Rezolutii
Nu mai tin minte daca am scris la vreun moment dat despre asta, dar ideea o am de mai mult timp.
Ah, in primul rand LA MULTI ANI!! 
Acum ca am trecut si peste asta sa revenim la subiect: rezolutiile de anul nou. Un lucru in esenta bun. Un target, un obiectiv de atins, etc.
Cu ce nu sunt de acord, este fixarea lor neaparat la inceputul anului. De ce nu orice alta zi din an? De ce nu o “rezolutie” la fiecare inceput de luna sau de saptamana?
Raspunsul simplu ar fi ca un obectiv pentru un an intreg este mai important decat unul pe care il poti face intr-o luna, partial corect dupa parerea mea.
Ma amuza cel mai tare rezolutiile de genul voi slabi x kile, voi face sport mai mult (nu de alta, dar am trecut si eu prin ala cu sportul )
Sa rezumam, sunt de parere ca targeturile si obiectivele sunt bune, dar nu doar de anul nou. Daca doar pe 1 ianuarie ne punem un obiectiv sanse foarte mari sa nu se intample, pentru ca e pus doar de dorul lelii, sa fim trendi sau pentru ca trebuie.
In alta ordine de idei, 2009 a fost poate cel mai bun an de pana acum si 2010 nu are cum sa fie mai prejos!
Dune – Frank Herbert
In ultimele saptamani preocuparile mele principale au fost munca, cateva filme si cititul. Si cum munca mea sigur nu va intereseaza, am ramas mai ales cu cartile
Am citit alta roman a carui recenzie in cateva randuri e imposibila. Dune, se stie, e un clasic al genului. Pe langa asta volumul are peste 700 de pagini, asta adaugand la dificultatea procesului.
Lasand povestea la o parte, raman cu impresia proprie asupra cartii: foarte buna
Din perspectiva povestii, din perspectiva paralelei dintre viata de pe Arrakis si cea de pe Pamant (fremeni vs musulmani, mirodenie vs petrol, ocupatia harkonen vs razboaiele americane de “democratizare”, etc.), din perspectiva evolutiei umane si altele
Ce mai, cine se vrea cititor de cursa lunga nu are cum sa nu treaca si prin gara numita Dune
Incalzire Globala vs Consum
Din cand in cand scriu despre subiectele astea doua. Separat sau luate impreuna. Totusi daca dintre ele ar trebui sa imi aleg un favorit, de departe ar fi problema consumului.
Motivul e simplu: incalzirea globala e doar un efect, consumul este cauza. Sigur, exista metode chiar eficiente de a diminua sau combate efectul CO2, dar cauza va ramane in continuare.
100% problema consumului nu va putea fi rezolvata niciodata, pentru ca oamenii au nevoie de hrana, care este printre cele mai importante cauze de crestere a consumului, in tarile dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare. In cele dezvoltate pentru ca avem o crestere sustinuta a obezitatii iar in cele mai sarace pentru ca oamenii vor sa nu moara de foame, intr-un mod total surprinzator.
Ca orice problema si consumul isi are solutiile lui, care, conform lui Malthus, sunt simple: foamete, epidemii sau razboi. Si deja se manifesta toate 3 (foamete in Asia si Africa exista de mult timp), epidemii mai slabut dar cu potential, razboi – cel de “eliberare’” al Iraqului.
Asta nu inseamna totusi ca ar trebui lasata incalzirea globala sa isi faca de cap, trebuie rezolvata si asta
| Posted in Zona Verrrrrde | 9 Comments »
Romania – Austria – tristetea unei noi generatii
Am vazut partial meciul de azi cu Austria si tot meciul cu Franta.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar evolutiile astea 2 nu spun ceva bun. Nu se vede nici un jucator tanar care ar putea face fata unui turneu final.
Roman? In afara de cateva zvacniri nu arata mare lucru. Apostol? Rovine scrie pe el, in afara de “spirit de sacrificiu” nu impresioneaza. Baza tot in Chivu si Coman ramane, redutele noastre din ultimii 10 ani.
Asta e constructie pentru EURO? Baietii astia au aceeasi valoare ca si Austria, se bat aproape de la egal cu Lituania. Ce viitor pot avea?
Sper sa faca minuni Lucescu si sa avem sanse la urmatoarea campanie de calificare, deocamdata tunelul e in bezna
Six degrees could change the world
E numele unui alt documentar despre problemele planetei, din categoria celor axate pe incalzirea globala.
Descrie scenariile posibile in diverse trepte de incalzire a temperaturii globale incepand cu 1 grad (fahrenheit) si terminand cu 6 grade, echivalentul disparitiei celei mai mari parti din civilizatia umana.
Se pare ca putem suporta o crestere cu maxim 2 grade, fara schimbari majore in clima pamantului, dar limita poate fi foarte usor depasita, prag de la care modificarile devin exponentiale.
Nu stiam de exemplu ca plantele, la temperaturi foarte ridicate, incep sa emita CO2 il loc sa il transforme in oxigen.
Salveaza un roman
Pornind de la articolul despre turistii de pe litoralul carpato-danubiano-pontic si citind postul lui Tim mi-a venit ideea unei posibile salvari a Romaniei.
Pentru ca orice viitor e declansat si influentat de oameni, mai ales cei multi, cred ca romanii mai au multe de schimbat in comportament pentru a ajunge macar la linia de pornire spre o societate civilizata.
O solutie ar fi ca fiecare roman sa traiasca cel putin 3 luni intr-o tara dezvoltata si cu capul pe umeri, sa luam Suedia. Ii vom spune programul “salveaza un roman”, unde “calupuri” de 100.000 de bastinasi sa plece in transe catre tarile calde (sau mai reci in cazul Suediei), unde vor avea ocazia sa se minuneze de faptul ca se poate!
