07.19.11

Week-end in Eforie

Am ales Eforie Nord week-end-ul asta din cateva motive: in mamaia nu vreau sa calc iar in Vama am tot fost. Am vrut un loc cu o plaja si o apa ok.

Stiti zvonurile alea cum ca la Eforie merg numai familistii? Eh, sunt complet adevarate Smile 

Am ajuns vineri seara increzatori in ce poate oferi statiunea, primul impact a fost placut cand ne-am cazat intr-o vila a carui proprietar e unul dintre cei mai amabili din cati am vazut pana acum. Pornind spre plaja ma napadeau amintiri de cand veneam cu parintii aici acum vreo 15-17 ani, mai ales faleza. Franturile astea mi-au fost intrerupte cand am ajuns pe plaja unde abia aveai loc sa arunci un ac, mai degraba un bold, acul era prea mare. Majoritatea erau familii cu copii de toate varstele, nu foarte instariti, dar dornici de o mare cinstita.

Al doilea impact a fost sa constatam ca romanul “de clasa medie” s-a ingrasat teribil in ultimii ani. Mergand la Marea Neagra doar in Vama unde sunt multi oameni sub 30 de ani, nu am avut ocazia sa mai vedem romani dezbracati de ceva vreme, iar ce am vazut aici nu arata prea bine, semn ca devenim si noi incet o societate “civilizata” Smile Si nu vorbesc aici de 5-6 kg in plus, vorbim de greutati care au ridicat lejer nivelul marii.

Un pic ingrijorati de ce era pe acolo deja ne faceam planuri pentru unde vom merge la plaja sambata, daca va fi Vama sau (la doleanta sotiei) Mamaia.  Oferta de restaurante era si ea destul de slaba, dar totusi cu optiuni suficiente pentru 2 zile. Stim, suntem pe alocuri fitzosi, dar mai bine asa decat ipocriti Open-mouthed smile

A doua zi ne-am trezit mai increzatori si, stimulati de faptul ca masina ne era blocata in parcarea vilei de cativa cetateni plecati deja la plaja, am decis sa ramanem totusi in Eforie.

De aici incolo am fost mai relaxati, ne-am vazut de plaja noastra si ne-am amuzat pe alocuri de:
- baietii bronzati intreprinzatori care vindeau porumb fiert numa bun pentru “bronzat burtica si tzatzica”
- eternii vanzatori de bilete la super concertele Loredanei, lui Nicu Paleru, inegalabilii Stela si Arsinel, Tociu si Palade, etc (RIP de pe acum in caz ca nu apuc pe facebook cand o sa dispara dintre noi vreunul)

Impresia generala e ca Eforie in ultimii 20 de ani nu s-a schimbat prea tare. Au aparut mai multi vanzatori de chinezarii, iar pe langa hamsii a aparut si shaorma.

Desi nu a fost cel mai bun loc de mers la mare pe hartie, Eforie s-a dovedit totusi a fi un weekend reusit, in primul rand pentru ca am facut o iesire intima in doi completata de un rasarit de luna superb, pe malul marii.

Morala este: conteaza mai putin locul, cel mai important e sa fii cu cine trebuie Smile

rasarit_luna

03.4.11

calatorii in 2010

In miez de noapte (adica dupa ce am terminat de lucru) am avut o revelatie! Nu m-am mai laudat de mult. Ar fi cazul sa ma mai laud si eu cu ceva. Si cum ma declar un calator de cursa medie spre lunga, ma laud cu calatoriile din 2010.

Nu cu toate si nu pentru ca ar fi fost multe, chiar nu au fost, dar 4 dintre locurile in care am mers, adunate intr-un singur an, au dat o combinatie interesanta: New York – Paris – Londra – Maldive. Mai lipsea Milano si puteam sa-mi deschid propria linie de chilotzi lenjerie intima.

