Firme mari vs Firme mici
Dupa o “vasta” experienta de munca de vreo 3 ani intr-o companie medie spre mare, 2 ani intr-o corporatie si inca 2 intr-o firma mica, a venit randul sa imi dau cu parerea si despre avantajele fiecareia, din punctul de vedere al angajatului 
Cu mentiunea ca la ultima am trecut in tabara angajatorului, deci as putea fi putin impartial.
Intr-o firma mare (peste 150-200 de angajati) ce mi-a placut:
- Experienta din jurul tau, oamenii de la care ai ceva de invatat. La orice varsta si orice experienta mai exista lucruri noi de asimilat, nu exista om sa le stie pe toate. Multitudinea de oameni dintr-o firma mare (nu genul RATB
- Socializarea. Multi mai multi oameni cu care poti inchega relatii de prietenie sau chiar mai mult de atat
- Training. O firma mare va oferi mai mereu un training mai formal, mai bine pus la punct si eventual in vreo tara straina. Da mai bine sa zici ca ai fost la un curs in Suedia fata de Calea Victoriei, nu?
- Siguranta unui job. Cu exceptia cazurilor in care se fac restructurari masive, joburile din corporatii imi par mai sigure. In oarecare parte se datoreaza si faptului ca cei care nu sunt foarte productivi se pot ascunde mult mai bine si trec neobservati.
- “The bling factor”. Imaginea pe care ti-o confera munca intr-o corporatie. Multi oameni prefera rezonanta unui job la Hewlett-Packard, prin comparatie cu SC Necunoscut SRL cu sediul intr-un apartament in Vitan.
- Freebies. Aparent neimportante, chestiile gratuite primite din partea firmei (cana, pix, geanta, tricouri, etc) sunt un relativ avantaj, pentru ca mai toti oamenii sunt incantati cand primesc ceva gratis.
Intr-o firma mica (sub 20-30 de angajati) ce imi place (daca as fi angajat):
- Dinamismul. Spre deosebire de corporatii, unde lucrurile de intampla foarte incet, intr-o firma mica totul are loc mai rapid. Din cauza asta firmele mici se si adapteaza mai bine schimbarilor pietei si pot face fata mai bine la fenomene gen criza.
- Flexibilitatea. Fara proceduri batute in cuie, totul poate fi adaptat usor si fara eforturi considerabile. Daca ceva nu merge, se poate trece mai departe la urmatoarea solutie, rapid. Sefii sunt mai putin restrictivi la orele de program de exemplu, daca targeturile sunt atinse.
- Independenta/initiativa. Derivand de la flexibilitate, oamenii au o independenta mai mare asupra muncii lor (fara proceduri stricte de urmat) si isi pot folosi mai mult propria gandire, in loc sa adopte cai deja conturate de altii pentru ei.
- Productivitate mai mare. Nefiind cramponat in zeci de tool-uri de raportat progresul unui proiect, sau alte metode birocratice de control si evidenta, ramane mai mult timp pentru munca propriu-zisa.
- Ierarhie mai simpla. Motivul nr 1 de schimbare a jobului pare a fi seful direct. Intr-o firma mica sefii sunt mai putini, ierarhia mai clara, si nu exista un middle manager care trebuie pupat in fund si care nu poate face nimic fara aprobare “de mai sus”. Totul se discuta direct.
Din listele astea lipseste o chestie importanta: salariul. Asta pentru ca nu cred ca vreuna dintre ele castiga batalia la capitolul asta. Multe firme mari ofera salarii mici, oamenii castigand mai degraba experienta pe CV. Pe de alta parte sunt companii mici care dau salarii extrem de generoase, direct corelate cu profiturile firmei.
Concluzia ar putea fi ca nu exista vreo firma perfecta, care sa le aiba pe toate si nu cred ca afirmatia ca una dintre cele 2 variante este mai buna decat cealalta. Totul ajunge invariabil la dorintele fiecaruia.
03.19.10De-a v-ati ascunselea
Mugur a scris si el despre ore suplimentare si de aici mi-a revenit si mie o mai veche idee in minte (e vrajeala , pt SEO ne dam linkuri)
In putinii (2) ani petrecuti intr-o multinationala am avut ocazia sa observ destul de multe lucruri pentru prima data intamplandu-se intr-o companie. Despre unul dintre ele incerc sa povestesc azi si anume riscul de camuflare a incompetentei.
Intr-o companie foarte mare se respecta clopotul lui Gauss in ceea ce priveste performantele: sunt cativa foarte buni, sunt multi pe la mijloc si cativa slabi.
Companiile mari se lovesc de riscul ca cei slabi sa treaca neobservati, un risc mult mai mare decat in companiile mici. Asta se intampla, cred eu, din cateva motive principale. In primul rand orice activitate are loc mai lent intr-o companie mare. Comunicare greoaie, proceduri, birocratie, etc. In al doilea rand dificultatea mai mare de control si evaluare a rezultatelor angajatilor. Un manager care are 15 oameni in subordine nu va avea un job usor facand asta. Si daca unul din cei 15 este incompetent, indolent sau pur si simplu prost, el sau ea isi pot ascunde mai usor lipsa rezultatelor.
