Paris, muzee si vin
Saptamana placuta am avut placerea unui mic concediu in Paris, orasul in care am ales sa sarbatorim 2 ani de “concubinaj” 
Porneam de la premisa ca urmeaza sa vad poate cel mai faimos si vizitat oras din lume, deci asteptarile au fost destul de mari.
Cateva imi sunt acum concluziile, bineinteles subiective, major influentate de semnificatia personala a zilei de 1 mai 
Parisul, contrar tuturor cliseelor, mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Nu as spune cel mai frumos, asta pentru ca fiecare oras care mi-a placut se poate incadra intr-o categorie a lui. De exemplu, mi-e greu sa compar Bruges cu Paris, pentru ca e ca si cum as compara mere cu pere.
Parisul e grandios, fara a fi opulent sau kitsch (vezi Las Vegas). Bulevardele sunt imense, muzeele, catedralele sau orice alte obiective turistice sunt mari si frumoase in acelasi timp. 5 zile nu sunt suficiente pentru a descoperi tot ce are de oferit Parisul. Noi am fost acolo cu scopul de a vedea parte din cultura Frantei plus savuratul unui pahar de vin in doi, la multele terase si cafenele. Poate vreo 2 saptamani sa fie indeajuns pentru a spune ca am vazut Parisul, asta si pentru ca localnicii prefera sa isi “savureze” viata, majoritatea obiectivelor inchizandu-se intre 5 si 6 dupa masa (inclusiv magazinele in care nu prea am intrat ).
E un adevarat rai pentru pasionatii de istorie, Franta fiind totusi unul dintre cele mai mare regate/imperii din lume de-a lungul timpului. Avantajul meu a fost ca am avut parte de un ghid cu picioare lungi care mi-a povestit o gramada de chestii fascinante si care m-au facut sa vreau sa stiu cat mai multe Pe lista am pus Luvru, Eiffel, Orsay, Versailles, Orangerie, Conciergerie, St. Denis, Notre Dame, Luxembourg, Arcul de triumf, Sacre Coeur si alte cateva catedrale (deja pare pelerinaj lol). Cu mentiunea ca mi-a placut sa vad mormintele regilor Frantei de la basilica Saint Denis (stiu ca suna creepy, dar pentru mine e fascinanta vizitarea cavourilor unor oameni faimosi).
Sigur, nici Parisul nu este perfect, isi are dezavantajele lui, printre care faptul ca e unul dintre cele mai scumpe orase in care am fost (mai ales la capitolul bauturi in cafenele), dar asta nu ii rapeste deloc din aroma si farmec.
La capitolul chestii practice, pentru o sedere mai lunga se merita un museum pass (daca va plac muzeele, normal), care va scuteste mai ales de timpul stat la cozi pentru bilete (mai ales la versailles), un metro pass (au un metrou cu 16 magistrale care te duce in orice colt al orasului, un tren vine la 2 minute in timpul saptamanii).
Si poze
Un posibil drog contemporan, inca legal
Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).
Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.
Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.
Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.
Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.
Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei
Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?”
Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.
Voi reveni si cu partile mai bune
M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Salveaza un roman
Pornind de la articolul despre turistii de pe litoralul carpato-danubiano-pontic si citind postul lui Tim mi-a venit ideea unei posibile salvari a Romaniei.
Pentru ca orice viitor e declansat si influentat de oameni, mai ales cei multi, cred ca romanii mai au multe de schimbat in comportament pentru a ajunge macar la linia de pornire spre o societate civilizata.
O solutie ar fi ca fiecare roman sa traiasca cel putin 3 luni intr-o tara dezvoltata si cu capul pe umeri, sa luam Suedia. Ii vom spune programul “salveaza un roman”, unde “calupuri” de 100.000 de bastinasi sa plece in transe catre tarile calde (sau mai reci in cazul Suediei), unde vor avea ocazia sa se minuneze de faptul ca se poate!
Poate asa se vor intoarce acasa si vor realiza ca autostrazile pot fi terminate mai rapid de 10-15 ani pt un tronson de 100km, ca se poate construi metrou aproape oriunde (chiar si prin stanca), ca legea se poate aplica si ca gunoaiele nu au ce cauta pe jos.