 

12.7.10

Lucruri noi

Luna de miere a trecut. Am avut impulsul sa scriu la cald despre asta dar am asteptat sa vad daca timpul imi altereaza in vreun fel trairile. Sunt vacante in care am fost foarte entuziasmat, dar dupa ceva vreme totul s-a temperat. In cazul Maldivelor ma bucur ca nu s-a intamplat asta Smile 

Asa ca pe o insula ratacita prin oceanul indian am putut sa (si voi fi individualist, o sa vorbesc doar despre mine):

- imi iubesc nevasta
- merg tot timpul descult (cu exceptia unor cazuri rare in care purtam slapi)
- nu aud nici un telefon sunand timp de 9 zile
- vorbesc la telefon de doar 2 ori in 9 zile
- aud linistea
- vad imagini incredibile, unice intr-o viata
- nu ma grabesc nicaieri niciodata
- nu ma plictisesc desi nu era nimic “de facut”
- vad cerul si stele mai multe decat in orice oras
- fiu la 2 grade de ecuator
- fac plaja la jumatate de noiembrie
- simt cum timpul poate curge si altfel
- nu fiu stresat de nimeni si de nimic
- calatoresc undeva peste 30 de ore in continuu
- descopar ca raul de mare nu trece niciodata Open-mouthed smile
- vad cat de diferit si de asemanator poate fi un continent indepartat
- vad atatea culori diferite, toate pe acelasi peste
- vad un nisip atat de alb incat nu putea fi privit fara ochelari de soare
- inteleg macar in parte conceptul de paradis pe pamant

Sunt locuri care iti plac atat de mult incat mori de nerabdare sa te intorci, dar stii ca daca o faci prea curand ii rapesti fundamental din ceea ce a insemnat prima data.

Locul asta a fost atat de frumos incat nu as vrea sa ii rapesc nici macar o sutime din cat a insemnat chiar daca ar trebui sa nu ma mai intorc acolo niciodata Smile

05.10.10

Paris, muzee si vin

Saptamana placuta am avut placerea unui mic concediu in Paris, orasul in care am ales sa sarbatorim 2 ani de “concubinaj” :D Porneam de la premisa ca urmeaza sa vad poate cel mai faimos si vizitat oras din lume, deci asteptarile au fost destul de mari.

Cateva imi sunt acum concluziile, bineinteles subiective, major influentate de semnificatia personala a zilei de 1 mai :)

Parisul, contrar tuturor cliseelor, mi s-a parut unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Nu as spune cel mai frumos, asta pentru ca fiecare oras care mi-a placut se poate incadra intr-o categorie a lui. De exemplu, mi-e greu sa compar Bruges cu Paris, pentru ca e ca si cum as compara mere cu pere.

Parisul e grandios, fara a fi opulent sau kitsch (vezi Las Vegas). Bulevardele sunt imense, muzeele, catedralele sau orice alte obiective turistice sunt mari si frumoase in acelasi timp. 5 zile nu sunt suficiente pentru a descoperi tot ce are de oferit Parisul. Noi am fost acolo cu scopul de a vedea parte din cultura Frantei plus savuratul unui pahar de vin in doi, la multele terase si cafenele. Poate vreo 2 saptamani sa fie indeajuns pentru a spune ca am vazut Parisul, asta si pentru ca localnicii prefera sa isi “savureze” viata, majoritatea obiectivelor inchizandu-se intre 5 si 6 dupa masa (inclusiv magazinele in care nu prea am intrat :) ).

E un adevarat rai pentru pasionatii de istorie, Franta fiind totusi unul dintre cele mai mare regate/imperii din lume de-a lungul timpului. Avantajul meu a fost ca am avut parte de un ghid cu picioare lungi care mi-a povestit o gramada de chestii fascinante si care m-au facut sa vreau sa stiu cat mai multe :) Pe lista am pus Luvru, Eiffel, Orsay, Versailles, Orangerie, Conciergerie, St. Denis, Notre Dame, Luxembourg, Arcul de triumf, Sacre Coeur si alte cateva catedrale (deja pare pelerinaj lol). Cu mentiunea ca mi-a placut sa vad mormintele regilor Frantei de la basilica Saint Denis (stiu ca suna creepy, dar pentru mine e fascinanta vizitarea cavourilor unor oameni faimosi).

Sigur, nici Parisul nu este perfect, isi are dezavantajele lui, printre care faptul ca e unul dintre cele mai scumpe orase in care am fost (mai ales la capitolul bauturi in cafenele), dar asta nu ii rapeste deloc din aroma si farmec.

