Outliers – Malcolm Gladwell
Nu am mai scris de mult despre o carte. Intre timp s-au scurs cateva: Mantuitorul Dunei, Despre omul frumos (Puric), Oameni si soareci (Steinbeck), etc. A fost si la inceputul anului o scurta perioada in care am facut o pauza de citit, preferand filmele, ca deh, urmau oscarurile 
Revin in forta cu o carte foarte buna: Outliers a lui Malcolm Gladwell, acelasi care a scris si The Tipping Point.
In Outliers e vorba despre succes. Si desi ar putea parea usor o alta balarie de dezvoltare personala insipida si fara efecte, Gladwell povesteste despre altceva. O scurta analiza a catorva oameni de succes si a motivelor pentru care au ajuns acolo unde sunt.
Daca alti “cunoscatori” ai reusitei in viata spun ca daca muncesti ajungi acolo unde trebuie “no matter what”, in cartea asta abordarea e un pic mai practica: ajungi acolo daca muncesti profitand de anumite oportunitati care ti se prezinta.
Si pornind de aici, sunt povestite pe scurt vietile lui Gates (care a beneficiat de pe urma ajutorului financiar dat de mama lui pentru a putea avea acces la un computer, pentru ca in anii 60 erau extrem de rare), Beatles (care au avut ocazia sa exerseze timp de luni de zile in Hamburg, concerte live in fiecare zi, 7 zile pe saptamana, desi nu erau platiti cine stie ce, doar pentru practica) sau cazuri ale unor oameni cu un IQ ridicat care nu au reusit cine stie ce, din cauza ca nu au avut sau nu au profitat de vreo oportunitate. Vorbeste despre o gramada de factori, incepand de la data nasterii (nu, nu e vorba de vreun horoscop) si terminand cu mostenirea culturala a fiecaruia.
Cu alte cuvinte arunca o privire mai realista asupra reusitei, lasand la o parte bullshitul inspirational sec, al carui merit este doar de a te deprima o data ce afli ca nu e chiar asa cum zic ei, si arata o potentiala reteta a succesului cu mult mai pragmatica: munca, oportunitati, profitarea de pe urma lor si apoi iar munca.
Cartea a aparut tradusa si la Publica.
12.21.09M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Dune – Frank Herbert
In ultimele saptamani preocuparile mele principale au fost munca, cateva filme si cititul. Si cum munca mea sigur nu va intereseaza, am ramas mai ales cu cartile
Am citit alta roman a carui recenzie in cateva randuri e imposibila. Dune, se stie, e un clasic al genului. Pe langa asta volumul are peste 700 de pagini, asta adaugand la dificultatea procesului.
Lasand povestea la o parte, raman cu impresia proprie asupra cartii: foarte buna
Din perspectiva povestii, din perspectiva paralelei dintre viata de pe Arrakis si cea de pe Pamant (fremeni vs musulmani, mirodenie vs petrol, ocupatia harkonen vs razboaiele americane de “democratizare”, etc.), din perspectiva evolutiei umane si altele
Ce mai, cine se vrea cititor de cursa lunga nu are cum sa nu treaca si prin gara numita Dune
Shitter’s Club – Frederic Beigbeder
Dupa 1984 am ales o lectura mai rapida si mai usoara, din suita Frederic Beigbeder.
Eroul lui Shitter’s club este acelasi Marc Marronier din Dragostea dureaza 3 ani si Memoriile unui tanar ticnit, de data asta luand parte la inaugurarea unuia dintre cele mai “de fitze” cluburi parisiene, construit pe o fosta baie publica (bazat pe un caz real, al lansarii in anii ‘80 al faimosului club Les Bains Douche).
O noapte tipica, lipsita de fond, ca in orice alt club de fite (se aplica si in Bucuresti asta), unde personajele incearca mai degraba sa scape de propriile ganduri (asta daca au vreunele), innecandu-si “vietile de succes” in multa bautura condimentata cu droguri si alte excese.
Nu face altceva decat sa arunce o privire din interior asupra superficialitatii dintr-un pseudo high-life.
10.27.09Despre citit
Incerc sa scriu despre fiecare carte pe care o citesc, in primul rand pentru a oferi o parere pentru cei interesati si in al doilea rand pentru ca imi place sa vad, in timp, ce am citit si sa revin la anumite idei.
Nu spun ca citesc foarte mult, nu spun ca citesc putin, cert e ca sunt multumit de faptul ca o fac. Eh situatia nu statea deloc la fel in copilarie.
Bunicul meu a avut o biblioteca impresionanta. Atat de mare incat cei 3 copii ai lui au impartit-o in 3 biblioteci respectabile (va dati seama ca nu vorbesc despre mobila aici nu? 
). E ceea ce l-a definit in ochii mei pe toata durata copilariei mele. Asta si mierea de albine
Avand mostenirea genetica, teoretic ar fi fost ca si eu, nepotul lui, sa am calitatea asta. In mod ciudat nu s-a intamplat asta. Nu imi placea deloc sa citesc pana acum vreo 5-6 ani, spre rusinea mea. Nu stiu daca asta venea din scoala sau de la parinti, cand ma simteam obligat sa citesc sau din atractia altor activitati mai “comerciale” (NFS, diablo II, fifa, mafia, etc) cert e ca nu o faceam decat la nevoie.