Lasand gluma la o parte, plimbatul pe afara nu are doar un scop de amuzament si facut poze, ci poate ajuta foarte mult la educatia fiecaruia si de a invata sa inteleaga exemple de mai bine. Cu cat romanii vor calatori mai mult cu atat cred ca avem sanse mai mari sa evoluam ca natie.
Deci, ne facem ONG?
08.11.09Nunta suedeza
Weekendul asta am avut placerea sa particip la o nunta romano-suedeza, intre Cre si Daniel, in Stockholm.
Incep cu concluzia: inca o dovada ca o nunta poate fi si misto, care nu face parte din categoria “circ” cum mai exista pe la noi!
Mi-a placut din mai multe motive:
- a avut loc in mare parte pe un vas de croaziera, unde am si dormit si stat o zi intreaga. Ne-am imbarcat sambata dupa-masa si am revenit in port duminica dupa-masa, timp in care am putut sa ne distram si sa ne odihnim in acelasi timp. O nunta poate fi si relaxanta!
- au fost maxim 60 de invitati
- a lipsit ecoul audio specific nuntilor de la noi, cand lautarul anunta pe fundalul sarmalelor: “s-a furat mireasa! asa ….asa….asa…sa…aaa”
- lipsa unor obiceiuri (cu care nu am nimic ca principiu) profund alterate de kitschul prezentului (exemplu hora din fata blocului cand se ia mireasa de acasa)
- a lipsit penibilitatea inmanarii plicului cu bani gandindu-te daca ai pus acolo suficient sau te vor dispretui pe vecie pentru asta
- simplitatea si bunul gust al intregului eveniment
- civilizatia suedeza
Astea fiind spuse, felicitari Cre, sper sa fiti fericiti si sa aveti o casa din ce vreti voi! (din piatra nu prea e izolata bine, mai bine caramida as zice eu )
New York, marele mar
Primul si ultimul oras din aventura peste Atlantic a fost New Yorkul. Unul dintre orasele pe care nu le vazusem in State, dar mereu am vrut.
E dificil de descris New Yorkul. Cu bune si rele, e un loc care trebuie vazut, nu povestit. Nu seamana cu nici unul dintre orasele pe care le-am vazut pana acum, nici din Europa si nici din State.
Am ajuns intr-o vineri extrem de obositi dupa o noapte de nesomn, vreo 16 ore pe drum si cu minus 7 ore la bord. Ne-am cazat intr-un hotel asezat ideal pentru vizitat, intr-o camera mica, cu o priveliste tipic New Yorkeza: cladiri inalte
In cele 5 zile cumulat petrecute acolo am avut ocazia sa vedem destul de multe atractii clasice: Empire State, cladirea Chrysler, Rockefeller Center, Central Park, Metropolitan Museum of Art, Muzeul de istorie naturala (a fost fun sa il vad dupa A night at the museum ), Times Square, Macy’s, Village, Chinatown, podul Brooklyn, wall street si statuia libertatii de la distanta.
Impresiile mele despre oras sunt impartite. Pe de o parte mi s-a parut murdar, cu niste strazi mult mai rele decat oriunde in Romania, foarte aglomerat dar pe de alta parte m-a impresionat ce au putut face dintr-o insula relativ mica, cat de multe au putut construi si acum mult timp. E imposibil sa nu fi impresionat de numarul de zgarie nori pe metrul patrat. E un loc extrem de viu in care e imposibil sa nu gasesti ceva de facut, la orice ora din zi sau noapte.
E definitia pura a orasului. Nu exista oras mai oras decat New York Are tot ce iubesc urbanii si urasc cei ce prefera o suburbie.
Desi nu as vrea niciodata sa locuiesc in el, e un loc care trebuie si merita vazut.
07.14.09Los Angeles sau Dupa 5 ani
Lasand din nou impresia ca ma laud in vreun fel, am avut ocazia acum 5 ani sa lucrez in Los Angeles pentru 6 luni. Aventura de atunci s-a impartit in 2 parti fiecare de cate 3 luni, prima data mi-am facut veacul ca singurul roman din LA (noroc cu un coleg care era la vreo 200 km si ne petreceam in weekend), a doua oara impreuna cu alti 4 colegi de serviciu, asta fiind si partea mai distractiva bineinteles.
