01.23.10

Alb

IMG_4936

Imaginea asta, cand eram copil, nu putea decat sa ma bucure in asa fel incat singurul lucru pe care mi-l doream era sa ies si sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca era iarna ei era zapada!

Azi, cand vad imaginea asta, imi vine in minte si faptul ca trebuie sa dau zapada de pe si din jurul masinii, ca traficul e ingrozitor a doua zi, ca e frig, ca va dura o gramada de timp sa ajung unde am nevoie … si asa mai departe.

In schimb, pe langa astea, simt macar putin ca vreau sa ies, sa ma tavalesc prin zapada, sa fac bulgari, sa gasesc un derdelus numai bun pentru sanie si sa transpir alergand fara vreun scop anume, doar pentru ca e iarna si e zapada.

Cred ca in momentul in care nu voi mai simti asta voi fi un om pierdut :)

10.20.09

Macaroane cu branza

Din categoria mancarurilor simple dar cu o puternica amprenta mentala mostenita din copilarie, weekendul asta am facut macaroane cu branza.

E una dintre multele chestii pe care le gateau bunicile mele in copilarie, care mi-au ramas si acum tatuate pe papilele gustative. Si sunt din cele permanente, nu cred ca se vor sterge niciodata :)

2 retete diferite dar la fel de memorabile, una cu branza dulce si zahar si alta cu telemea sarata, usor calite cu ulei, servite intr-un mod total nesanatos, prin infulecare, in maxim 5 minute de bune ce sunt :D

A mai avut cineva parte de macaroane cu branza in a sa copilarie zbuciumata? :)

10.14.09

Iarna pe ulita

Stiu, nu e inca iarna, e doar o perioada mai rece decat ar fi normal, dar mie unul imi miroase a hibernare :) Deja e caldura in calorifere (multumim Base ca ne scoti din frig!!!), prin tara deja ninge, asa ca mi-am adus aminte de o poezie draga mie atunci cand aveam vreo 3-4 ani:

A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Asa ca s-a terminat cu terasele, incepe povestitul la gura sobei (fieru caloriferului). Mi-e pofta de o tuica fiarta :))

 

10.13.09

Entuziasmul plimbarilor

Si ma refer aici la plimbarile mai lungi, alea care de obicei incep cu un tren, avion sau o masina :)

E vorba de starea aia pe care o am inaintea oricarei plimbari mai importante. Fie ca e vorba de un weekend la munte sau un concediu peste ocean am o stare aparte de fiecare data cand se apropie un eveniment similar.

Cand eram mai copil starea asta mergea aproape de extrem: deveneam agitat, nu puteam sa dorm de nici o culoare cu o noapte inainte, capatam o energie obositoare pentru parintii mei si alte chestii de genul asta. Tin si acum minte noptile dinaintea plecarilor la mare, cand nu puteam sa inchid macar un ochi sau cele dinaintea aventurilor cu trenuri si placinte, de multe ori cele mai asteptate din tot anul.

O data cu timpul starile astea s-au mai temperat dar nicidecum nu au disparut. Sunt la fel de agitat, in schimb reusesc sa mai dorm noaptea si energia mea o oboseste acum numai pe Magda :)

Chiar si la gandul unei plimbari mai importante ma strabate un entuziasm de parca as pleca maine.

Mai sunt si altii ca mine?

09.28.09

Momente de retardare temporara

E luni, nu va ocup mintea cu subiecte prea complicate, scriu azi despre momente de retardare temporara.

Pe scurt, se iau 2 bucati oameni, prieteni foarte buni, de ani de zile. Se cunosc atat de bine incat nu simt nevoia sa simuleze personalitati alternative, cum se intampla in cazul multor oameni care vor sa dea bine.

Teoria mea (stiu, am multe, dar totusi nu cred ca le stiu pe toate :) ) este ca 2 prieteni suficient de buni cat sa isi stie toate defectele, au momente de retardare temporara in grup, cu alte cuvinte sunt situatii in care se simt atat de confortabil unul cu celalalt incat incep sa se comporte ca niste copii de 3 ani, la propriu (incluziv emitand zgomote nedefinite) uimind orice persoana care e in preajma lor, doar pentru ca e distractiv.