Si uite totusi pare ca gena asta am mostenit-o, dar s-a declansat cu intarziere
Acum nu mai trece nici o seara fara sa citesc inainte de a dormi, de fiecare data cand incep o carte noua simt placerea unei noi aventuri. Am mereu cel putin 2-3 carti pe noptiera.
Cititul imi ofera deconectarea de munca, o relaxare extraordinara, a devenit cheia care ma lasa sa dorm fara gandurile zilei de ieri, de azi si de maine.
10.26.091984 – George Orwell
Pfuuu, cum incepi recenzia uneia dintre cele mai faimoase carti din istorie? Si mai degraba cum o descrii in doar cateva paragrafe fara sa o banalizezi?
Pai hai sa incerc: e una din cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata Asta ar trebui sa rezolve partea cu banalitatea.
E uimitor de vizionara in ceea ce priveste descrierea unui regim totalitar, mai ales pentru cei care au apucat sa vada ce inseamna comunismul. Bineinteles ca viziunea a fost voit exagerata de catre Orwell, ducand-o catre extrem.
Pe langa asta, autorul mai sintetizeaza si idei despre razboi, manipulare, politica, coruptie, etc, tot ceea ce implica un sistem politic si social, intrand in detalii uimitor de actuale.
E in acelasi timp si un SF, avand in vedere ca a fost scrisa in 1948, actiunea fiind plasata in 1984.
Deci isi merita fiecare minut petrecut citind-o, din punctul meu de vedere
Elogiu lentorii
E cam despre ce spune si titlul ca este O alta carte de la Publica, editura pe care o apreciez.
Cartea e structurata in capitole adresand problema ritmului haotic de astazi din mai multe unghiuri (sanatate, munca, timp liber, sex), impus de propria dorinta de a avea mai mult si societatea de consum ca ansamblu. Nu se vrea o carte care sa impinga ideea catre extrem, catre a face totul mai incet, ci doar un fel de indrumar spre a mai opri nebunia din ziua de azi, care poate duce spre o viata lipsita de sens, pe alocuri abundenta in probleme fizice si psihice.
Sunt de acord cu multe dintre ideile de acolo, nu sunt de acord cu unele, dar per total o lectura placuta pentru cei care simt ca ritmul asta a devenit prea mult. Eu unul, din fericire, ma consider din categoria celor care nu sufera de viteza in orice
Va urma: 1984 de George Orwell.
10.15.09Stanislaw Lem – Solaris
Urmeaza sa admit o blasfemie Este prima carte SF pe care o citesc! Sigur, am citit Jules Verne si poate fi incadrat in acelasi gen, dar Solaris e prima carte SF a secolului nostru, incadrata in conceptul de SF din mintea mea, pe care o citesc
Vroiam sa incep cu mult mai faimoasa Dune, dar am dat peste Solaris printre cartile mai vechi ale Magdei, iar superficialitatea din mine (are mai putine pagini decat Dune ) a ales-o.
Mi-a placut foarte mult. Nu pentru ca e un roman SF, pentru povestire sau pentru ca are o mare componenta pshiologica, ci pentru modul in care Lem a combinat cele 3 laturi la un loc.
E un roman despre limitele cunoasterii umane, despre limitele psihicului nostru, despre fragilitatea omului in conditiile unui univers potential infinit si despre motivul fundamental care indeamna omul spre cunoastere.
Latura de SF impresioneaza prin descrierile amanuntite ale fenomenelor “naturale” care au loc pe o planeta indepartata cu totul diferita de pamant iar povestirea in sine este cel putin la fel de captivanta.
O recomand cu caldura, nu doar amatorilor de SF.
10.1.09Istoria ilustrata a celui de al doilea razboi mondial
Vroiam sa citesc despre al doilea razboi mondial de ceva vreme, cautam si cea mai buna varianta (sa aiba poze!!)
Si am gasit una tare buna: Istoria ilustrata a celui de al Doilea Razboi Mondial de la Rao. E un pic mai scumpa dar ofera o experienta mai misto decat text simplu.
Da, are poze!! Pe laga asta, totusi, pozele au fiecare cate o poveste sau descriere, pornind de la diversele arme implicate si pana la portretele principalilor protagonisti.
Incepe cu istoria tratatului de pace de dupa primul razboi mondial, care e descris ca principala premisa pentru posibilitatea unui al 2lea, descrie diversele zone de lupta implicate in conflict (Europa de vest si de nord, Estul rusesc, Pacificul, etc).
Nu am terminat-o inca, dar sunt fascinat. In fiecare seara de cateva zile incoace petrec macar o ora citind despre ce a fost cel mai sangeros eveniment din istorie. Poate nu e chiar cea mai buna carte scrisa pe subiectul asta, dar mie imi place.
09.25.09Clopotul – Iris Murdoch
Recunosc, cu rusine, ca nu stiam de existenta autoarei pana cand Magda a cumparat prima carte scrisa de ea.
Afland ca a fost considerata de catre unii poate cea mai importanta autoare britanica a secolului trecut, am zis ca merita incercat.
“Clopotul” este povestea unei mici comunitati unde convietuiesc o serie de personaje atent descrise si analizate (se vede ca e totusi opera unei femei ), unde au loc o multime de intamplari interesante.
Nu intru in detalii, e o carte captivanta, cu personaje extrem de reale si surprinzatoare.
| Posted in Carti | No Comments »