15 campionate mondiale
Ar putea fi un articol despre fotbal, despre dezamagirea Argentina (favorita mea), despre golul neacordat Angliei in meciul cu Germania, despre surpriza Uruguay sau despre frumusetea paselor lui Xavi. Si mult mai mult de atat.
Dupa 4 ani de certuri miticiste si becaliste, pentru o luna ai ocazia sa iesi din noroi si sa mirosi (mai nou in format HD) iarba proaspata a unui gazon pregatit special pentru un eveniment unic, la care stii sigur ca oricat de necunoscute ar fi unele echipe, nu poate fi decat spectacol.
Incepe entuziast printr-o ceremonie, continua mai putin palpitant prin meciuri neinteresante si se termina printr-un set de cateva sarbatori, fiecare privita cu berea de rigoare, in ciuda insistentelor lui Cosmin Zidurean.
Nu e despre fotbal. E despre o detasare care vine doar o data la patru ani. Ce bine ar fi sa fie mai des si ce rau ar fi daca dorinta asta chiar s-ar implini.
La fel ca o olimpiada, mondialul, mai ales la sfarsit, te lasa cu o stare de bine ca ai participat, macar dintr-o canapea din Titan, la o chestie care nu se intampla in fiecare zi. Pe langa asta, te face sa te gandesti la ce faceai acum 4 ani cand a fost ultimul campionat si iti insufla ideea de un relativ bilant.
Un calcul rece spune ca de-a lungul vietii prinzi cam 15 campionate mondiale, presupunand ca de pe la 11-12 ani incepi sa iti placa. Un numar chiar mic dar care ar fi bine sa nu creasca. Poate parea deprimant sau pesimist faptul ca sunt atat de putine (si am vazut deja 6 
) dar e atat de bine sa nu fie mai multe, sa nu devina parte din monotonia unui meci din UEFA, sa te bucuri cand incepe si sa te lase cu o urma de tristete atunci cand se termina.
Si sa te intrebi la inceput sau la sfarsit: “unde eram acum 4 ani? si unde voi fi in 2016?”
04.27.10Firme mari vs Firme mici
Dupa o “vasta” experienta de munca de vreo 3 ani intr-o companie medie spre mare, 2 ani intr-o corporatie si inca 2 intr-o firma mica, a venit randul sa imi dau cu parerea si despre avantajele fiecareia, din punctul de vedere al angajatului Cu mentiunea ca la ultima am trecut in tabara angajatorului, deci as putea fi putin impartial.
Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:
- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB
- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat
- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?
- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.
- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.
- Freebies. Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.
Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):
- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.
- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.
- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.
- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.
- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.
Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.
Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.
04.22.10Tehnosclavia
Cate ore petreci pe zi in compania unui computer, telefon sau alt gadget? Cate dintre orele astea sunt chiar productive si cate sunt doar de fun?
Daca esti intr-o stare mai proasta sau te doare capul de la atata computer, mai bine nu citi mai departe, altfel ma vei injura
Orice mare “bine” de pe lumea asta este un cutit cu doua taisuri. Pe de o parte isi satisface scopul de a ne face viata mai usoara dar pe de alta parte poate duce foarte usor la consecinte negative. De exemplu industrializarea pornita in anii 1800 care a dus la un confort fizic sporit (hrana mai ieftina si mai multa, transport rapid, bunuri de larg consum mai usor de produs si cumparat, etc) dar si la probleme de sanatate inexistente pana atunci: obezitate, probleme cardiace, cancer, etc.
Tehnologia, asa cum o percepem azi, a adus avantaje imense fata de acum 20 de ani: internetul, computerele economisesc o gramada de timp prin plati, cumparaturi, comunicare, organizare, etc. Dar pe de alta parte timpul economisit cu ajutorul lui ajunge sa se intoarca in acelasi loc: facebook, hi5, farmville, world of warcraft.
