Despre resurse si evolutie (partea a II-a)
Incepusem intr-un post anterior sa scriu despre ritmul consumului vs disponibilitatea resurselor. Ziceam eu acolo ca exista 2 categorii de factori care duc la epuizarea resurselor:
1. Cresterea populatiei
2. Cresterea consumului pe cap de locuitor
Scriu azi despre al 2lea factor, cresterea consumului pe cap de locuitor.
In momentul asta e clar ca tarile cele mai avute consuma cel mai mult, pe cap de locuitor. Tendinta lor este inca de crestere (lasand la o parte criza financiara), dar cu procente sub 5%.
Problema principala apare din partea tarilor in curs de dezvoltare, cu populatie ridicata, gen China, India, Pakistan, tari din America de Sud, etc. Multe din tarile astea au ritmuri de crestere superior tarilor dezvoltate, iar populatia lor e mult peste cea a tarilor europene, de exemplu. Sigur, procentul poate nu e atat e amenintator (7.5% pe an pentru India), dar daca ne gandim la faptul ca India are o populatie de 1,114 miliarde de oameni, cresterea consumului in volum absolut e mult mai de temut.
In momentul asta peste 80% din populatia Indiei supravietuieste cu mai putin de 2$ pe zi. Daca facem un excercitiu de imaginatie si ne inchipuim ca acesti 80% ar avea la dispozitie 20$ pe zi, ca urmare a cresterii economice, oamenii astia ar consuma de 10 ori mai mult decat acum. In China peste 35% din populatie traieste cu sub 2$ pe zi.
Daca adunam in volum absolut numai din India si China oamenii care traiesc in saracie ( 800 milioane din India plus cei 500 de milioane din China) ajungem la vreo 1,3 miliarde de oameni (adica 20% din populatia globala) care prin crestere economica si-ar spori exponential consumul. Asta ca sa nu mai zic de restul pana la 80% care consuma mult mai putin decat statele dezvoltate.
Chiar daca populatia planetei s-ar opri la nivelul de acum, daca toti oamenii din lumea asta ar consuma la un nivel mediu pentru un locuitor al unei tari relativ dezvoltate e destul de simplu de dedus ca resursele nu prea ne-ar ajunge nici pentru un an probabil 
Concluzia trista e cam aceeasi ca si la postul precedent:
“Nature’s methods of population control are famine, disease and war.”
Sau colonizarea altei planete, dar cred ca nu prea avem timp la dispozitie pentru asta
Perceptia valorii
Am citit postul asta al lui Dono, despre o tanti menajera care pune criza pe seama excesului, dar are nevoie de un aragaz de 40 de milioane si un televizor de la Sony in sus (oare cat castiga o menajera??).
Si mi-a declansat un gand mai vechi, referitor la perceptia valorii, mai ales intr-o tara ca Romania (iesita de relativ putin timp de sub comunism, cand am fost privati de o gramada de chestii, etc etc, stiti deja povestea).
Cred ca, in continuare, nu vom putea sa “strangem cureaua” cum ar trebui in vremuri mai grele, pentru ca suntem inca disperati sa cumparam chestii pe care parintii nostri nu le-au putut avea. Nu avem bani pentru ele, dar nu-i bai ca facem credite. Am putea cumpara un Samsung in loc de Sony, dar ce pana mea, chiar daca nu imi dau seama de diferenta tehnica intre cele 2, trebuie sa iau Sony ca da mai bine. Ce daca televizorul costa mai mult decat salariile pe 2 luni adunate. Rata e mica, daca luam pe 10 ani. Merge.
Cu alte cuvinte, in tarile “in curs de dezvoltare” (sa le zicem “creshe”), cum e si cazul nostru, exista o perceptie distorsionata a valorii, eufemistic vorbind. Pragmatic vorbind, habar nu avem ce inseamna valoare. Apetitul pentru lux in “creshe” e foarte ridicat comparativ cu puterea lor de cumparare, pentru ca oamenii nu stiu inca sa cumpere ce le e necesar si numai atat. Mai amuzant e, ca atunci cand ajungem intr-o tara mai evoluata un pic, aia ni se par niste zgarciti.
