Matsushita Leadership
Matsushita Leadership
Incep prin a spune ca editura Publica are pana acum cateva titluri foarte interesante tiparite si vor mai urma recenzii ale cartilor lor.
Precum Andrei Rosca in recenzia lui de pe bookblog am avut aceeasi reactie cand am citit subtitlul de pe coperta, cum ca nenea asta Matsushita a fost unul dintre cei mai mari antreprenori ai secolului 20, reactia fiind: “cine pana mea e si asta??”.
Abia pe la jumatatea cartii am asociat cu ce stiam eu, pentru ca brandul cunoscut in lume al Matshushita Electric este Panasonic 
E o poveste cu iz de vis american, dar chiar si asa nu isi pierde din originalitate, din putere si din potentialul sau de a inspira. Japonezul asta care s-a nascut prin 1894 a pus bazele uneia dintre cele mai mari corporatii din lume, aplicand anumite modele de management si marketing cu mult inaintea unor companii mai cunoscute ca General Electric sau Sony.
Mi-a placut pentru ca am descoperit la omul asta idei pe care le-a pus in aplicare prin anii 1920-1930 si care sunt de extrema actualitate astazi mai ales in contextul asta financiar. Intr-o perioada in care lumea si Japonia erau in criza, compania lui crestea.
Alt moment impresionant a fost dupa al 2lea razboi mondial cand i-au fost confiscate sau distruse unele din fabrici dar omul a reusit sa puna din nou afacerea pe picioare.
Pe langa aspectele strict economice s-a dovedit a fi si un filantrop, dar nu prin donatii catre oameni neajutorati si mai degraba donatii care sa sprijine dezvoltarea tehnologica si leadershipul, printr-o gandire libera, neingradita de normele sociale si sprijinirea ideilor inovative.
O carte care poate fi incadrata atat ca poveste, roman cat si ca manual de management.
Brida – Paolo Coelho
Da, stiu ce urmeaza sa spuneti: sunt din aceeasi categorie de filosofi contemporani impreuna cu Adrian Mutu si martirul Gigi Becali.
Lasand asta la o parte, prima mea citire a lui Coelho a fost de succes si anume Zahir, dupa care am cumparat si alte carti ale lui in speranta ca vor fi de acelasi fel. Si nu m-am inselat, problema este ca toate care au urmat au fost prea la fel. Pare ca trateaza o singura tema in toate romanele, regasirea de sine, sub diverse forme si arome. Bine bine, am retinut ideea, imi place, sunt fun povestirile, dar parca ar merge schimbat subiectul.
Recunosc, nu i-am citit toate cartile, poate ma insel dar in Alchimistul, Jurnalul unui mag, Veronika se pregateste sa moara, Zahir si Brida, mai toate au acelasi subiect. Asa ca voi lua o pauza de Coelho pana gaseste si el alt subiect
A si ca sa nu ratam scopul postulu: Brida este o fata care se cauta pe sine si se gaseste. Yeeee 
And the winner is…
Dupa o lupta seculara care a durat vreo 10 minute, castigatorul este….. CODRU! Tot respectul pentru Mugur care nu s-a lasat nici din Algeria Dau premiu o bere de consolare pentru locul 2
1000 de comentarii
Iaca am ajuns aproape de 1000 de comentarii pe blog. Mai exact sunt pe la 965 azi.
Asa ca mi-a dat prin cap o idee sa va premiez. Doar pe cel care va face comentariul cu numarul 1000. Fac dovada cu print screen sa fie toata lumea linistita
Dau o carte cadou, la alegerea castigatorului (sa nu depaseasca 50-60 RON totusi 
)
Acu’ sa va vad.
Cine suntem
Ca tot veni vorba de carti…
“Antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului, si aceea distorsionata, inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii.”
Este un extras din “Cine suntem”, carte scrisa recent de Dan Puric.