Nu putine au fost cazurile cand vedeam o lipsa exagerata de interes, inteligenta sau dorinta de a munci, fentate printr-o explicatie mirobolanta, mai ales trimisa pe email, continand de la 300 de cuvinte in sus. Explicatii elaborate, cu multe bullet pointuri, cu cifre, documentate serios. Culmea, pentru explicatii se gasea mereu timp si dorinta.
Intr-o firma mica e mult mai usor de observat cand cineva nu isi face treaba. Sunt mai putini oameni, fiecare cu responsabilitatile lui, iar cand lantul de la bicicleta nu se invarte e usor de vazut unde s-a rupt.
Trist e de vazut cum oamenii de la coada clopotului reusesc sa stea pe joburile respective ani buni, fara ca cineva sa se prinda
Din nou despre ore suplimentare
Zilele astea stirea unei noi morti din cauza extenuarii a traversat internetul. Asa ca mi-am adus aminte de primul meu post de pe blog, de acum mai mult de 2 ani
Un pic despre ore suplimentare
Prima impresie (narcisista) recitind articolul a fost: “bai chiar imi place” 
Ideile de acolo nu mi s-au schimbat aproape deloc, cel mult s-au imbogatit.
Povesteam acolo despre lipsa de organizare a angajatului roman (probabil est-european mai degraba), despre obsesia promovarii, nevoia de experienta straina mai trecuta prin situatii similare.
Pe langa asta am dat de un articol interesant la khris in care mi-am regasit ideile proprii. Il citez:
Am remarcat trei categorii de angajati care accepta sa lucreze in mod regulat peste program:
1. Carieristii – cei care vor sa avanseze si considera munca peste program drept o conditie fara de care nu poti avea o cariera de succes;
2. Cei care nu sunt suficient de organizati pentru a isi termina treaba la timp;
3. Cei care accepta sa lucreze peste program pentru ca asa le cere seful, neavand puterea de a spune nu
As detalia al 3lea punct, cel in care managerii romani promoveaza o perpetua nevoie de “overtime”.
Managerii nostri sufera la fel de mult ca si angajatii lor la capitolul eficienta. Nestiind ce inseamna un timp organizat, taskuri, deadlineuri, masurarea rezultatelor, feedbackul, nici nu pot sti daca angajatii lor sunt eficienti. Asa ca aleg calea simpla: evaluarea cantitatii: ai lucrat 250 de ore luna asta – bravo, esti productiv.
Pentru multe dintre joburile de azi productivitatea nu e usor de masurat, mai ales daca nu implica terminarea a x pulovere de cusut pana marti. In vanzari poate e mai simplu, pentru ca ai un bottom line, un profit de adus, o cifra de afaceri, etc.
Exista un al 2lea motiv pentru care salariile in Romania sunt inca la un nivel sub media europeana. Primul il reprezinta nevoia de costuri mai mici a companiilor vestice dar al 2lea il reprezinta productivitatea scazuta.
Am un exemplu si un motiv sa spun asta:
Exemplu: luni am fost sa imi platesc impozitele la ANAF. Ca sa platesc a trebuit sa trec pe la 2 ghisee: primul imi verifica CNPul si cat am de plata, dadea print la chitanta si la alt ghiseu ma duceam sa platesc. 2 angajati dintre care doar 1 cu adevarat util. Si pe langa asta, prima doamna de mai sus nu stia sa printeze mai multe exemplare o data (sa puna acolo 3 copies); nu, ea a dat print de 3 ori la fiecare om care venea sa plateasca.
Motiv: http://www.ziare.com/business/it-c/03-07-2010/romanii-in-topul-celor-mai-activi-europeni-pe-retelele-de-socializare-1000561. Si nu cred ca majoritatea intra de acasa pe facebook
Funny shit – alarme auto
Din categoria e vineri, hai sa radem, vine povestea unor alarme auto.
Biroul meu de acasa are fereastra spre spatele blocului, unde e o minunatie de parcare. In care se regasesc fel de fel de masini, de la o lada de prin anii 80 pana la passat, A6 de provenienta mai recenta. Un ditamai mozaicul, ce mai.
Avand si eu masina oarecum la vedere cand se mai declanseaza vreo alarma prin parcare ma uit, sa dau un check ca nu e a mea (pana acum e bine, nu a fost cazul).
Dintre toate masinile din parcarea asta (cateva zeci), in 99% din cazurile de declansare aberanta si irelevanta pentru uzul unei alarme – adica bate vantu prea tare si o declanseaza (statistic calculat, imi tin un carnetel cu modelul si numarul masinii), este vorba de 3 autoturisme mirobolante: o dacia 1310, o dacia solenza siii …. ati ghicit, o dacia logan.