Poate asa se vor intoarce acasa si vor realiza ca autostrazile pot fi terminate mai rapid de 10-15 ani pt un tronson de 100km, ca se poate construi metrou aproape oriunde (chiar si prin stanca), ca legea se poate aplica si ca gunoaiele nu au ce cauta pe jos.
Lasand gluma la o parte, plimbatul pe afara nu are doar un scop de amuzament si facut poze, ci poate ajuta foarte mult la educatia fiecaruia si de a invata sa inteleaga exemple de mai bine. Cu cat romanii vor calatori mai mult cu atat cred ca avem sanse mai mari sa evoluam ca natie.
Deci, ne facem ONG?
| Posted in Calatorii, Chestii fun | 3 Comments »
China incepe relaxarea demografica
Reiau subiectul resurselor planetei cu ocazia unei stiri interesante aparuta vineri.
Stiu ca titlul postului suna ciudat in conditiile in care deja sunt numarul 1 in ceea ce priveste populatia unei tari dar se intampla.
In 1979 chinezii au spus ca familiile care traiesc in mediul urban pot avea un singur copil (cu cateva exceptii). Saptamana trecuta chinezii au ridicat stacheta la 2 copii de familie.
Si au facut asta din cauze pur economice: populatia imbatraneste, statul trebuie sa plateasca pensii care la randul lor trebuie sustinute de salariati, care mai mult de atat platesc si impozite.
Pe langa asta tarile dezvoltate, care deja privesc China ca pe o imensa piata de desfacere pentru produsele lor isi vor freca mainile de bucurie la auzul stirii asteia.
In conditiile astea, in care populatia oricum creste intr-un ritm mult prea rapid, probabil estimarile pentru epuizarea unora din resurse vor fi recalculate, bineinteles in mai rau.
Viitorul suna … a foamete Stirea pe larg aici.
Home
Home este un documentar despre pamant si om. Porneste povestind despre aparitia vietii, evolutia omului si a agriculturii, ajunge la modificarile grave pe care le aducem planetei si consecintele lor, incercand totusi sa termine intr-o nota mai optimista, dar un pic fortata pentru ca nu se compara cu partea negativa.
Tot documentarul este filmat din aer (elicopter, avion, etc.) Imaginile sunt superbe si e pacat sa nu vezi filmul asta in high definition sau poate la cinema.
Am scris si eu cateva articole pe tema consumului de resurse si dorinta omului de a secatui planeta asta, deci probabil nu e o surpriza ca mi-a placut mult documentarul asta.
Uitati-va la el, sunt lucruri de invatat de acolo, sau macar de reamintit pentru cazurile in care nu mai realizezi ca esti si tu unul dintre vinovati.
Nota mea: 9/10
Tragedia sistemului educational
Student fiind, acum vreo 7-8 ani, prietenii mei se imparteau in 2 categorii: studenti la stat si studenti la particulara. Inca de la inceputul aparitiei particularelor a aparut controversa calitatii invatamantului si a studentilor care absolveau scolile astea.
Noi, cei de la stat, spuneam ca cei de la particulara nu sunt in stare sa intre la o facultate de stat si merg acolo unde sunt si ei primiti, iar cei de la particulara contracarau spunand ca nu conteaza admiterea, ci calitatea cursurilor si dorinta studentului de a invata. Ce as fi vrut sa cunosc si eu un student din asta, dar nu am avut ocazia 
Timpul a trecut si mi se pare acum ca ambele sisteme sunt falimentare. Nu pentru ca admiterea e in vreun fel ci pentru ca ce iese din ambele sisteme este compromis. Sigur, particularele sunt mai nocive pentru calitatea absolventilor daca ma intrebi pe mine dar prapastia nu e atat de mare intre cele doua.
Apropiindu-ma de absolvire am realizat ca scoala asta nu ma invatase nimic util pentru ce urma sa fac. Spun nimic exagerand, dar subliniind o idee. Anume ca facultatile de pe la noi nu fac altceva decat sa produca incapabili cu diplome. Mai toate pachetele astea frumos ambalate ies de pe poarta facultatii cu o diploma luata cine stie cum, cu pretentii exagerate asupra propriilor abilitati, dar socati de faptul ca nu stiu nimic despre cum functioneaza o companie sau viata de zi cu zi in general.
Radacinile pornesc de fapt de la scoala generala, cand copiii ar trebui incurajati sa isi descopere propriile abilitati si inclinatii, nu sa ajunga la alegerea unui liceu sau facultati influentati fiind doar de dorintele parintilor lor.
Recunosc, nu mai stiu cum arata lista de cursuri din ASE, cum arata un curs, cine il preda, dar observ cum ies din facultate oameni si ce dificultati au ei cand dau de ceva concret.
Facultatea devine un fel de ultim pas in falimentul unui sistem, care nici macar nu se zbate sa iasa din asta.
Knowing
Ultimul film cu Nicholas Cage e un sci-fi combinat cu actiune, avand ca subiect posibila distrugere a vietii pe Pamanat si oarecum legandu-se de aparitia vietii pe planeta.
Subiectul mi-a placut, ma atrag ideile de genul asta. Realizarea e un pic mai buna decat la The day the earth stood still (seamana oarecum ca si subiect) dar nu este un film de referinta. E distractiv, bun pentru relaxare si chiar poate da un pic de gandit. Mie unul mi-a parut o impacare si a caprei (stiinta) si a verzei (religia) din punctul de vedere al aparitiei vietii pe pamant.
| Posted in Filosofie de buzunar | 4 Comments »