Prins intre doua lumi
“Este incredibil ce ne-au putut face. Niste brute insensibile si odioase!” si “Da. Chiar le`am facut asta. Trebuia sa o facem. Trebuie sa supravietuim.”
Daca transpunem cele doua idei contradictorii in emotii foarte puternice putem descrie foarte bine starea de spirit pe care am trait-o aproximativ doua ore intr-o sala de cinema. A fost o experienta extraordinara , de care nu cred sa mai fi avut parte vreodata, cel putin nu atat de intens.
Filmul, la prima vedere, se doreste a crea o lume imaginara plina de fantezie si supranatural in care, aparent, rasa umana distruge o alta civilizatie aflata pe o alta planeta.
Din punctul meu de vedere filmul descrie relativ amanuntit istoria REALA omenirii din cele mai vechi timpuri, timpurile inceputului “cosmarului nostru iluzoric” sau altfel spus momentul in care ni s-a impus asa zisa evolutie (sau crearea societatii). Da, vorbesc despre momentele in care ordinea noastra normala a existentei, legaturile noastre cu natura, cu planeta au fost rupte in mod brutal si ni s-a impus o noua ordine a firii (care in zilele noastre se desfasoara la intensitatea ei maxima). Asadar, pe langa ideile prezentate, filmul m-a surprins prin puterea prin care poate transmite cele doua emotii care au rezonat foarte puternic in mine.
Si daca nu ati inteles nimic din ce am scris (in afara de faptul ca sunt putin dus 
), nu-i nimic, duceti-va sa vizionati filmul macar pentru noua tehnologie IMAX. Merita! Si da, ati ghicit, este vorba de Avatar.
Wallace si Gromit
Wallace şi Gromit implinesc azi 20 de ani. Nu sunt un mare fan al lor, dar se pare ca englezii ii apreciaza 
5 capcane ale muncii de acasa
Unul din subiectele din cand in cand mentionate pe aici se refera la munca acasa. De un an jumate fac asta si invat mereu cate ceva nou despre ce presupune.
Am scris despre avantaje si dezavantaje, la inceput si pe parcurs, dar acum ajung la chestii mai delicate si pentru ca netul abunda de clasamente, am facut si eu o lista de 5 capcane
DISCLAIMER: Pe toate le-am simtit mai mult sau mai putin asupra mea, deci sunt experiente subiective, poate nu in concordanta cu realitatea.
1. Una dintre ele ar fi mentinerea motivatiei. Dupa un timp, inevitabil, mai dispare cheful de munca, la fel ca la orice munca de pe lumea asta, fie ea in birou sau acasa. Sunt perioade de chef si perioade mai fara chef. Dezavantajul pe care il aduce munca de acasa la capitolul asta este ca ai mai multa libertate, deci inclusiv libertatea de a face orice altceva decat munca
2. Prea mult confort. Acasa e cald si bine, ai tot ce iti trebuie, ce rost are sa mai iesi din casa daca nu e nevoie?? O alta buba, care poate duce foarte usor la izolare si la crestere in greutate. Eu sufar partial doar de prima din astea 2.
3. E relativ ineficient daca ai angajati. Stiu, nu toti oamenii sunt asa, dar sunt multi care au nevoie de cineva sa ii supravegheze si sa ii indrume. Chiar si cel mai fidel angajat isi va baga cateodata picioarele in munca, pentru ca nu e nimeni acolo sa ii ceara socoteala.
4. O capcana foarte perioculoasa este posibila supradimensionare a ego-ului In mai multe cuvinte, ma refer la posibilitatea ca propriile pareri sa capete o din ce in ce mai mare greutate in raport cu ceilalti, ajungang la niveluri nejustificate. Se mai traduce si prin a parea mai destept decat esti de fapt Asta pentru ca esti singurul care judeca parerile proprii, nu mai e nimeni la care sa te raportezi si crezi ca tu ai mereu dreptate. PS: asta poate aparea si din alte cauze care dauneaza grav sanatatii.
5. Factorul turma. Ma amuza mereu fenomenul turmelor Vreau sa spun de fapt, ca, intr-un grup de oameni care muncesc, esti mai dispus si mai dornic sa muncesti. Se mai cheama si a te indemna cu ceilalti. La fel de bine daca toti o freaca o sa o freci si tu, dar asta e alta poveste
Urmeaza si o noua lista detaliata de chestii pozitive, pentru ca sunt destule
Creativitate si munca fizica
Sunt momente, in care, ca orice barbat atras de chestii care se baga in priza (surubelnite, cuie si alte chestii din astea – ai incercat sa bagi un cui in priza? e mai tare decat orice alcool!!!) mai fac cate ceva prin casa. Ma plictisesc, mai dau o gaura, mai stric ceva, the usual
Si in timp ce daram peretii, descopar ca imi vin tot felul de idei, fara nici macar sa incerc. Idei legate de munca, de timpul liber, orice fel de idei. Si asta pentru ca munca fizica relaxeaza creierul, schimband prioritatile de la cutia cerebrala la forta fizica, care e mica, da’ e a noastra.