Evident glumeam la faza cu carnetelul, nu am inca OCD
Dar ce mi se pare fascinant este ca cele mai ieftine masini din parcarea asta (si zic eu cel mai putin probabil sa fie furate/sparte) au cele mai galagioase si mai enervante alarme.
Funny
M-am hotarat sa devin om serios
Martea, teoretic, ar trebui sa fie 3 ceasuri rele. Tot ce speram martea trecuta e ca ora dintre 8 si 9 seara sa nu fie unul dintre ele
Asa ca mi-am luat inima in dinti, inelul in buzunar, si in prima seara in care a nins din anul asta am dus-o pe Magda in parc sa “admiram luminitele” pe un frig care imi accentua emotiile unui plan semi-spontan (semi pentru ca planuiam de fapt treaba asta pentru vineri).
Asa ca la anul voi deveni om serios si, mai important de atat, femeia care ma va face om serios e una dintr-un infinit de miliarde
| Posted in Carti, Chestii fun, De zi cu zi, Diverse aberatiuni, Filme, Filosofie de buzunar, Guest Writers, Plimbari, Zona Verrrrrde | 24 Comments »
Forever young
Asta e ultimul an in care mai exista ziua mea de nastere, de la anul o desfiintez si voi ramane mereu la 29 de ani
Pauza de blog
Repetand evidentul, in perioada asta am luat o pauza de la blog. Stiu, scuza cu timpul nu e valabila, intotdeauna se gaseste timp Imi lipseste in schimb un pic de energie, pentru ca in perioada asta o investesc in altceva.
Lasand asta la o parte, deschidem un birou in Bucuresti. Asta pentru ca munca de acasa are niste limitari, mai ales in ceea ce priveste coordonarea oamenilor.
Asa ca in perioada asta am un pic alte prioritati, dar promit sa mai aberez aici macar la 2-3-4 zile
Manic Time
Cateodata sunt obsedat sa nu pierd timpul aiurea cand sunt la computer (adica cel putin 12 ore din zi).
Neavand sef care sa ma bata la cap sa nu o mai ard aiurea pe facebook sau cu readeru simt nevoia sa ma bat singur
Asa ca am gasit un softulet gratis misto, numit Manic Time, care iti contorizeaza toate activitatile pe computer si la sfarsitul zilei poti vedea timpul petrecut in fiecare aplicatie sau pe ce pagini web ai stat.
E o unealta chiar buna pentru cei care isi urmaresc propria eficienta. Consuma ceva resurse ale computerului, dar pentru cateva saptamani poate fi interesant de folosit, macar din curiozitatea de a vedea ce iti mananca din timp
Google Reader
Stiu, pentru cei care il folosesc deja asta pare un articol inutil, dar ati fi surprinsi, majoritatea oamenilor care o ard pe net nu il folosesc
Deci, asadar si prin urmare: daca vrei sa urmaresti un site de stiri, vreun blog sau al site de noutati despre sex in codru (asta cauta lumea in google, nu le scot eu) ai o optiune care iti economiseste timp si nervi: http://www.google.com/reader/
Te abonezi la site si nu mai e nevoie sa intri de fiecare data pe site/blog/informatii despre sex in codru, pentru ca le primesti pe tava in reader. Sigur, google nu sunt singurii destepti de pe lumea asta, mai sunt si alte siteuri/softuri de genul asta, dar google e la indemana daca ai deja cont la ei.
Si daca vrei sa vezi ce mai aberez eu ai pe coloana din dreapta optiunea de a te abona.
Sa traiti bine!
10.13.09Joaca de-a tara
Azi am asistat la un alt episod din trista desfasurare a activitatii de zi cu zi a “oamenilor importanti” din Romania. Lasand la o parte ca a fost primul guvern ce cade prin motiune de cenzura, a mai fost si un episod tragi-comic al unei pseudo-democratii.
PDL si PSD, doua formatiuni opuse ca si politici, viziuni, etc, au “fuzionat” anul trecut pentru un guvern cu finalitate limitata si cunoscuta. Cine isi putea inchipui ca 2 partide opuse formate de mizerii politice vor duce la bun sfarsit un mandat?
De multi ani incoace “conducatorii” nostri, aceiasi de fiecare data indiferent de optiunile de pe hartie, se joaca de-a tara. E o joaca, pentru ca habar nu au ce fac, dar incearca tot felul de experimente (vezi ministerul invatamantului sau politicile fiscale).
Guvernul marioneta condus de Basescu a cazut, urmeaza un guvern pentru inca 1-2 luni, sa speram tehnocrat, care va fi schimbat dupa alegerile prezidentiale cu inca un guvern marioneta de trista continuare e jocului.
E trist.
| Posted in De zi cu zi | 6 Comments »