Parca vad un dialog intr-un magazin de electronice:
Clientu’ – Uite colea frate Samsungu asta e 700 de euro, Sonyu e 900.
Vanzatoru’ – Da, stimate client, Sony are motorul Bravia pentru culori, si o luminozitate sporita cu 30% fata de Samsung.
Clientu’ – Nu stiu frate ce-s alea, da ce mai conteaza 200 euro in plus la televizoru’ ala, deja e 700 un samsung, merge si 900 ca e sony, ce req. Moare astia din bloc cand or vedea ca vin cu Sony acasa. Dati-mi 2 va rog! Unde fac si io ratele?
Sa traiti bine (pe credit)! 
China, a 3a putere economica
Chinezii au mai urcat un loc, mai repede decat previziunile. Mai exact au ajuns pe locul 3, depasind Germania la volumul PIBului.
Noile previziuni spun ca vor ajunge pe locul 2 in vreo 3 ani, depasind Japonia care ocupa in momentul asta locul de urmaritor al Statelor Unite. In vreo 18 ani ar ajunge chiar pe primul loc daca rata de crestere se mentine. Ca tot povesteam despre resurse si consum
Din punct de vedere politic vor fi tare interesanti anii care urmeaza, cum va reactiona China la cresterile astea si la puterea pe care o vor capata din ce in ce mai mult.
Ce nu imi place sa cumpar de pe net
Sunt un adept declarat al cumparaturilor online. As cumpara de pe net aproape orice, dar sunt si cateva exceptii, date pe de o parte de specificul produsului, pe de alta parte de magazinele online de la noi.
1. Haine. Nu as cumpara deocamdata haine de pe net. In primul rand pentru ca hainele sunt de parere ca mai trebuie si probate inainte. Ati putea spune ca le probezi in magazin si le cumperi de pe net, dupa ce le-ai vazut. Ei da, dar la noi inca nu prea ai de unde sa le iei online
2. Mancare. Nu mancare chinezeasca, pizza sau alte livrari de genul asta. Ma refer la mancarea pe care o cumperi din supermarket: paine, legume, fructe, etc.
3. Medicamente. Poate suna a paranoia, dar nu vreau sa adaug nici un intermediar in calea medicamentelor de la farmacie la mine acasa.
4. Carti. Categoria de cumparaturi pe care nu mai vreau sa o fac de pe net o reprezinta cartile. Nu are legatura cu cumparatul online ci mai degraba cu senzatia pe care o am cand intru intr-o librarie. E cu totul altceva sa rasfoiesti o carte, sa ii citesti cateva randuri, sa fii inconjurat de carti. Senzatia asta nu o poti avea in nici un magazin online. Bineinteles ca atunci cand ma documentez despre o carte o caut si pe net dar nu o cumpar, ma duc la raft sa facem cunostinta intai
Mugetul suav al turmelor de bovine
Sau in traducere: s-a deschis primul outlet din Romania. Yeee! Evident ca a fost omor si la intrare si la cumparare si la iesire, ca nu mai vroiau sa plece. Mai multe detalii pe Cotidianul.
Chintesenta caracterizarii celor care s-au calcat in picioare sa mai sparga niste bani (deci unde pana mea e criza cand la noi gem mallurile de turme???):
“Este economist şi câştigă mediu. Poartă şi Versace, dar se îmbracă şi din Mini Prix sau din second-handuri mai răsărite”
Dupa care urmeaza din interviul cu Getutza: “habar n-au care e deosebirea dintre cotton, poliester şi vâscoză”. Da’ bumbac nu se mai zice pisi?
Asadar: poarta Versace si second hand. Hmmmmmmm.. ma duce cu gandul la ceva, dar nu mai stiu sigur ce .. hhmmmm …. aaaa DA!! ASTA ERA!
