11.2.11

Despre eutanasierea cainilor comunitari

 

Zilele astea se discuta prin parlament si pe net problema cainilor vagabonzi. Parlamentul urmeaza sa decida daca adopta sau nu legea, decizie care se pare ca a fost amanata pentru saptamana viitoare.

Ca o deschidere la ce urmeaza sa spun: imi plac foarte mult cainii. Desi nu am avut niciodata unul (din ratiuni de spatiu mai ales) in viitor, daca ma voi muta intr-o casa, mi-as dori sa am.

Dar problema cainilor comunitari trebuie rezolvata, din cateva motive simple:

  • intr-un oras nu ar trebui sa existe animale potential periculoase in libertate
  • cainii, orice ar zice oricine, sunt agresivi fara ca omul sa ii agreseze in vreun fel. Nu sunt agresivi doar cand sunt provocati, e suficient sa treci mai ales seara pe langa ei si incep sa latre, unii chiar apropiindu-se amenintator
  • nu e nici pentri caini raiul pe pamant: nu au hrana suficienta, nu au parte de ingrijirea necesara, etc.
  • sunt posibili purtatori de boli, virusi, bacterii, etc.
  • caini in libertate nu dau bine unei capitale Europene in 2011

Solutiile pentru problema asta pot fi numeroase, dar dupa parerea mea una singura se poate aplica momentan realist in Romania: eutanasia.

Argumentele mele sunt:

  • teoretic adaposturile sunt solutia cea mai corecta. practic, in schimb, nu exista bani pentru adaposturi datorita numarului mare de caini comunitari in romania si ar necesita resurse semnificative de bani, iar donatiile nu sunt suficiente (vezi mai jos)
  • majoritatea (nu toti) celor care apara cainii nu fac absolut nimic sa ajute in mod real, in afara de a vota vreo petitie sau a da forward la un mail / link pe facebook. Avem parte de ipocrizie si de vorbe goale din partea lor, pentru ca apreciaza un oras civilizat din vestul Europei dar nu ii intereseaza metodele de a ajunge acolo. Sustinatorii cauzei cainilor care nu traiesc in Romania dau dovada de o si mai mare ipocrizie, ei nestiind ce inseamna traiul intr-un oras care sufera de problema cainilor comunitari
  • sterilizarea si repunerea in libertate nu este o solutie, este doar intarziere de ~10 ani pana cand problema va fi rezolvata
  • alte tari care au mai trecut prin asta au aplicat solutii similare: in Europa si Statele Unite se aplica metoda prinderii, captivitatii si a eutanasiere a cainilor: pastrarii in adapost pentru o perioada de X zile dupa care, daca nu e revendicat cainele, este eutanasiat
  • eutanasia, aplicata corect, este un proces rapid si ne-dureros. Asta ar fi singurul punct unde as putea fi de acord cu aparatorii cainilor care spun ca eutanasia nu are loc cum ar trebui si de fapt in Romania exista practici mult mai barbare

 

10.24.11

Aprecieri de la inaltime

Citesc zilele astea cartea Three Cups of Tea care e povestea unui american plecat in Pakistan pentru a escalada K2. Pe scurt, nu reuseste, aproape moare la coborare, dar e salvat de localnicii unui sat izolat din munti din Baltistan (o regiune nordica din Pakistan), . Pentru ca ii place foarte mult acolo si vede faptul ca nu au parte de nici o educatie se hotaraste sa le construiasca o scoala. Pana la urma isi face o fundatie, strange bani, si construieste mai multe.

Cartea e controversata, se zice ca autorul a deformat mult adevarul, dar eu preiau de aici o idee: aprecierea de catre vestici (a se citi aici oameni din civilizatii bogate) a unui stil de viata mult mai simplu, in detrimentul stilului capitalist, materialist, etc.