Ca sa imi raspund si eu la intrebare, cred ca petrec intre 10 si 12 ore pe zi in fata computerului, din fericire pot spune ca pe 70-80% sunt productive (nu cred ca exista cineva care isi petrece 100% din timpul pe computer doar pentru chestii utile). In weekend orele astea sunt aproape de zero din fericire (nesocotind aici filmele, la care ma uit pe TV , deci nu conteaza 
).
Cel mai recent exemplu este aparitia ipadului. Controversat ca si utilitate, ipadul vrea sa devina doar un gadget de entertainment, sa mai spele un pic unele portiuni ale creierului si sa mai cotizam un pic la stapan (apple)
Concluzia mea ar fi ca orice lucru care iti imbunatateste viata poate deveni foarte usor o forma evoluata de sclavie, una numai in aparenta voluntara. Stapanul nu mai e acum fermierul care cultiva bumbac, e tehnologia in sine, avand acolo sus in birourile sefilor marile companii din domeniu: apple, microsoft, etc etc.
Recunosc ca sunt un fan moderat al tehnologiei, am destule chestii care se baga in priza, dar incerc sa ma indemn singur spre moderatie.
Conectarea permanenta la orice fel de tehnologie rapeste din umanitate, din faptul ca suntem niste animale relativ evoluate, intrerupe existenta fizica si spirituala asa cum ar trebui ea sa continue. Faptul ca stam tintuiti in scaun atatea ore pe zi este o contradictie majora asupra legilor naturii si lipsa unui echilibru in ceea ce priveste “conectivitatea” poate duce la alterari profunde chiar ale speciei noastre.
Suna fatalist, dar e “numai” cel mai rau lucru care s-ar putea intampla, sper sa nu fie chiar asa
Spre tarile calde
Ascultam azi in masina o discutie despre dorinta de a emigra din Romania catre tari mai “calde”. Am ascultat diverse pareri de la oameni aflati inca in tara sau de la romani stabiliti in Germania, Canada, etc.
Evident parerile erau impartite 2 categorii: mai bine afara / mai bine in tara. Argumentele erau destul de clasice. Cei plecati au facut-o pentru un trai mai bun (material, civilizatie, bun simt, etc), cei ramasi pentru ca isi iubesc tara, aici sunt casa si familia lor si vor sa ajute la dezvoltarea ei (adica au incercat sa plece dar n-au reusit ) – insert obvious joke here).
Mi-a placut una dintre pareri care spunea ca Romania va deveni civilizata poate peste 50 de ani. Omul avea 34 si se gandea ca abia la 84 de ani va prinde si el o tara in care e placut sa traiesti. Pragmatic vorbind, estimarea de 50 de ani imi pare una realista.
Comunismul si-a lasat o amprenta mult mai dura decat s-ar parea la prima vedere. Generatia mea (29-30) e inca partial cangrenata de perioada aia nenorocita care ar fi trebuit sa se incheie in ‘89. Asta pentru ca ii vedem in jurul nostru pe oamenii care ne conduc acolo sus si multi dintre noi alegem cardasia cu “alesii” pentru a razbate si pentru a avea o viata mai buna. Problema ar fi ca si copiii nostri vor suferi si ei ceva mutatii de la o judecata normala, care le va afecta si lor viata. In ideea asta, 50 de ani pare realist.
Pe de alta parte economia Romaniei creste pentru ca vesticii au nevoie de 2 lucruri: mana de lucru ieftina si noi piete de desfacere pentru produsele lor. Din cauza asta nici nu mai producem mare lucru, economia fiind sustinuta de consum (al produselor de import) si de outsourcing de servicii (IT, telecomunicatii, etc). Daca am ajunge la un nivel de trai ca in vestul Europei inseamna ca am castiga aproape cat cei de acolo, deci ne-ar disparea unul dintre motoarele cresterii. Pana atunci ar cam trebui sa producem si noi ceva, sa nu ne trezim ca ne fuge covorul de sub picioare
Acum cativa ani ma gandeam si eu serios la emigrare. Pentru linistea si civilizatia oferita de o tara ca Suedia, pentru o clima ca cea din California, pentru dinamismul americanilor sau pentru viitorul copiiilor mei, sa poata creste intr-o tara in care femeile nu sunt abordate pe strada de necunoscuti tuciurii, in calduri. Intre timp s-a schimbat un singur lucru, faptul ca am pornit un birou in Romania, am angajat oameni si poate vor merge in sus lucrurile. Asta rezolva macar partea materiala. Daca as fi continuat sa fiu angajat, poate ca deja eram si eu prin alte tari “calde”
| Posted in Filosofie de buzunar | No Comments »
Romania
Romania nu este deosebita. Nu, nu sunt unul din aia care va imprastia injurii nejustificate asupra propriei tarisoare.