Deci scopul principal nu e sa ai haine pe care ti le permiti. Obiectivu e sa cumperi de la SH cate ceva si sa te etalezi cu Versace
Nu e trist??
Pe timp de criza
Printre atatea pesimismuri zilele astea, datorate crizei (mai mult sau mai putin justificate), imi place ca mai gasesc si informatii despre oportunitatile din perioada asta. Pentru ca eu cred ca sunt.
Avand in vedere ca acum cumparatorii isi regandesc bugetele, cred ca vor fi mai atenti la ce vor cumpara si cat vor plati pentru asta. Nu inseamna ca vor pune interzis pe orice fel de achizitie, doar ca vor fi mai sensibili la valoarea a ceea ce cumpara. De aici va putea profita comertul online, care ofera preturi mai mici si posibilitati mai extinse de cumparare. Dupa cum spuneau si oameni care lucreaza in domeniu, desi distributia clasica va avea de suferit in 2009, pe online inca vor fi cresteri.
Despre resurse si evolutie (partea I)
Gata, ati citit destul despre retragerea lui Stolo, circul de 2 lei de dupa alegeri. Trecem la lucruri mai serioase
Dupa cum spuneam zilele trecute, sustin teoriile conform carora ritmul actual al consumului nu poate fi sustinut de resursele planetei in mod realist. M-am intors cu informatii documentate
Asadar, cauzele principale ale epuizarii resurselor pot fi incadrate in 2 categorii principale:
1. Cresterea populatiei
2. Cresterea consumului pe cap de locuitor
In acest post voi povesti un pic despre primul factor.
E demonstrat deja ca populatia globala a crescut exponential in special in ultimele 2 secole, cand s-au facut cele mai importante descoperiri in domeniul medical si tehnic (in special incepand cu revolutia industriala), permitand o durata de viata mai mare dar si o natalitate sporita comparativ cu rata de decese. Astfel se face ca acum populatia creste anual cu 1.2%; daca in 1950 numaram 2.5 miliarde de oameni, in 2008 s-a ajuns la 6.7 miliarde, iar estimarile pentru 2050 se duc undeva la 9.2 miliarde. Sursa este aici, si citeaza informatii ONU.
Thomas Malthus a trait undeva pe la 1800, si a facut niste prognoze bazate pe cresterea de atunci a populatiei, ajungand la concluzia ca Pamantul nu va fi capabil sa suporte cererea de resurse din partea omului la nesfarsit. Asa ca a venit cu conceptul de “malthusian catastrophe”, care spune ceva de genul: a return to subsistence-level conditions as a result of population growth outpacing agricultural production. Deci destul de simplu.
In alta ordine de idei, fiecare sistem de pe planeta este caracterizat de o “carrying capacity”. Adica o limita fizica bazata pe hrana, apa, conditii de medius si spatiu. In momentul in care apar limitari la una din cele de mai inainte, apare o problema si sistemul se auto-regleaza pentru a re-echilibra populatia versus resurse.
Ce se va intampla cand o patim si noi? Pai cam ce se intampla deja in Africa: foamete, lipsa apei potabile, desertificare si pana la urma scaderea populatiei. Cine o va suferi? Ca de fiecare data, cei mai slabi si mai saraci, pentru ca resursele vor ajunge acolo unde sunt banii. Problema va fi cand patura de populatie care va trece prin crizele de resurse se va mari din ce in ce mai mult si vor deveni o amenintare pentru tarile bogate.
“Nature’s methods of population control are famine, disease and war.”
Va urma
29.9 RON
Ca tot am scris in ultima vreme despre consum si, intr-un mod foarte optimist 
, cum ca planeta asta nu mai are nici o sansa, am citit o carte recomandata de Marta si anume 29.9 RON a lui Frederic Beigbeder.
Evident ca ideile de acolo mi-au mers direct la suflet
Porneste spunand:
“Lucrez in publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care va vinde rahat. Ala de va face sa visati la lucruri pe care n-o sa le aveti niciodata. Cer vesnic albastru, gagici care nu sunt niciodata nasoale, o fericire perfecta, retusata pe Photoshop. Imagini bibilite, muzica ultimul racnet. Apostolatul meu este sa va fac sa va curga balele. In profesia mea, nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma.”