Il urmaresc pe baiatul asta de ceva vreme, am citit “Cine suntem”, acum citesc “despre Omul Frumos” tot a lui. Are o putere extraordinara de a transmite mesaje si un talent incredibil in a te face sa vezi esentialul. Va recomand.
| Posted in Carti, Guest Writers | No Comments »
Scrisori catre fiul meu – Gabriel Liiceanu
Ca tot a pus Cosmin mai devreme un clip care imbia la citit, m-am gandit sa va impartasesc detalii despre ultima mea lectura.
O anumita colectie de carti (nu mai stiu care) are un slogan de genul exista carti care iti vor ramane in minte toata viata. Scrisori catre fiul meu a lui Liiceanu se poate incadra in categoria asta, pentru mine.
Cartea e structurata in 16 scrisori scrise de tatal Gabriel Liiceanu destinate fiului sau. Dar mai presus de asta, scrisorile par scrise pentru el insusi in primul rand. Mi s-a parut un izvor de sinceritate fata de marile intamplari ale vietii, scrise parca nu pentru a povesti dar pentru a fi impacat cu experientele si ideile vietii sale.
Dupa cum spunea la lansarea cartii “vreau sa vad in ce masura pot sa ajung eu la mine”.
Mi-a placut mai ales scrisoarea in care isi povesteste micile placeri ale vietii, ritualurile sale de zi cu zi care ii aduc bucurii ce nu merita ignorate.
Asa ca pune mana si citeste o carte! Asta e chiar buna
Citeşte o carte!
| Posted in Carti, Diverse aberatiuni, Guest Writers | 14 Comments »
The Tipping Point
The Tipping Point e ultima carte pe care am citit-o, e scrisa de Malcolm Gladwell, si are ca tema mici influente care pot aduce mari schimbari in diverse domenii.
Se vrea ca un ghid pentru cei care studiaza epidemiile sociale, dar e la fel de buna si ca lectura pentru cultura generala.
E buna, o recomand.
Cartea cu bunici
Am primit de Mos Nicolae multe amintiri As putea spune ca e doar o carte, dar n-ar fi pe de-a intregul adevarat. In “Cartea cu bunici” sunt cateva sute de fragmente din copilariile unor oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, care impartasesc aproape in totalitate o traire: momentele unice petrecute cu bunicii lor.
De la intamplari interbelice pana la povestiri recente, Cartea cu bunici iti dezvaluie aventuri in care oricine cred ca se poate regasi. In momentele de nostalgie si de aducere aminte de ai nostri vechi nu cred ca exista o lectura mai placuta.
Cel mai indicat de citit as zice ca e noaptea, cu lumina unei veioze, linistea sa te acapareze cu totul si sa te cufunzi in copilarie. Nu strica sa mai copilarim din cand in cand
Atentie, pentru cei cu melancolia anilor mici, exista un risc mare sa nu va puteti dezlipi de cartea asta si sa va emotioneze un pic 
29.9 RON
Ca tot am scris in ultima vreme despre consum si, intr-un mod foarte optimist , cum ca planeta asta nu mai are nici o sansa, am citit o carte recomandata de Marta si anume 29.9 RON a lui Frederic Beigbeder.
Evident ca ideile de acolo mi-au mers direct la suflet
Porneste spunand:
“Lucrez in publicitate: ei da, poluez universul. Sunt tipul care va vinde rahat. Ala de va face sa visati la lucruri pe care n-o sa le aveti niciodata. Cer vesnic albastru, gagici care nu sunt niciodata nasoale, o fericire perfecta, retusata pe Photoshop. Imagini bibilite, muzica ultimul racnet. Apostolatul meu este sa va fac sa va curga balele. In profesia mea, nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma.”
Cartea a fost scrisa pe vremea cand autorul lucra un cadrul unei agentii de publicitate, dupa aparitia ei fiind dat afara (ma mir de ce ), punandu-si in cap toata breasla. Banuiesc ca s-a descurcat destul de bine pentru ca scrierile lui s-au vandut destul de bine. El a scris si “Dragostea dureaza trei ani”.
| Posted in Carti | 3 Comments »