Deci cand vreau sa fiu creativ pot lasa deoparte muzica, paharul de vin sau alte balarii din astea relaxative (stiu, nu e corect) si ma apuc de batut cuie si de dat gauri, de demontat si montat la loc mobila. Ce poate fi mai frumos? Ce daca se intoarce Magda acasa si gaseste in loc de perete un mare svaiter? E artistic
Si unde te pui ca mai vin si cu cate vreo idee geniala, ca tot nu-mi place mie cuvantul asta
Iarna pe ulita
Stiu, nu e inca iarna, e doar o perioada mai rece decat ar fi normal, dar mie unul imi miroase a hibernare Deja e caldura in calorifere (multumim Base ca ne scoti din frig!!!), prin tara deja ninge, asa ca mi-am adus aminte de o poezie draga mie atunci cand aveam vreo 3-4 ani:
A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Asa ca s-a terminat cu terasele, incepe povestitul la gura sobei (fieru caloriferului). Mi-e pofta de o tuica fiarta )
Eu cu cine votez?
Ca un cetatean model si fraier ce sunt, de fiecare data cand a fost nevoie am votat. De fiecare data am ales raul cel mai mic, exemplul clasic e turul 2 cand s-au batut Iliescu cu Vadim.
Anul asta trebuie sa aleg iar. De data asta nici un rau nu mi se pare cel mai mic, am ajuns intr-un punct in care ii consider pe toti candidatii importanti la fel de ipocriti si corupti, cu nici o exceptie.
Basescu – cocalarul sef. L-am votat in 2004, am votat pentru el la referendum, a fost raul cel mai mic atunci. Acum nu mi se pare altceva decat un cocalar care ne reprezinta, exceland la misto-uri si jigniri, dirijand un prim-ministru depasit de situatie.
Geoana – cel mai pampalau candidat. O marioneta stricata emanand slabiciune si precipitare, sustinand ce vor altii. Imi lasa mereu impresia ca mai e putin si fuge inapoi plangand dupa orice dezbatere. Discursul ii e format parca din sfaturile cartilor de dezvoltare personala, fara nici o naturalete.
Antonescu – al doilea mare pampalau, pare cel mai mic rau dintre toate, dar sufera de acelasi marionetism ca si prietenul lui Geoana.
Oprescu – cocalarul adjunct cu iz de meandrele concretului. Afisand stilul cocalaro-maneslist prin incrucisarea dintre Vanghelie si Becali apeleaza la aceleasi sentimente populiste ca si Basescu, cu o indrumare de nadejde neo-comunista. Afirma cu ipocrizie in 2008 ca ar fi o lasitate sa lase primaria pentru Cotroceni.
Becali, Vadim, etc – va dati si singuri seama de ce nu mai detaliez
Restul banuiesc ca nu prea au sanse. Deci, tu cu cine votezi?
Salvati planeta!
Instigare la razboi
Am dat peste un articol tampit rau. Atat de tampit incat l-am citit si am stat cateva minute bune sa incerc sa inteleg ce naibii a fost in capul autorului de l-a scris?
Cititi si voi si va minunati cum pot gasi unii justificarea razboiului si sporirea puterii militare in niste fapte relative, interpretabile si sterse de timp… Si cu cata ardoare si pasiune o scrie, de parca ar incerca sa recruteze (mai ales finalul articolului)…
http://www.bloombiz.ro/Puterea/iudaismul
Initiativa
Legat de filmuletul din postul Crengutei, din Stockholm, vad ca a aparut o intiativa similara si pe la noi.
Sunt curios cati vor strange, le doresc bafta!
Teoretic are loc in Bucureşti pe 8 august 2009, 17.30 – 18.00 şi 19.00 – 19.30.
Amintiri cu stele
Ca tot m-am pornit cu amintiri din copilarie trec de la Cartea din debara la o alta perioada a copilariei mele, undeva pe la inceputul liceului.
Postul asta a fost inspirat de aniversarea a 40 de ani a primilor pasi pe luna cu ajutorul lui Apollo 11.
Sa revenim aproximativ prin 1996-97, cu alte cuvinte clasa a 10a. Spre deosebire de prezent atunci pustii de liceu mai dadeau si pe la biblioteca. Majoritatea nu de bunavoie, ci pentru ca aveau de citit diverse carti pentru ora de romana. Cea mai frecventata era biblioteca judeteana (din Targoviste) fiindca era cea mai “bogata”.
Asa am inceput si eu sa ajung pe acolo, mai degraba chinuit de asta decat incantat (pe atunci nu imi placea sa citesc prea mult). Colectia de beletristica se afla la parterul bibliotecii, acolo mergea toata lumea, acolo mergeam si eu de fiecare data, fara exceptie.
Pana intr-o zi cand am fost nevoit sa imprumut o culegere de matematica (yeeee) asta aflandu-se la etajul 1, where no one has gone before in afara de bibliotecari probabil
Sala de stiinte era o sala pustie, cuprinsa de o liniste cumplita. Printre rafturi de matematica am dat si peste una din iubirile mele din liceu. Nu semana deloc cu Pamela Anderson (da, stiu, dar atunci Baywatch era in voga!), era mai degraba in varsta si prafuita. Si avea un nume ciudat: astronomia!
De atunci tiparul vizitelor mele s-a schimbat total. Ma indreptam glont spre etajul 1 sa ajung din nou in linistea aia cumplita sa dau nas in nas cu carti de astronomie. Daca stau bine sa ma gandesc nu cred ca am vazut in 2-3 ani mai mult de 10 oameni acolo. Nu in acelasi timp, in total!
Da, nu eram unul dintre copiii “cool” (chiar daca ma uitam la Beverly Hills!!), nici nu aveam vreo viata sociala fantastica, dar eram fascinat de ce descoperisem la etajul 1 al bibliotecii. Adica eram un geek 
Asta iarna, dupa vreo 12 ani de asteptare, am primit de la Magda primul meu telescop, retraind bucuria de atunci
| Posted in Diverse aberatiuni, Filosofie de buzunar | 16 Comments »