Cartea a fost scrisa pe vremea cand autorul lucra un cadrul unei agentii de publicitate, dupa aparitia ei fiind dat afara (ma mir de ce ), punandu-si in cap toata breasla. Banuiesc ca s-a descurcat destul de bine pentru ca scrierile lui s-au vandut destul de bine. El a scris si “Dragostea dureaza trei ani”.
Sarbatori la oferta
Incep sarbatorile. Azi e prima, Mos Nicolae.
De obicei disclaimerul se pune dupa un text, de data asta il pun inainte: consider sarbatorile de iarna un prilej de bucurie, in care iti revezi familia, petreci mai mult timp cu cei importanti pentru tine, carora iti face placere sa le daruiesti ceva. Sunt sarbatorile mele preferate. Oricat de cliseic ar parea, imi pare ca perioada asta din an are ceva magic in jurul ei.
Bun, acum sa trecem la partea mai naspa Din pacate sarbatorile au devenit cel mai important motiv pentru a cumpara chestii. Au devenit atat de comerciale incat Mos Craciun mai e putin si devine marca inregistrata Coca Cola (ei fiind inventatorii mos craciunului cum il stim noi acum, prin anii ’30). Publicitatea isi face atat de bine treaba in perioada asta incat majoritatea dintre noi se simt obligati sa faca cadouri si sa cumpere. Daca nu cumparam ceva cuiva simtim un sentiment de vina.
De Craciun esti aproape obligat sa consumi. Cum? Fara Cola la masa de craciun? Fara ciocolata Milka care il ajuta pe Mos Craciun sa livreze cadourile? Fara Whiskas pentru pisica???
Fiind puternic influentati de societatile vestice de consum, si romanii s-au aliniat la turma, cumparand din ce in ce mai mult de la an la an. De la cozonaci pana la masini, cadourile de Craciun si-au pierdut din sensul initial, dandu-ne impresia ca un cadou este cu atat mai pretios si mai important pentru persoana care il primeste cu cat valoarea lui in bani este mai mare. Vorbesc doar de valoarea in bani, pentru ca mai au si o valoare reala pe care o poate avea un cadou.
Asadar nervii tari si sa incingem POS-urile!!
PS: macar am inceput sa scap de nebunia cumparaturilor folosind netul, si magazinele online
Crestere pana cand?
Urmaresc diverse stiri economice, fiindca mi se pare interesant ce se intampla cu criza asta.
Pana la urma evolutia economica se bazeaza pe crestere, mai exact crestere a consumului. Bun, dar pana cand va creste?
Teoretic cresterea consumului e strict legata de cresterea populatiei si de cresterea economica a tarilor sarace sau in curs de dezvoltare; pentru ca tarile “civilizate” deja au ajuns la un nivel unde cresc cu cateva procente pe an.
Urmarind acelasi fir logic cresterea consumului vis a vis de cresterea populatiei e pana la urma foarte nociva. Pentru ca resursele se consuma mult mai rapid decat ar trebui. Ca exemplu suprafetele arabile se vor cam termina, chiar si dupa ce se termina de defrisat padurea tropicala a Amazonului (doamne fereste, dar e posibil).
Cresterea economiilor in curs de dezvoltare se bazeaza tot pe cresterea consumului. Romania e un exemplu la indemana, unde cresterea economica e pe la 8-9% anul asta; de produs nu prea e vorba, doar consumam. De unde se consuma? Din aceleasi resurse limitate pe care le are planeta asta.
Avand in vedere ca toate companiile de pe lumea asta urmaresc cresterea economica (implicit cresterea consumului) unde se va ajunge? Crestere pana cand?
Later edit: un articol interesant cu o idee despre motivele pentru care cumparam chestii de la Andrei.
| Posted in Zona Verrrrrde | 5 Comments »