La capitolul chestii practice, pentru o sedere mai lunga se merita un museum pass (daca va plac muzeele, normal), care va scuteste mai ales de timpul stat la cozi pentru bilete (mai ales la versailles), un metro pass (au un metrou cu 16 magistrale care te duce in orice colt al orasului, un tren vine la 2 minute in timpul saptamanii).

Si poze :)

IMG_6397

02.23.10

Un posibil drog contemporan, inca legal

Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).

Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.

Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream :D ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.

Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.

Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.

Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei :)

Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul :) Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?” :)

Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.

Voi reveni si cu partile mai bune :)

12.21.09

M-am hotarat sa devin om serios

Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele :)

Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).

Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde :)

08.12.09

Salveaza un roman

Pornind de la articolul despre turistii de pe litoralul carpato-danubiano-pontic si citind postul lui Tim mi-a venit ideea unei posibile salvari a Romaniei.

Pentru ca orice viitor e declansat si influentat de oameni, mai ales cei multi, cred ca romanii mai au multe de schimbat in comportament pentru a ajunge macar la linia de pornire spre o societate civilizata.

O solutie ar fi ca fiecare roman sa traiasca cel putin 3 luni intr-o tara dezvoltata si cu capul pe umeri, sa luam Suedia. Ii vom spune programul “salveaza un roman”, unde “calupuri” de 100.000 de bastinasi sa plece in transe catre tarile calde (sau mai reci in cazul Suediei), unde vor avea ocazia sa se minuneze de faptul ca se poate!

Poate asa se vor intoarce acasa si vor realiza ca autostrazile pot fi terminate mai rapid de 10-15 ani pt un tronson de 100km, ca se poate construi metrou aproape oriunde (chiar si prin stanca), ca legea se poate aplica si ca gunoaiele nu au ce cauta pe jos.

Lasand gluma la o parte, plimbatul pe afara nu are doar un scop de amuzament si facut poze, ci poate ajuta foarte mult la educatia fiecaruia si de a invata sa inteleaga exemple de mai bine. Cu cat romanii vor calatori mai mult cu atat cred ca avem sanse mai mari sa evoluam ca natie.

Deci, ne facem ONG?

08.11.09

Nunta suedeza

Weekendul asta am avut placerea sa particip la o nunta romano-suedeza, intre Cre si Daniel, in Stockholm.

Incep cu concluzia: inca o dovada ca o nunta poate fi si misto, care nu face parte din categoria “circ” cum mai exista pe la noi! :)

Mi-a placut din mai multe motive:

- a avut loc in mare parte pe un vas de croaziera, unde am si dormit si stat o zi intreaga. Ne-am imbarcat sambata dupa-masa si am revenit in port duminica dupa-masa, timp in care am putut sa ne distram si sa ne odihnim in acelasi timp. O nunta poate fi si relaxanta! :)

- au fost maxim 60 de invitati

- a lipsit ecoul audio specific nuntilor de la noi, cand lautarul anunta pe fundalul sarmalelor: “s-a furat mireasa! asa ….asa….asa…sa…aaa”

- lipsa unor obiceiuri (cu care nu am nimic ca principiu) profund alterate de kitschul prezentului (exemplu hora din fata blocului cand se ia mireasa de acasa)

- a lipsit penibilitatea inmanarii plicului cu bani gandindu-te daca ai pus acolo suficient sau te vor dispretui pe vecie pentru asta

- simplitatea si bunul gust al intregului eveniment

- civilizatia suedeza

Astea fiind spuse, felicitari Cre, sper sa fiti fericiti si sa aveti o casa din ce vreti voi! (din piatra nu prea e izolata bine, mai bine caramida as zice eu :D )

07.24.09

New York, marele mar

Primul si ultimul oras din aventura peste Atlantic a fost New Yorkul. Unul dintre orasele pe care nu le vazusem in State, dar mereu am vrut.

E dificil de descris New Yorkul. Cu bune si rele, e un loc care trebuie vazut, nu povestit. Nu seamana cu nici unul dintre orasele pe care le-am vazut pana acum, nici din Europa si nici din State.

