Rezolutii
Nu mai tin minte daca am scris la vreun moment dat despre asta, dar ideea o am de mai mult timp.
Ah, in primul rand LA MULTI ANI!! 
Acum ca am trecut si peste asta sa revenim la subiect: rezolutiile de anul nou. Un lucru in esenta bun. Un target, un obiectiv de atins, etc.
Cu ce nu sunt de acord, este fixarea lor neaparat la inceputul anului. De ce nu orice alta zi din an? De ce nu o “rezolutie” la fiecare inceput de luna sau de saptamana?
Raspunsul simplu ar fi ca un obectiv pentru un an intreg este mai important decat unul pe care il poti face intr-o luna, partial corect dupa parerea mea.
Ma amuza cel mai tare rezolutiile de genul voi slabi x kile, voi face sport mai mult (nu de alta, dar am trecut si eu prin ala cu sportul )
Sa rezumam, sunt de parere ca targeturile si obiectivele sunt bune, dar nu doar de anul nou. Daca doar pe 1 ianuarie ne punem un obiectiv sanse foarte mari sa nu se intample, pentru ca e pus doar de dorul lelii, sa fim trendi sau pentru ca trebuie.
In alta ordine de idei, 2009 a fost poate cel mai bun an de pana acum si 2010 nu are cum sa fie mai prejos!
M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Mutatii
As fi pus titlul Despre Mutari, dar mutatii suna mai interesant )
De fapt vreau sa scriu despre mutatul dintr-un loc in altul. In ziua de azi nu e un lucru nou, multa lume il face, inclusiv eu am trecut relativ des prin asta. Pe scurt Focsani, Buzau, Targoviste (3 locuri diferite), Bucuresti, camin Agronomie (x2), Camin studentesc Obor, Camin studentesc Regie, Basarab – Titulescu, Los Angeles, Vitan si acum Titan.
Pentru mine mutarile in sine nu sunt deloc distractive, urasc sa car chestii, nu imi place dezordinea si re-organizarea unei case.
Dar exista si o parte buna: schimband mai multe locuri (de cand am plecat din Targoviste nu am stat nicaieri mai mult de 3 ani la rand) parca am devenit mai flexibil, mai adaptabil. Nu ma simt fundamental legat de un loc anume si o data ce trec peste “obstacolul” caratului tuturor porcariilor dintr-un loc in altul, totul e bine.
Sigur, de fiecare data cand pleci dintr-un loc in care ai stat macar 1 an, te incearca macar o mica nostalgie, dar o data stabilit in noul loc, totul e bine si frumos.
E misto dupa un timp sa revezi locurile prin care ai trecut, iti poti vedea oarecum evolutia si toate intamplarile petrecute acolo. E mai simplu sa imi amintesc de anumite perioade din viata decat daca as fi stat in acelasi loc.
O chestie care nu inceteaza sa ma uimeasca este cate porcarii strange un om de-a lungul timpului prin diversele colturi si dulapuri, si cand vine momentul sa se mute abia atunci realizeaza numarul lor
Despre citit
Incerc sa scriu despre fiecare carte pe care o citesc, in primul rand pentru a oferi o parere pentru cei interesati si in al doilea rand pentru ca imi place sa vad, in timp, ce am citit si sa revin la anumite idei.
Nu spun ca citesc foarte mult, nu spun ca citesc putin, cert e ca sunt multumit de faptul ca o fac. Eh situatia nu statea deloc la fel in copilarie.
Bunicul meu a avut o biblioteca impresionanta. Atat de mare incat cei 3 copii ai lui au impartit-o in 3 biblioteci respectabile (va dati seama ca nu vorbesc despre mobila aici nu? 
). E ceea ce l-a definit in ochii mei pe toata durata copilariei mele. Asta si mierea de albine
Avand mostenirea genetica, teoretic ar fi fost ca si eu, nepotul lui, sa am calitatea asta. In mod ciudat nu s-a intamplat asta. Nu imi placea deloc sa citesc pana acum vreo 5-6 ani, spre rusinea mea. Nu stiu daca asta venea din scoala sau de la parinti, cand ma simteam obligat sa citesc sau din atractia altor activitati mai “comerciale” (NFS, diablo II, fifa, mafia, etc) cert e ca nu o faceam decat la nevoie.
Si uite totusi pare ca gena asta am mostenit-o, dar s-a declansat cu intarziere
Acum nu mai trece nici o seara fara sa citesc inainte de a dormi, de fiecare data cand incep o carte noua simt placerea unei noi aventuri. Am mereu cel putin 2-3 carti pe noptiera.
Cititul imi ofera deconectarea de munca, o relaxare extraordinara, a devenit cheia care ma lasa sa dorm fara gandurile zilei de ieri, de azi si de maine.
10.20.09Macaroane cu branza
Din categoria mancarurilor simple dar cu o puternica amprenta mentala mostenita din copilarie, weekendul asta am facut macaroane cu branza.
E una dintre multele chestii pe care le gateau bunicile mele in copilarie, care mi-au ramas si acum tatuate pe papilele gustative. Si sunt din cele permanente, nu cred ca se vor sterge niciodata
2 retete diferite dar la fel de memorabile, una cu branza dulce si zahar si alta cu telemea sarata, usor calite cu ulei, servite intr-un mod total nesanatos, prin infulecare, in maxim 5 minute de bune ce sunt
A mai avut cineva parte de macaroane cu branza in a sa copilarie zbuciumata?