Nu neg ca o viata intr-un sat izolat din munti, intr-o zona total rupta de restul lumii, isi are avantajele ei, chiar importante. In primul rand ritmul de viata, mult mai calm si mai putin haotic, generator de stres, de care ne lovim aici in lumea “dezvoltata”. Acolo oamenii au mai mult timp pentru familie, petrec majoritatea timpului intr-o comunitate stransa, mananca mai sanatos, au parte de exercitiu fizic, etc.

In schimb sunt de parere ca cei care emit astfel de aprecieri o fac de la adapostul confortului de la ei de acasa.

Majoritatea celor care au contact cu viata simpla, o fac pentru o durata limitata de timp: o saptamana, o luna, 1 an. In tot timpul asta, oricat de rau sau de bine ar fi acolo, in subconstient exista mereu perspectiva intoarcerii acasa, acolo unde totul functioneaza cum stim ca ar trebui sa functioneze. Nu se lovesc de toate greutatile de zi cu zi, pentru ca nu au nevoie de asta.

Nu sufera de lipsa hranei pentru ca au un cont decent in banca. Nu sufera de frig pentru ca au venit cu haine groase de acasa. Nu sunt bolnavi pentru ca si-au facut vaccinurile inainte de a pleca spre zona izolata a lumii si pot oricand sa ia un avion inapoi spre civilizatie unde au parte de un sistem medical.

Asta mai facem si noi, in aprecierile pe care le emitem fata de viata mai naturala de la tara de exemplu. O facem pentru ca ne vom intoarce acasa, unde avem internet, supermarket, masina, telecomanda pentru tot.

Sunt oameni care intr-adevar fac pasul asta si isi muta complet viata intr-un astfel de loc. Dar cei care fac asta au avut probleme cu adevarat grave acasa si au simtit nevoia puternica sa evadeze.

Majoritatea dintre noi nu vom vrea niciodata sa ne mutam cu adevarat la tara, dar de la inaltime vom aprecia un trai mai simplu.

03.21.11

Brave new world (minunata lume noua) de aldous huxley

N-am mai scris de ceva vreme despre cartile care mi-au trecut prin mana. De data asta trebuie sa ma opresc pentru ca am dat din nou peste una dintre cele mai interesante carti pe care le-am citit pana acum.

Interesul pentru Brave New World a aparut dupa ce am citit 1984 a lui George Orwell pentru ca cele 2 carti sunt comparate intre ele, mai ales viziunile catre viitor ale celor 2 autori. Ii dau titlul in engleza din cauza ca nu am reusit sa o gasesc in editie romaneasca, asa ca am citit-o pe kindle, in varianta originala.

Pentru cei care vor sa o citeasca, vor urma “spoilere”.

Daca in 1984 era vorba despre un regim totalitar, similar cu comunismul extrem, in Minunata Lume Noua Huxley isi imagineaza o lume poate mai similara cu democratiile tehnologizate din ziua de azi. Societati unde totul este pragmatic, practic, fara urma de sentiment si de bucurie (alta decat cea controlata de tehnologie) in care oamenii devin doar mana de lucru pentru binele tuturor. Nu mai exista mame sau tati, reproducerea se face numai in laboratoare, oamenii nu se mai casatoresc, au doar relatii de tot felul unii cu altii, singuratatea e descurajata, mai ales pentru ca duce spre gandirea libera, necontrolata.

Cele mai interesante pagini se regasesc in discutia unuia dintre controlleri cu un “Salbatic” (om nascut natural, crescut in rezervatie), in care controllerul explica de ce s-a ajuns acolo, concluzia fiind ca nu exista libertate si adevar fara haos, iar linistea si stabilitatea se pot mentine doar prin control cat mai strict.

Numai de bine si de la bookblog.

03.16.11

confortul mintii

Am avut pana acum contact cu 4 tipuri de civilizatii: cea balcanica, din care facem si noi parte, cea mediteraneana, nu foarte diferita dar totusi distincta, cea nordica si cea americana. In ciuda catorva contacte sporadice si limitate ca perioada, cea asiatica mi-a scapat pana acum. Bineinteles ca dintre cele 4 atat eu cat si resul lumii considera ca cea balcanica este pe ultimul loc in ceea ce priveste gradul de dezvoltare si ultima pe scara evolutiei moderne.

