04.27.10

Firme mari vs Firme mici

Dupa o “vasta” experienta de munca de vreo 3 ani intr-o companie medie spre mare, 2 ani intr-o corporatie si inca 2 intr-o firma mica, a venit randul sa imi dau cu parerea si despre avantajele fiecareia, din punctul de vedere al angajatului :) Cu mentiunea ca la ultima am trecut in tabara angajatorului, deci as putea fi putin impartial.

Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:

- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB :) ) ofera posibilitatea asta, de a da mereu peste cineva care aduce ceva nou si bun.

- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat :)

- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?

- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.

- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.

- Freebies.  Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.

Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):

- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.

- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.

- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.

- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.

- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.

Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.

Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.

02.23.10

Un posibil drog contemporan, inca legal

Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).

Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.

Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream :D ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.

Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.

Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.

Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei :)

Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul :) Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?” :)

Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.

Voi reveni si cu partile mai bune :)

02.26.08

Corporation, baby

Sunt intr-una. Corporatie, fireste. De cativa ani, la numar vreo 2 sa fie.

Ma gandesc cum a fost. Nu spun nimic inca.

Pentru tine cum e?

Later edit: am pus si poll in dreapta