Dar asta imi lasa impresia multele articole de pe diverse bloguri care considera ca Romania este o tara deosebita, fundamental nasoala. Un exemplu ar fi articolul asta, despre cum romanii ar fi speciali, doar ei poarta haine subtiri pe timp de iarna doar pentru a fi trendy. Respectand parerile altora, contradictorii fiind, afirmatiile de genul alora mi se pare niste aberatii.
Nu doar romanii fac asta, am vazut suedezi in Goteborg si in Stockholm la aceleasi temperaturi nemiloase purtand pantofi sport chinezesti, geci subtiri si alte din astea (si nu sunt adaptati la –20 de grade cum ati crede, aia poate sunt prin siberia, in suedia nu e chiar atat de frig cum s-ar crede). Nu doar romanii stau in trafic, nu doar romanii se injura la volan, nu doar romanii iau spaga, nu doar romanii fac x, y, z.
Nu suntem atat de deosebiti. Suntem oameni. Si unii oameni se enerveaza mai rapid decat altii (vezi italieni, greci, spanioli, etc), unii sunt mai cocalarish decat altii (vezi americanii – unde s-a inventat pitzipongeala, nu in Romania, japonia, china, etc), unii conduc mai haotic decat altii (vezi mai sus la partea cu enervatul).
Nu ajunge cat ne-am victimizat crezand ca aici e cel mai rau loc de pe pamant? Nu putem sa trecem o data peste complexul asta de tara asuprita si sa ne gandim cum putem evolua decat sa ne balacarim unii pe altii la modul asta atat de nociv?
Sunt la fel si eu de multe ori si incerc sa schimb chestia asta. Am momente in care urasc ceva ce corelez cu romania, dar mereu incerc sa ma gandesc ca nu suntem cei mai idioti de pe planeta asta si nu e vina Romaniei ca un tampit mi-a taiat calea sau nu si-a facut cum trebuie treaba.
Critica e constructiva, dar exista o diferenta intre critica si aruncat cu noroi (ca sa nu zic rahat). Critica vine din dorinta de a corecta sau imbunatati ceva, aruncatul cu rahat (na ca am zis) vine din complexe de diverse feluri.
01.7.10Rezolutii
Nu mai tin minte daca am scris la vreun moment dat despre asta, dar ideea o am de mai mult timp.
Ah, in primul rand LA MULTI ANI!!
Acum ca am trecut si peste asta sa revenim la subiect: rezolutiile de anul nou. Un lucru in esenta bun. Un target, un obiectiv de atins, etc.
Cu ce nu sunt de acord, este fixarea lor neaparat la inceputul anului. De ce nu orice alta zi din an? De ce nu o “rezolutie” la fiecare inceput de luna sau de saptamana?
Raspunsul simplu ar fi ca un obectiv pentru un an intreg este mai important decat unul pe care il poti face intr-o luna, partial corect dupa parerea mea.
Ma amuza cel mai tare rezolutiile de genul voi slabi x kile, voi face sport mai mult (nu de alta, dar am trecut si eu prin ala cu sportul )
Sa rezumam, sunt de parere ca targeturile si obiectivele sunt bune, dar nu doar de anul nou. Daca doar pe 1 ianuarie ne punem un obiectiv sanse foarte mari sa nu se intample, pentru ca e pus doar de dorul lelii, sa fim trendi sau pentru ca trebuie.
