in Filosofie de buzunar | 1 Comment »
| Posted in De zi cu zi | 6 Comments »