Era pentru prima data cand ieseam din tara, prima ocazie sa folosesc pasaportul sau prima plimbare cu avionul. Daca initial ma gandeam ca prima mea iesire va fi prin grecia sau turcia, trebuie sa recunosc ca am avut noroc. Am dat nas in nas cu America la sursa visului american, California.
Nu mai stiu sigur ce m-a uimit mai mult atunci. Intr-o ordine aleatoare au fost autostrazile, zgarie norii, camera de hotel de la etajul 25, biroul de la etajul 27 (parca), cat de grasi sunt americanii, cat de naspa e hollywoodul, cat de misto e venice beach si santa monica, cat de relaxata pare viata acolo, vremea care pare sa nu se schimbe niciodata (soare, fromus si nu excesiv de cald in fiecare zi) etc.
Ah si m-a mai uimit ca am reusit sa ma ingras 13 kg in 3 luni, lucru pe care nu il reusisem acasa in ani de zile
Dupa 5 ani m-am intors, pentru un concediu de data asta, impreuna cu Magda care a scris deja despre impresiile ei din LA. Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa ma intorc in centrul Los Angelesului, acolo unde mi-am petrecut eu majoritatea din timp acum 5 ani. Sa revad hotelurile la care am stat, sa revad cladirea de birouri in care am lucrat si sa refac drumul de la hotel la birou pe care il faceam zi de zi.
In afara de asta, orasul nu mi s-a parut prea diferit de atunci. Nici nu stiu ce ma asteptam sa vad dupa 5 ani, doar ca ma asteptam sa vad ceva schimbat.
Autostrazile au ramas la fel de multe si de aglomerate, viata la fel de relaxata (contrar cuvantului cu C), centrul la fel de gol dupa 6 seara cand pleaca lumea de la birou.
E tot ce am crezut eu ca inseamna America pentru prima data. Totusi, daca mi-am inchipuit ca vazand LA am vazut ce inseamna America, m-am inselat. Continuarea in postul urmator, despre New York
Las Vegas – reloaded
Urmatoarea oprire din plimbarea prin State, dupa Washington, a fost faimosul Vegas. Am stat aici si acum 5 ani (cand eram si eu tanar) si am avut ocazia sa vad ce s-a mai schimbat intre timp.
Vegasul e un oras cu totul altfel, e un mare parc de distractii pentru adulti. Este printre putinele orase din State unde ai voie cu alcool pe strada (altfel decat intr-o punga de hartie), un oras in care cluburile nu au ora de inchidere 2 noaptea cum e prin California, unde se pot intampla multe de (ne)povestit. Aici se intampla si actiunea lui The Hangover, apropo.
Pe cat de faimos pe atat de controversat, parerile despre Vegas pornesc de la “magic” pana la “kitsch” si toate au dreptate. Totul e o copie; dupa Paris, dupa Venetia sau o insula cu pirati, etc; o copie la scara mare pentru ca totul e grandios.
Cele mai mari atractii turistice sunt hotelurile si cazinourile in sine. Prima data cand am aflat asta m-am gandit automat: ce poate fi de vizitat intr-un hotel sau cazino? Eh, sunt destule. Cat sa ocupe vreo 2 zile pline de vazut chestii, asta intr-un ritm rapid cum am facut noi, cu repercursiuni serioase asupra picioarelor spre seara.
Chiar daca sunt in plina criza financiara in Vegas inca se construieste. Hoteluri cel putin la fel de mari, cu mii de camere, cazinouri la fel de pompoase.
Ma amuza totusi cum Vegasul devine o destinatie de “familie” unde supraponderalii de peste ocean isi aduc puradeii dupa ei, intr-un oras pornit de pe urma profiturilor din jocuri de noroc si impanzit de mexicani care impart pe strazi fluturase cu gagici care pot fi la tine in camera in maxim 24 de ore!!
E totusi o experienta cu totul altfel, merita vazut macar o data.
06.23.09Washington
Desi primul oras din plimbarile prin state pe care l-am vazut a fost New York, il voi lasa la sfarsit printre povestiri, fiind si orasul din care am plecat inapoi spre casa.