Cu toate asta noi avem o calitate care incepe sa lipseasca din ce in ce mai mult celor de deasupra. Toate celelalte 3 categorii se bucura de situatii materiale net superioare, care duc la un grad sporit de confort, usurinta in a duce la bun sfarsit satisfacerea unei nevoi. Au parte de infrastructura moderna, autostrazi, trenuri, etc foarte bine organizate (mai ales la nordici) incat nu trebuie sa faci un efort deosebit ca sa poti ajunge din punctul A in punctul B. Transportul e doar un exemplu, acolo totul e mai simplu, nu e nevoie de efort sa faci mai nimic, pentru ca nu e nevoie, sunt organizate lucrurile in asa fel incat sa nu iti solicite prea mult instinctul de supravietuire.

Si de aici cred eu ca porneste problema: fiind totul prea simplu majoritatea vesticilor nu mai sunt nevoiti sa gandeasca, in sensul creativ al cuvantului. Joburile sunt foarte bine structurate, mai ales in corporatii (angajatorii cei mai mari pana la urma) unde totul e definit si nu e nevoie sa fii prea creativ, legea e bine pusa la punct si nu sunt prea multe portite (vezi legea romaneasca).

Prin comparatie, Romania (si tarile balcanice sarace, gen Bulgaria) este teritoriul “descurcarii”. Din cauza saraciei in principal, suntem fortati sa gasim metode cat mai diversificate de a face bani: “combinatia” este de mult intrata in vocabularul intreprinzatorilor de o zi pe alta. Lasand la o parte starea de repulsie cand aud sau ma surprind folosind si eu cuvantul asta, procesul in sine are rolul de a ne mentine gandirea alerta.

Romania chiar e “simply surprising” pentru ca stabilitatea lipseste de cele mai multe ori si inca mai suntem nevoiti sa gandim altfel sau sa inovam, de cele mai multe ori contrar vointei noastre, pentru ca nu facem altceva decat sa redescoperim roata vestica.

Ce mai simplu exemplu aici ar fi americanii, care scosi din zona lor de confort, cand sunt cu adevarati nevoiti sa gandeasca, se impiedica si in cele mai simple taskuri. Din cauza asta nu au o cultura generala prea dezvoltata, tocmai fiindca a disparut nevoia. Nu trebuie sa mai stim acum cine era X daca avem raspunsul in google.

Pana la urma poate asta inseamna civilizatie, poate nu e rau deloc. Timpul ramane sa ne arate asta.

P.S.:Totul se leaga si de un articol de-al meu mai vechi, despre dependenta de tehnologie.

01.30.09

Pipera… taram rupt din Rai

:)) tocmai citeam articolul cu gume si am vazut un titlu de stiri pe hotnews – navigatia pe canalul sulina (tot pe blog).

Si asa… legand mizeria din Bucuresti cu apa – mi`a venit in cap Pipera… mai exact Str. Fabrica de Glucoza.

Pai sa va povestesc…
Ieri mi`am spalat masina de dimineata. Apoi plec spre birou. Toate bune si frumoase pana ajung la locul mentionat. Aici… parca e o bucata rupata din “rai”.

Vreau sa va spun ca la tara la bunici, intr`un sat oarecare, am asfalt pana la poarta. Si e fara gropi si fara balti. In pipera insa, unde cred ca se genereaza un sfert din PIB-ul Romaniei am trecut peste o bucata de “strada” de fro 100 de metri lungime in care nu se vedea nimik. era lac. apa. noroi apos (sau apa noroioasa) mai exact. Noroc ca mazda mea are si o extraoptiune de amfibie :).

Am scapat cu bine, doar ca am spalat masina degeaba :D.
Daca in articolul lui Razvan despre gume erau “suspecti” cetatenii si nivelul lor de civilizatie… aici oare cine o fi…? constructorii? primaria (sector 2)? corporatistii? hmm…