Entuziasmul plimbarilor
Si ma refer aici la plimbarile mai lungi, alea care de obicei incep cu un tren, avion sau o masina
E vorba de starea aia pe care o am inaintea oricarei plimbari mai importante. Fie ca e vorba de un weekend la munte sau un concediu peste ocean am o stare aparte de fiecare data cand se apropie un eveniment similar.
Cand eram mai copil starea asta mergea aproape de extrem: deveneam agitat, nu puteam sa dorm de nici o culoare cu o noapte inainte, capatam o energie obositoare pentru parintii mei si alte chestii de genul asta. Tin si acum minte noptile dinaintea plecarilor la mare, cand nu puteam sa inchid macar un ochi sau cele dinaintea aventurilor cu trenuri si placinte, de multe ori cele mai asteptate din tot anul.
O data cu timpul starile astea s-au mai temperat dar nicidecum nu au disparut. Sunt la fel de agitat, in schimb reusesc sa mai dorm noaptea si energia mea o oboseste acum numai pe Magda
Chiar si la gandul unei plimbari mai importante ma strabate un entuziasm de parca as pleca maine.
Mai sunt si altii ca mine?
10.8.091000 de bile
O povestire misto despre viata si 1000 de bile, citire placuta!
09.21.09Un pic de toamna
Primavara e anotimpul meu preferat. Dar totusi recunosc ca si toamna are momentele ei. Inceputul scolii, vremea mai racoroasa, copacii galbeni care isi pierd frunezele spre nuante mai calde, strugurii si salata de vinete, etc.
Azi noapte ma uitam pe geam fix cand o frunza isi facea drum catre pamant, ajungang pe un covor deja galben. La munte cred ca e tare misto acum, ar merge niste poze, astia care au hobby fotografia, cu ce va laudati la capitolul toamna?
PS: am vazut azi la google ca H. G. Wells, tatal Science Fiction-ului s-a nascut pe 21 Septembrie 1866. Nu am fost fan al Razboiului Lumilor, dar Masina Timpului chiar mi-a placut si as citi o carte de a lui, sa vedem cat e de bun comparativ cu Jules Verne, preferatul meu din copilarie
Dupa 10 ani
Sincer sa fiu, nu am realizat cu adevarat ca au trecut 10 ani de la terminarea liceului decat cand am ajuns la intalnirea cu fostii colegi de clasa.
Bai 10 ani sunt multi! Nu pentru ca am arata noi radical diferit fata de liceu, ci pentru ca se pot intampla o gramada de lucruri in atatia ani. Am primit, ca toti ceilalti, intrebarea: “si ce ai mai facut tu in astia 10 ani?”, intrebare perfect normala de altfel, dar al carei raspuns nu imi venea. Ca sa povestesti ce ai facut in 10 ani iti poate lua cel putin cateva ore, asta daca iti pui pe foaie un rezumat facut acasa cu cateva zile inainte
Acum nu voi face vreun sumar, doar voi povesti pe scurt impresiile mele despre o reuniune de liceu.
Si incep cu: a fost chiar belea! Din alte povestiri ale unor prieteni care au facut acelasi lucru anul asta am ramas un pic speriat de perspectiva unei intalniri in care nu se face altceva decat sa etalezi pe rand ce ai cumparat, unde ai fost si cati bani castigi. Cu foarte mici exceptii, (banuiesc ca e inevitabil sa apara macar unu’ care sa faca asta) nu s-a inamplat. Orice lauda pe care mi-as face-o singur o consider stanjenitoare si relativ penibila.
Uite ca nu a fost asa, a fost relaxant, amuzant, nostalgic, misto si va recomand sa o faceti undeva la munte sau la mare, intr-o cabana, nu la vreun restaurant imbracati ca la nunta, pentru ca asa puteti evita formalitatea unei chestii obligatorii.
Mi-am ramintit de chefurile de la Roxana si Matei, chiulul in grup de la chimie si alte chestii pe care degeaba vi le zic pentru ca sunt numai la mine in cap
Singura parere de rau e ca nu am putut fi toti acolo.
Uite aici revederea de 10 ani si aici poze din liceu!
PS: daca din intamplare esti unul din cei care mai au poze din liceu scanate, da-mi un mail ceva sa le punem pe toate la un loc
| Posted in Chestii fun, Filosofie de buzunar | 4 Comments »
Nord vs. Sud
De prima data cand am ajuns in nordul Europei mi-a revenit in minte diferenta de productivitate si dezvoltare economica intre tarile nordice si cele sudice.
Si ideea care mi-a rasarit apropo de diferentele astea este ca sunt date de efectele caldurii asupra omului.
In sud e cald si bine. E pacat sa nu iesi la o terasa pe malul marii, e pacat sa nu stai la plaja si, in general, afara din casa la o bere, ce rost isi are munca??
In statele nordice e mai frig, evident. Asa ca oamenii neputand petrece prea mult timp afara, si-au facut de lucru prin casa. In mod ciudat rata natalitatii nu e mai mare decat in sud, deci sex nu au facut, in schimb au muncit mai mult. Mai mult si mai eficient.
E stiut faptul ca unele firme, pentru a mari productivitatea propriilor angajati, scad temperatura generata de aerul conditionat. Astfel creierul e mai activ si mai alert.
Poate o solutie buna pentru Romania noastra draga ar fi o noua era glaciara
| Posted in Filosofie de buzunar | 4 Comments »