Am ajuns intr-o vineri extrem de obositi dupa o noapte de nesomn, vreo 16 ore pe drum si cu minus 7 ore la bord. Ne-am cazat intr-un hotel asezat ideal pentru vizitat, intr-o camera mica, cu o priveliste tipic New Yorkeza: cladiri inalte :)

In cele 5 zile cumulat petrecute acolo am avut ocazia sa vedem destul de multe atractii clasice: Empire State, cladirea Chrysler, Rockefeller Center, Central Park, Metropolitan Museum of Art, Muzeul de istorie naturala (a fost fun sa il vad dupa A night at the museum :) ), Times Square, Macy’s, Village, Chinatown, podul Brooklyn, wall street si statuia libertatii de la distanta.

Impresiile mele despre oras sunt impartite. Pe de o parte mi s-a parut murdar, cu niste strazi mult mai rele decat oriunde in Romania, foarte aglomerat dar pe de alta parte m-a impresionat ce au putut face dintr-o insula relativ mica, cat de multe au putut construi si acum mult timp. E imposibil sa nu fi impresionat de numarul de zgarie nori pe metrul patrat. E un loc extrem de viu in care e imposibil sa nu gasesti ceva de facut, la orice ora din zi sau noapte.

E definitia pura a orasului. Nu exista oras mai oras decat New York :) Are tot ce iubesc urbanii si urasc cei ce prefera o suburbie.

Desi nu as vrea niciodata sa locuiesc in el, e un loc care trebuie si merita vazut.

Si niste poze :)

07.14.09

Los Angeles sau Dupa 5 ani

Lasand din nou impresia ca ma laud in vreun fel, am avut ocazia acum 5 ani sa lucrez in Los Angeles pentru 6 luni. Aventura de atunci s-a impartit in 2 parti fiecare de cate 3 luni, prima data mi-am facut veacul ca singurul roman din LA (noroc cu un coleg care era la vreo 200 km si ne petreceam in weekend), a doua oara impreuna cu alti 4 colegi de serviciu, asta fiind si partea mai distractiva bineinteles.

Era pentru prima data cand ieseam din tara, prima ocazie sa folosesc pasaportul sau prima plimbare cu avionul. Daca initial ma gandeam ca prima mea iesire va fi prin grecia sau turcia, trebuie sa recunosc ca am avut noroc. Am dat nas in nas cu America la sursa visului american, California.

Nu mai stiu sigur ce m-a uimit mai mult atunci. Intr-o ordine aleatoare au fost autostrazile, zgarie norii, camera de hotel de la etajul 25, biroul de la etajul 27 (parca), cat de grasi sunt americanii, cat de naspa e hollywoodul, cat de misto e venice beach si santa monica, cat de relaxata pare viata acolo, vremea care pare sa nu se schimbe niciodata (soare, fromus si nu excesiv de cald in fiecare zi) etc.

Ah si m-a mai uimit ca am reusit sa ma ingras 13 kg in 3 luni, lucru pe care nu il reusisem acasa in ani de zile :)

Dupa 5 ani m-am intors, pentru un concediu de data asta, impreuna cu Magda care a scris deja despre impresiile ei din LA. Primul lucru pe care am vrut sa il fac a fost sa ma intorc in centrul Los Angelesului, acolo unde mi-am petrecut eu majoritatea din timp acum 5 ani. Sa revad hotelurile la care am stat, sa revad cladirea de birouri in care am lucrat si sa refac drumul de la hotel la birou pe care il faceam zi de zi.

 

In afara de asta, orasul nu mi s-a parut prea diferit de atunci. Nici nu stiu ce ma asteptam sa vad dupa 5 ani, doar ca ma asteptam sa vad ceva schimbat.

Autostrazile au ramas la fel de multe si de aglomerate, viata la fel de relaxata (contrar cuvantului cu C), centrul la fel de gol dupa 6 seara cand pleaca lumea de la birou.

E tot ce am crezut eu ca inseamna America pentru prima data. Totusi, daca mi-am inchipuit ca vazand LA am vazut ce inseamna America, m-am inselat. Continuarea in postul urmator, despre New York :)