11.16.11

Despre rabdare si perseverenta

Abordez un subiect care mi se pare foarte important legat de interactiunea cu alti semeni. Subiectul asta se bazeaza pe finalitatea oricarei activitati umane. Desi “life is a journey, not a destination” suntem totusi predispusi a cauta finalitatea in orice facem.

Subiectul este perseverenta si prin asta spun ca incerc sa pornesc de fiecare data la drum cu asumptia ca persoana cu care interactionez nu isi va face treaba cand trebuie si cum trebuie (poate fi un client, un furnizor, un agent al unui magazin de unde cumpar ceva, un prieten, etc).

Stiu ca in mod normal fiecare isi face partea lui, la timp si in parametri optimi, dar in viata reala cred ca asta nu se intampla. Asta poate pentru ca traim intr-o lume aglomerata, unde fiecare are multe pe lista de facut, poate pentru ca traim intr-o societate mai putin evoluata sau educata, unde nu primeaza profesionalismul, etc. Motivele sunt mai putin importante.

Pornind de la asumptia ca nimeni nu isi face treaba cum trebuie (desi nu e mereu adevarata) pot sa imi dau seama ca totul depinde de mine. Daca cineva mi-a spus ca face ceva la un termen dat, daca nu se respecta termenul incerc sa aflu care e motivul. Sun de atatea ori cat e nevoie sa realizez ce mi-am propus (a fost o situatie in care trebuia sa dau de un “mester” pentru mobilier la comanda si nu imi raspundea la telefon. Am sunat de vreo 9-10 ori in 2 zile, pana am dat de el).

Multi oameni nu fac asta si apoi se plang de faptul ca X nu a facut ce trebuia, ca Y a promis degeaba, ca uite ce viata grea am si nimenui nu ii pasa, aruncand intotdeauna responsabilitatea asupra altcuiva.

Sigur, e foarte usor sa faci asta, si X chiar ar trebui sa isi faca partea lui, dar cel mai important e pana la urma rezultatul. Si mai e adevarat ca perseverenta poate fi obositoare, dar mi se pare singura cale.

Si rezultatul poate fi influentat de mine in mai toate situatiile. Nu controlat, nu neaparat decis, dar cu siguranta influentat.

11.4.11

Excesul de informatie scrisa

Evident, internetul e o sursa uriasa de informatie utila, care altfel ar fi fost inaccesibila pentru multa lume.

Reversul medaliei este insa ca exista prea multa informatie inutila si, mai ales, contradictorie. O data cu aparitia blogurilor, siteurilor personale, conturilor de facebook si twitter, etc, oricine devine o sursa de informatie, indiferent de educatie, IQ sau experienta.

Asta se intampla si in trecut dar prin viu grai, fara o dovada palpabila ramasa dupa impartasirea informatiei (barfa pe banca in parc, zvonuri auzite la o bere sau cel mult pareri impartasite la telefon). Aici apare si diferenta, mai ales pentru generatiile celor de peste 20 de ani sa zicem, care nu au crescut de mici cu acces la internet.

Suntem obisnuiti sa consideram mai formala, mai oficiala, comunicarea scrisa. Asa am invatat de mici la scoala, primul contact cu informatia scrisa fiind manualele. A continuat cu ziarele si revistele. Mai toata informatia scrisa si tiparita era scrisa de oameni a caror profesie era, in special, scrisul si care, mai ales la inceput, erau avizati in a publica o anumita informatie.

Acum informatia publica este mult mai inselatoare. Din cauza faptului ca mintea e facuta sa considere informatia scrisa ca fiind mai adevarata si mai formala decat cea verbala, apare dilema secolului: dintre atatea articole despre un subiect anume, care este adevarat? Aici intra inclusiv site-urile de stiri care publica imediat o informatie, chiar cu riscul de a fi falsa, cu disclaimer-ul – “surse”

Pe fiecare subiect dezbatut online exista foarte multe pareri. Si mai ales, exista foarte multi oameni care pretind a fi mai experti intr-un domeniu decat sunt de fapt, totul sub anonimatul internetului si sub protectia unui site care arata bine.

Deocamdata mintea umana nu pare pregatita pentru un asalt atat de mare de informatii contradictorii si riscul cel mai mare este cel in care credem prima sursa de informatie gasita pe un subiect dat.

11.2.11

Despre eutanasierea cainilor comunitari

 

Zilele astea se discuta prin parlament si pe net problema cainilor vagabonzi. Parlamentul urmeaza sa decida daca adopta sau nu legea, decizie care se pare ca a fost amanata pentru saptamana viitoare.

Ca o deschidere la ce urmeaza sa spun: imi plac foarte mult cainii. Desi nu am avut niciodata unul (din ratiuni de spatiu mai ales) in viitor, daca ma voi muta intr-o casa, mi-as dori sa am.

Dar problema cainilor comunitari trebuie rezolvata, din cateva motive simple:

  • intr-un oras nu ar trebui sa existe animale potential periculoase in libertate
  • cainii, orice ar zice oricine, sunt agresivi fara ca omul sa ii agreseze in vreun fel. Nu sunt agresivi doar cand sunt provocati, e suficient sa treci mai ales seara pe langa ei si incep sa latre, unii chiar apropiindu-se amenintator
  • nu e nici pentri caini raiul pe pamant: nu au hrana suficienta, nu au parte de ingrijirea necesara, etc.
  • sunt posibili purtatori de boli, virusi, bacterii, etc.
  • caini in libertate nu dau bine unei capitale Europene in 2011

Solutiile pentru problema asta pot fi numeroase, dar dupa parerea mea una singura se poate aplica momentan realist in Romania: eutanasia.

Argumentele mele sunt:

  • teoretic adaposturile sunt solutia cea mai corecta. practic, in schimb, nu exista bani pentru adaposturi datorita numarului mare de caini comunitari in romania si ar necesita resurse semnificative de bani, iar donatiile nu sunt suficiente (vezi mai jos)
  • majoritatea (nu toti) celor care apara cainii nu fac absolut nimic sa ajute in mod real, in afara de a vota vreo petitie sau a da forward la un mail / link pe facebook. Avem parte de ipocrizie si de vorbe goale din partea lor, pentru ca apreciaza un oras civilizat din vestul Europei dar nu ii intereseaza metodele de a ajunge acolo. Sustinatorii cauzei cainilor care nu traiesc in Romania dau dovada de o si mai mare ipocrizie, ei nestiind ce inseamna traiul intr-un oras care sufera de problema cainilor comunitari
  • sterilizarea si repunerea in libertate nu este o solutie, este doar intarziere de ~10 ani pana cand problema va fi rezolvata
  • alte tari care au mai trecut prin asta au aplicat solutii similare: in Europa si Statele Unite se aplica metoda prinderii, captivitatii si a eutanasiere a cainilor: pastrarii in adapost pentru o perioada de X zile dupa care, daca nu e revendicat cainele, este eutanasiat
  • eutanasia, aplicata corect, este un proces rapid si ne-dureros. Asta ar fi singurul punct unde as putea fi de acord cu aparatorii cainilor care spun ca eutanasia nu are loc cum ar trebui si de fapt in Romania exista practici mult mai barbare