Omul învăluit de dragostea lui Hristos a fost schimbat cu omul mumificat de drepturi.
Dan Puric – Identitatea poporului roman
Have fun! 
Imperiul prostiei
Vă propun spre comentat urmatorul citat. Citindu`l, poate fiecare se prinde unde rămâne blocat în nişte acţiuni repetate care dau sau nu un oarecare rezultat. Mi se pare destul de tăios pentru a te scoate din cutiutză pe ici pe colo:
“În Imperiul prostiei, comoditatea e condiţia primordială a oricărei activităţi, dar totodată valoarea şi ţelul suprem: nici un efort nu-i prea mare pentru proşti când e vorba să se simtă bine instalaţi în ceea ce fac; la drept vorbind, ei nu acţionează niciodată, ci se instalează într-o formă de activitate sau în alta, cu grija constantă de a nu se lăsa tulburaţi de nimic.”
– Matei Călinescu, “Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter”
Gândiţi creativ!
Stirile de la ora…
Eram acasa in orasul in care m`am nascut si am copilarit, Targoviste. Noaptea de Inviere. Liniste si pace… orasul gol, pustiu.
Am iesit la biserica la care ma duc in fiecare an de zece ani incoace cred. Am iesit mai devreme pe la zece si jumatate… am iesit cu un prieten. Am zis sa mai stam de vorba un pic, sa mai vedem orasul (amandoi suntem plecati de cativa ani buni). Precum v`am spus… orasul gol, pustiu. Toata lumea se pregatea pentru biserica.
Timpul trece si ajungem la Biserica Sfanta Vineri din Curtea Domneasca. O biserica mica, linistita, inconjurata de verdeata si ruine. O imagine foarte relaxanta, ca din povesti, imagine in care verdele copacilor si al ierbii se imbina armonios cu lumina rosiatica ce punea in evidenta caramiziul ruinelor si al bisericii. Frumos…
Lume relativ putina si linistita. Parca aceeasi ca in fiecare an. O slujba scurta, un preot care canta incet, rar… special parca pentru ca oamenii prezenti sa poata absorbi cele spuse. S`a facut doisprezece. Am luat lumina si am plecat. Ajung acasa, intru, pun lumanarea pe masa din bucatarie, mananc putin. Eram singur… ai mei erau inca la biserica.
Si in timp ce stateam linistit si savuram momentele de liniste sufleteasca atentia imi este atrasa de programul de la televizor (care era aprins, fara sonor). Era o transmisiune in direct cu o slujba de la nu stiu ce biserica. Dau mai tare, ma uit cateva momente dupa care se termina. Si incep stirile de la ora unu (cred). Nu`mi amintesc ce canal era… ori ProTV ori Antena1… oricum parea sa fie un canal de mare audienta care are pretentii ca “educa” poporul. Si ce`mi vad ochii si ce`mi aud urechile in Noaptea Sfanta de Inviere? O tanti stirista (ca nu as putea sa`i spun altfel) imi invadeaza spatiul divin in care eram si`mi povesteste despre o tripla crima petrecuta nu stiu unde pe la noi prin tara. O familie – mama, tata si fiica – fusese ucisa sau murise intr`un accident. Nu`mi amitesc exact pentru ca oricum ramasesem blocat. Nu`mi venea sa cred ce aud. Nu`i de ajuns ca toate stirile din toate zilele de la toate orele si de pe toate posturile TV sunt pline de lucruri grotesti prezentate de vreo pipitza foarte aranjata si cu un fals aer de tristete?? Chiar si acum?? Cand lumea abia venita de la biserica ar trebui sa se bucure de Invierea Mantuitorului??? Dumnezeule!!!