La mine se intampla, la … persoane apropiate se intampla, deci e o chestie generala? :)

09.14.09

Dupa 10 ani

Sincer sa fiu, nu am realizat cu adevarat ca au trecut 10 ani de la terminarea liceului decat cand am ajuns la intalnirea cu fostii colegi de clasa.

Bai 10 ani sunt multi! :) Nu pentru ca am arata noi radical diferit fata de liceu, ci pentru ca se pot intampla o gramada de lucruri in atatia ani. Am primit, ca toti ceilalti, intrebarea: “si ce ai mai facut tu in astia 10 ani?”, intrebare perfect normala de altfel, dar al carei raspuns nu imi venea. Ca sa povestesti ce ai facut in 10 ani iti poate lua cel putin cateva ore, asta daca iti pui pe foaie un rezumat facut acasa cu cateva zile inainte :)

Acum nu voi face vreun sumar, doar voi povesti pe scurt impresiile mele despre o reuniune de liceu.

Si incep cu: a fost chiar belea! Din alte povestiri ale unor prieteni care au facut acelasi lucru anul asta am ramas un pic speriat de perspectiva unei intalniri in care nu se face altceva decat sa etalezi pe rand ce ai cumparat, unde ai fost si cati bani castigi. Cu foarte mici exceptii, (banuiesc ca e inevitabil sa apara macar unu’ care sa faca asta) nu s-a inamplat. Orice lauda pe care mi-as face-o singur o consider stanjenitoare si relativ penibila.

Uite ca nu a fost asa, a fost relaxant, amuzant, nostalgic, misto si va recomand sa o faceti undeva la munte sau la mare, intr-o cabana, nu la vreun restaurant imbracati ca la nunta, pentru ca asa puteti evita formalitatea unei chestii obligatorii.

Mi-am ramintit de chefurile de la Roxana si Matei, chiulul in grup de la chimie si alte chestii pe care degeaba vi le zic pentru ca sunt numai la mine in cap :)

Singura parere de rau e ca nu am putut fi toti acolo.

Uite aici revederea de 10 ani si aici poze din liceu!

PS: daca din intamplare esti unul din cei care mai au poze din liceu scanate, da-mi un mail ceva sa le punem pe toate la un loc :)

09.7.09

Brand national

Pentru cei care macar au trecut prin Buzau stiu ca acolo se fac cei mai faimosi covrigi din tara. Marca de prestigiu adica :)

Uite ca Boromir culege roadele pentru asta, cu produsul lor nou lansat :)

covrigi

08.24.09

Ati mancat ceva?

Nu stiu altii cum sunt dar bunicii mei ne puneau intrebarea asta de fiecare data cand ne vedeau :)

Nu, nu este o gluma la adresa lor, e doar o alta amintire placuta de-a copilariei care mi-a revenit saptamana trecuta, cand am vizitat-o pe bunica mea din Buzau.

Trecand acum oarecum rar pe la ea, o data pe luna poate, s-a pregatit temeinic in ciuda varstei: aperitiv, ciorba, felul 2, friptura, deserturi, etc. Acum 15 ani as fi facut nazuri teribile daca era vorba de atata mancare, dar de data asta nici nu am cracnit, am devorat tot in primul rand pentru ca stiam ce inseamna asta pentru ea :)

In “tinerete” cei 3 nepoti ai bunicilor, avand constitutii ectomorfe (eram slabi ca batzu’), trebuiau sa manance. De preferabil orice si oricand, cu cat mai mult cu atat mai mandri erau de noi. Numai ca deseori nepotii faceau nazuri, refuzand cu incapatanare sa manance ceva peste cheful lor.

Si de aici au pornit placutele noastre amintiri culinare: eclerurile de aici, placintele cu mere, tortul de ciocolata, prajiturile cu crema si cate si mai cate, toate eforturi ale bunicilor de a mai remedia cumva aspectul firav al nepotilor lor :)

Cu o mica intarziere ii zic bunicii mele, care m-a crescut cand eram de varsta minuscula, la multi ani si sa ne mai indoape multi ani de aici inainte cu bunatatile facute de ea. Mamaie o sa mananc tot de data asta! :)

07.20.09

Amintiri cu stele

Ca tot m-am pornit cu amintiri din copilarie trec de la Cartea din debara la o alta perioada a copilariei mele, undeva pe la inceputul liceului.

Postul asta a fost inspirat de aniversarea a 40 de ani a primilor pasi pe luna cu ajutorul lui Apollo 11.