Asadar Washington DC, orasul in care are vila Obama.
Am ajuns acolo intr-o duminica seara, cu masina din New York, dupa un drum de vreo 4 ore si ceva, intrand in oras prin suburbiile lui tipic americane. Am fost surprins sa vad ca populatia e majoritar de culoare, dupa cum apare si in pagina de wikipedia a Washingtonului. Mirarea mi-a disparut repede aducandu-mi aminte cine e presedintele si locatarul nr 1 al locului
Hotelul in care am stat era insa intr-o cu totul alta zona, mult mai cosmopolita, mai linistita, la distanta mica de casa alba si atractiile principale.
Primele 3 zile le-am petrecut muncind, la o conferinta, asta fiind si scopul initial al calatoriei peste ocean. Dar partea asta e plictisitoare, o sar.
Abia in ultima zi am avut ocazia sa vad cate ceva din capitala. Primul pe lista a fost Capitoliul, un fel de Casa Poporului mai mica, in care isi au sediul congresul si guvernul SUA. Asemenea oribilitatii noastre bucurestene, se putea vizita partial, dar aici gratuit, preluati cu un ghid relativ plictisit de poezia pe care trebuia sa o repete de cateva ori pe zi. M-a amuzat filmul de pregatire dinaintea turului, dintr-un mini cinematograf in care ti se prezenta pe scurt istoria capitoliului si termina culminant printr-o spalare de creier exemplara: god save the queen!!! aah pardon, america rulezz!
Apoi am mers pe jos spre Smithsonian. Initial traiam cu impresia ca Smithsonian este un muzeu, dar evident m-am inselat, fiind un institut care cuprinde si vreo 20 de muzee, asta numai in Washington. Neavand timp sa mergem la toate, am ales Air and Space Museum (din cauza mea evident). Magda a avut ocazia sa vada alte cateva, poate va povesti si ea pe blog Aici am vazut capsula cu care Apollo 11 a aselenizat in ‘69 (sau pentru sceptici, cu care americanii pretind ca aselenizat )
Dupa o gramada de mers pe jos am ajuns la Casa Alba. In apropierea ei am vazut o harmalaie de masini de politie si pompieri, crezand ca s-a intamplat cine stie ce. Era doar un accident intre 2 masini, dar fiind in apropierea casei albe masurile de securitate erau “putin” sporite. Casa Alba e o cladire alba (no shit). Ati vazut-o si voi prin filme si poze, cam asa arata si in realitate Ar fi fost interesant daca aparea Obama in pijamale, lucru care, in mod total neasteptat, nu s-a intamplat
Ca si impresie generala si personala, Washingtonul este un oras muult mai linistit decat New York sau chiar Bucuresti in care rareori dai de haosul urban, asta inclusiv la orele de varf. Are putine cladiri foarte inalte, in mare parte e un oras intins, foarte verde, ideal pentru pensionare
Gripa porcina la sursa
Inainte de a povesti despre orasele pe care le-am vazut si revazut prin State, simt nevoia sa povestesc celor interesati despre gripa porcina si reactiile de pe acolo, de la sursa.
In primul rand nu are nici o legatura cu haosul creat in Romania prin presa. Desi nu am stat foarte mult in fata televizorului pe acolo, seara cand o faceam ne mai uitam la stirile lor de pe diverse posturi si nu am vazut nici macar o, una, one stire despre asta!!
Sunt convins ca stiri despre asta erau si la ei, dar daca era cel putin la fel de mediatizat subiectul si la ei, in 18 zile dadeam si noi macar peste o stire despre asta.
Oamenii erau destul de relaxati si culmea, de cand am pus piciorul in New York am uitat complet de subiectul asta.
Ne-am adus aminte de gripa asta abia in Otopeni la controlul pasapoartelor cand nenea vamesul a intrebat-o pe Magda de unde vine si i-a inmanat un formular de completat. Pe mine nu m-au intrebat nimic, traiasca competenta controlorilor din Otopeni.
Inca o data foamea de senzational alimenteaza tampenia si placerea oamenilor de a se teme de diverse chestii.
| Posted in Plimbari | 2 Comments »