In fine… ma relaxez, trag aer in piept si cu stirile pe fundal, la care deja nu mai eram atent, imi aduc aminte de o carte citita recent. Incepea prezentand tehnicile extraordinar de eficiente de tortura pe care vietnamezii le aplicau prizonierilor americani in timpul – ati ghicit – razboiului din Vietnam. Tehnicile aveau la baza separarea totala a prizonierilor. Acestora li se permitea se “se intalneasca” doar in anumite momente special organizate, in care fiecare trebuia sa`l toarne sau sa`l vorbeasca de rau pe altul. Erau pur si simplu izolati fizic si emotional iar putinele momente de socializare erau cele in care li se permitea sa se intoarca unul impotriva celuilalt. Deasemenea singurele stiri pe care le primeau de acasa erau doar cele negative, tragice. Celelate erau blocate. Asadar… dezbina si cucereste, tehnica ce a facut ca un procent de 38% (sau pe acolo, nu`mi amintesc exact) din prizonieri sa moara pur si simplu singuri in celula lor. Nu pentru ca nu erau hraniti, pentru ca erau destul de bine pentru statutul de prizonieri. Nu pentru ca erau batuti sau maltratati pentru ca nu erau. Mureau din cauza izolarii sociale si a negativitatii. Si este cel mai mare procent de decese in randul prizonierilor din toate razboaiele moderne.
Bun… o sa va intrebati acum de ce va spun toate astea. Ei bine… oi fi eu nebun (sau nu) dar vad o mare asemanare cu ce se intampla in ziua de azi… la TV si in general in mass media. Numai stiri negative, numai lucruri grotesti care insufla, constient sau subconstient teama, ura, anxietate. Si combinat cu taxele mari si jde ore de munca oarba zilnica pentru a putea plati facturi… unde ajungem? Fiecare sta cumitel in celula lui de 50-60 de metri patrati, pentru care munceste si plateste 30-40 de ani bancii si`i este recunoscator statului si marilor canale TV ca pot sa vada ce se mai intampla in lume… razboaie, crime, nenorociri, dezgust, ura, frica. Si atunci e normal sa nu vrei sa iesi din casa de teama, sa te baricadezi in celula ta cu usa ta metalica pentru care ai muncit jde ore ca sa ti`o permiti.
Dar stati linistiti ca nimeni nu vrea sa ne omoare… ci doar sa ne “amorteasca”. De ce? Simplu. Un popor amortit este un provider pentru cei care`l conduc (poate cei care au vazut Matrix isi aduc aminte de imaginea cu “campurile energetice” in care oamenii erau “suptzi” de energie necesara matricei ).
Pe cand un popor treaz, care gandeste liber poate actiona liber. Poate intelege ce se intampla cu el si cum stau lucrurile. Si de la a gandi liber pana la a te asocia si a actiona liber e doar un pas. Mic.
Gata . Ganditi creativ!
Si ma astept acum la replici de genul… ia uite la asta… s`a trezit si el acum si face pe desteptu`. Astea`s chestii pe care noi le stim de mici, de cand descopeream lumea.
Dar le astept… mai ales ca sunt sigur ca vor veni de la cei care le stiu de mici dar care se zbat din rasputeri sa plateasca facturi si nu pierd nicioadata stirile de la ora…
Apropierea de religie
Va rog sa ii urati bun venit lui Vishi, noua noastra guest writer Sarbatori fericite va doresc dragii mei.
Apropierea de religie
Ideea acestei expuneri vine din discutii cu un prieten pe seama faptului ca am tinut postul Pastelui, spovedit, impartasit si am realizat ca sunt persoane care nu stiu aceste obiceiuri dintr-un motiv foarte simplu: nu le-a spus nimeni …
consider ca apropierea de religie se face in urmatoarele situatii:
1. parintii sau bunicii, uneori nasii respecta cele spuse de preot la sfanta taina a botezului si participa activ la educatia religioasa a copilului – un pilon extraodinar de important pentru dezvoltarea mintii si sufletului lui. Pe aceasta cale acumularea informatiilor este treptata, lejera, dar solida (de obicei copii acumuleaza in spiritul varstei lor….ludic)
Daca nu am avut acest bagaj in copilarie, in faza de adult mai apar 2 cai:
2. fie suntem inspirati de un personaj puternic din viata noastra, ale carui obiceiuri de viata dorim sa ni le insusim…printre care si religia. Aceasta poate fi fragila…daca nu ne mai place personajul…daca nu suntem la un grad avansat de perceptie, asimilare…putem usor abandona. Tot in zona asta pot plasa cartile citite…dar si acelea, de obicei, sunt recomandate tot de acel personaj special din viata noastra.