Sa revenim aproximativ prin 1996-97, cu alte cuvinte clasa a 10a. Spre deosebire de prezent atunci pustii de liceu mai dadeau si pe la biblioteca. Majoritatea nu de bunavoie, ci pentru ca aveau de citit diverse carti pentru ora de romana. Cea mai frecventata era biblioteca judeteana (din Targoviste) fiindca era cea mai “bogata”.

Asa am inceput si eu sa ajung pe acolo, mai degraba chinuit de asta decat incantat (pe atunci nu imi placea sa citesc prea mult). Colectia de beletristica se afla la parterul bibliotecii, acolo mergea toata lumea, acolo mergeam si eu de fiecare data, fara exceptie.

Pana intr-o zi cand am fost nevoit sa imprumut o culegere de matematica (yeeee) asta aflandu-se la etajul 1, where no one has gone before in afara de bibliotecari probabil :D

Sala de stiinte era o sala pustie, cuprinsa de o liniste cumplita. Printre rafturi de matematica am dat si peste una din iubirile mele din liceu. Nu semana deloc cu Pamela Anderson (da, stiu, dar atunci Baywatch era in voga!), era mai degraba in varsta si prafuita. Si avea un nume ciudat: astronomia!

De atunci tiparul vizitelor mele s-a schimbat total. Ma indreptam glont spre etajul 1 sa ajung din nou in linistea aia cumplita sa dau nas in nas cu carti de astronomie. Daca stau bine sa ma gandesc nu cred ca am vazut in 2-3 ani mai mult de 10 oameni acolo. Nu in acelasi timp, in total! :)

Da, nu eram unul dintre copiii “cool” (chiar daca ma uitam la Beverly Hills!!), nici nu aveam vreo viata sociala fantastica, dar eram fascinat de ce descoperisem la etajul 1 al bibliotecii. Adica eram un geek :lol:

Asta iarna, dupa vreo 12 ani de asteptare, am primit de la Magda primul meu telescop, retraind bucuria de atunci :)

06.26.09

Cartea din debara

Este vorba mai exact, despre o carte din debaraua parintilor mei si se afla acolo la inceputului lui decembrie de prin 1991-1992.

Ca sa va povestesc de ce era ea acolo intai trebuie sa va spun ca avea legatura cu Michael Jackson. Pe la varsta de 11-12 ani eram un “impatimit” fan al lui, spre amuzamentul fratelui si verisorului meu mai mic (si mai al dracu :lol: ).

Aveam aproape toate albumele lui si le ascultam mai ales cand eram singur, sa nu le dau puradeilor mai mici cu vreo 5 ani decat mine ocazia sa se amuze pe seama mea :)

Cea mai pretioasa parte a colectiei a devenit insa o caseta video primita de la un prieten de al parintilor mei, care cuprindea mai toate videoclipurile, inclusiv un mini-film despre viata lui. Cred ca am vazut caseta asta de cel putin 20-30 de ori, tot singur, mai ales dimineata inainte de plec la scoala (invatam dupa-masa) nefiind nimeni acasa sa ma deranjeze.

Ai mei parinti, stiind despre “pasiunea” asta s-au gandit sa imi faca un cadou de sf nicolae legat de ea. Ce nu au estimat ei prea bine a fost locul in care au ascuns cadoul inainte sa vina mosu’.

Nu mai stiu exact cum am dat prima data de cartea din debara, probabil cautam ceva cu care sa imi ocup timpul liber (cand eram foarte mic imi placea sa bat multe cuie), oricum la un moment dat am vazut pe raft o carte. Normal ca in debaraua unde erau preponderent scule nu avea ce cauta o carte, asa ca m-am urcat pe rafturi pana am ajuns la cele de sus si am ramas profund marcat de ce am gasit acolo: se numea Moonwalk si era autobiografia lui. Pana pe 6 decembrie am intrat in fiecare zi in debara sa mai “caut cate ceva”, singurul motiv fiind de fapt sa o mai rasfoiesc un pic :)

Nu pot zice ca eram un fan infocat din categoria celor care se imbracau ca el si isi tapetau camera cu postere, dar imi placea foarte mult muzica lui. Daca am avut vreun idol al muzicii in copilaria mea timpurie, atunci el a fost. Astazi cand mai aud la radio o melodie de-a lui ma face sa zambesc si sa dau mai tare :)