In alta ordine de idei, 2009 a fost poate cel mai bun an de pana acum si 2010 nu are cum sa fie mai prejos!
Dune – Frank Herbert
In ultimele saptamani preocuparile mele principale au fost munca, cateva filme si cititul. Si cum munca mea sigur nu va intereseaza, am ramas mai ales cu cartile
Am citit alta roman a carui recenzie in cateva randuri e imposibila. Dune, se stie, e un clasic al genului. Pe langa asta volumul are peste 700 de pagini, asta adaugand la dificultatea procesului.
Lasand povestea la o parte, raman cu impresia proprie asupra cartii: foarte buna
Din perspectiva povestii, din perspectiva paralelei dintre viata de pe Arrakis si cea de pe Pamant (fremeni vs musulmani, mirodenie vs petrol, ocupatia harkonen vs razboaiele americane de “democratizare”, etc.), din perspectiva evolutiei umane si altele
Ce mai, cine se vrea cititor de cursa lunga nu are cum sa nu treaca si prin gara numita Dune
Incalzire Globala vs Consum
Din cand in cand scriu despre subiectele astea doua. Separat sau luate impreuna. Totusi daca dintre ele ar trebui sa imi aleg un favorit, de departe ar fi problema consumului.
Motivul e simplu: incalzirea globala e doar un efect, consumul este cauza. Sigur, exista metode chiar eficiente de a diminua sau combate efectul CO2, dar cauza va ramane in continuare.
100% problema consumului nu va putea fi rezolvata niciodata, pentru ca oamenii au nevoie de hrana, care este printre cele mai importante cauze de crestere a consumului, in tarile dezvoltate si in tarile in curs de dezvoltare. In cele dezvoltate pentru ca avem o crestere sustinuta a obezitatii iar in cele mai sarace pentru ca oamenii vor sa nu moara de foame, intr-un mod total surprinzator.
Ca orice problema si consumul isi are solutiile lui, care, conform lui Malthus, sunt simple: foamete, epidemii sau razboi. Si deja se manifesta toate 3 (foamete in Asia si Africa exista de mult timp), epidemii mai slabut dar cu potential, razboi – cel de “eliberare’” al Iraqului.
Asta nu inseamna totusi ca ar trebui lasata incalzirea globala sa isi faca de cap, trebuie rezolvata si asta
| Posted in Zona Verrrrrde | 9 Comments »
Romania – Austria – tristetea unei noi generatii
Am vazut partial meciul de azi cu Austria si tot meciul cu Franta.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar evolutiile astea 2 nu spun ceva bun. Nu se vede nici un jucator tanar care ar putea face fata unui turneu final.
Roman? In afara de cateva zvacniri nu arata mare lucru. Apostol? Rovine scrie pe el, in afara de “spirit de sacrificiu” nu impresioneaza. Baza tot in Chivu si Coman ramane, redutele noastre din ultimii 10 ani.
Asta e constructie pentru EURO? Baietii astia au aceeasi valoare ca si Austria, se bat aproape de la egal cu Lituania. Ce viitor pot avea?
Sper sa faca minuni Lucescu si sa avem sanse la urmatoarea campanie de calificare, deocamdata tunelul e in bezna
Six degrees could change the world
E numele unui alt documentar despre problemele planetei, din categoria celor axate pe incalzirea globala.
Descrie scenariile posibile in diverse trepte de incalzire a temperaturii globale incepand cu 1 grad (fahrenheit) si terminand cu 6 grade, echivalentul disparitiei celei mai mari parti din civilizatia umana.
Se pare ca putem suporta o crestere cu maxim 2 grade, fara schimbari majore in clima pamantului, dar limita poate fi foarte usor depasita, prag de la care modificarile devin exponentiale.
Nu stiam de exemplu ca plantele, la temperaturi foarte ridicate, incep sa emita CO2 il loc sa il transforme in oxigen.
| Posted in Filosofie de buzunar | 15 Comments »