3. fie, intr-un mod mai greu de explicat, avem revelatia puterii divine in momente cheie ale vietii noastre, de obicei soc puternic: boala sau esec.
In afara cutiutzei
Salutare cititori de posturi. Asa cum i`am promis lui Razvan am sa incep sa scriu mai des, adica cel putin un post pe luna si, poate cel mai important, sa scriu posturi normale (asta in urma “plangerilor” primite dupa ultimul post – cu Fat Frumos – din care nimeni nu a inteles nimic ).
Asadar, tema de astazi… in afara cutiutzei. Si da, este vorba despre o invitatie sa gandim in afara cutiutzei. Sau, mai clar, sa incercam sa gandim dincolo de lucrurile cu care am fost obisnuiti si care ne`au tot fost bagate in cap de cand ne`am nascut, fiecare pe unde a putut. Si sper sa nu fiu singurul de pe acest blog care scrie pe tema asta, poate reusim sa facem o mica dezbatere (in posturi si comentarii) din care sa iasa la iveala idei noi.
Eu ma tot chinui de ceva vreme sa fac chestia asta cu ganditu` din afara si lucruri marete se intampla cand imi mai si iese (rar, ce`i drept, insa din ce in ce mai des parca). Poate cel mai important… sunt mult mai clar despre viata in general, mult mai clar despre viata mea. Incep sa vad patternuri si sa inteleg ce se intampla in jur si mai ales cum sa actionez pentru a obtine ce`mi doresc… asa cum o buna prietena imi spunea candva: “Actiune mama, actiune!”
Citeva cutiutze la care va invit sa va ganditi, din interior dar mai ales din exterior… idea de societate, religie, educatie, effect de turma (vezi masini albe cu geamuri negre ), globalizare, mariajul ca scop primordial in viata (asa cum imi spunea un coleg, in gluma, “insoara`te frate, fa`ti un rost in viata!”), workoholism (mai ales pentru altii – adica sa`ti dai sufletul, ca angajat), dragostea de tara s.a.m.d.
Ca “suport de post” va recomand cateva filme pe care le`am vazut in ultima vreme… Zeitgeist (2007), Why We Fight, An Inconvenient Truth, Global Dimming, Ostrov (rusesc – ff tare).
Cam atat deocamdata. Asta a fost incalzirea. Revin curand…
Intre timp va invit la posturi cat mai bune pe tema.
Ganditi creativ!
Il Fratello
Asadar fratello s-a hotarat sa intre in randu’ lumii
Intrati pe cata1985.wordpress.com ca le zice bine!
Lansare
Asadar s-a lansat blogul lui Codru. Un pic mai putin aspect de stire, un pic mai mult placerea sufletului.
Il recomand cu incredere.
Legea dorintelor si visurilor
Legea dorintelor si visurilor
by Codru
Batranul cu skoda argintie model ’81 trase pe dreapta la indemnul politistilor.
-Domnule, aparatul nostru ne-a indicat o viteza prea mare cu care visurile si dorintele dumneavoastra se implinesc de la o zi la alta. Cu mult peste normal. Cumva trisati domnule?
Cu geamul lasat batranul lacrima din ochiul drept, asa cum facuse intreaga viata atunci cand cineva il acuza pe nedrept:
-Cu siguranta ca nu, dragul meu.
-Aparatul nu minte, domnule. Dorintele si visurile dumneavoastra se afla la 98% inca de asta vara. Acum suntem in 24 decembrie 2007, domnule.
Conjunctivita ocazionala il facu pe om sa plece capul un pic jenat, dandu-l astfel si mai suspect.
-Nu stiu ce sa va spun, dragilor. Imi pun si eu aceleasi dorinte ca toata lumea, am aceleasi sperante de la viata ca toata lumea.
Cei doi politisti se sfatuira cateva minute (sau poate simtisera nevoia sa dribleze cele 4 grade cu minus la adapostul masinii dotate cu clima), apoi cel mai in varsta dintre ei se adresa ‘suspectului’ de 68 de ani:
-Domnule, e pentru prima oara cand eu si colegul meu vedem asa ceva in peste 10 ani de activitate. Ma tem ca va trebui sa ne puneti la dispozitie lista cu dorinte si visuri pe ultimele 7 saptamani.
Obrazul drept i se usca intr-o clipita atunci cand un fior fierbinte porni din talpa cu care apasa ambreiajul si-i traversa corpul cu viteza luminii:
-Dar dom’le, asta este ilegal. Zice clar in lege: daca spui la cineva dorintele sau visurile, acestea NU SE VOR MAI INDEPLINI”. Inima ii batea nebuneste in acele clipe, iar pentru prima oara in viata sa de aproape sapte decenii, batranul de 68 de ani se simtea mai batran decat era.
Confuzi, cei doi politisti apelara la walkie-talkie-ul din dotare pentru a cere lamuriri. Dupa 20 de secunde revenira la skoda model ’81, mai vigilenti ca inainte.
-Domnule, ne pare rau, am prmit instructiuni precise; trebuie sa ne permiteti accesul la lista cu dorinte si visuri din aceste ultime 7 saptamani.
Prin dreptul dioptriilor, batranul deslusi in cateva clipe cateva anotimpuri, cateva concedii, cateva cadouri primite, doua sotii, un razboi, tiuitul unei schije in pometul drept.
-Domnule, lista va rugam, in timp ce iesiti din masina…
…cateva betii, cateva sute de poze nedevelopate, o masina veche construita in anul 1981 de un argintiu cum nu se mai produce, un caine lup negru gasit schiop langa barajul de la Siriu.
-Lista, domnule…
Din buzunarul de la camasa, batranul scoase o foaie de dictando, apoi iesi din masina si ingenunche la nivelul farurilor inca aprinse. In mana politistului mai in varsta, pe foita de dictando tremurau cateva cuvinte:
‘Un Craciun ! Un ultim Craciun cu copiii, Te rog!’
L-am cunoscut pe Fat Frumos
Fenomenul pare sa ia amploare Textul de mai jos ii apartine lui Cosmin
L`am cunoscut pe Fat Frumos…
Era mic… dar promitea. Crestea intr`un an cat altii in sapte.
Si s`a facut mare…
Firme peste firme, vile care mai de care, la munte si la mare, jeepane, yahturi, tzoale… si in sfarsit a intalnit`o. Da, pe ea, pe Ileana. Si au traiti fericiti… citeva clipe. Si ea a plecat…pentru ca nu voia firme peste firme, vile care mai de care, la munte si la mare, jeepane, yahturi, tzoale. Ea il vroia pe el. Dar el nu era el.
Istovit de atata devenire si derutat de o asemenea pierdere Fat Frumos a plecat peste mari si tari. Si a umblat… si a rasumblat. Si la un moment dat s`a oprit. A poposit intr`o poienita, la fantana, sa`si traga sufletul. M`a vazut. A venit langa mine, aproape… foarte aproape.
Si atunci l`am cunoscut pe Fat Frumos…
Mi`a vorbit… Mi`a multumit ca l`am creat, ca l`am lasat sa creasca, sa zburde, sa traiasca in inimile atator cititori… chiar daca el nu a trait deloc.
…si l`am ucis! Acum… traiesc EU.
