01.26.11

Ce e rau si ce e bine

Asta se vrea un articol “de bine”, dar ca sa ajung acolo trebuie sa trec mai intai prin partea negativa Smile

Mi se pare ca traim intr-o lume preponderent critica. In presa, la TV, pe strada, in trafic, la coada la platit taxe, etc, lumea in primul rand critica. De cele mai multe ori au si dreptate: politicienii sunt de 2 lei, “vedetele” sunt semi analfabete, soferul ala conduce fara sa se uite in oglinzi, functionarul ala nu intelege matematica, etc. Stiti ce vreau sa spun.

Mi se pare ca suntem (incepand cu mine) prea dornici sa scoatem la iveala aspectele negative, atat dintr-o situatie cat si dintr-o persoana anume. Pana la urma e natura umana: ce e bine e normal, ce e rau se pedepseste.

Incerc in ultima vreme sa accept si sa aplic o idee: toti oamenii isi cunosc 95% din defecte, chiar daca nu par, pentru ca nu le convine nici lor pe deplin situatia. Poate ca 99% din oameni nu fac nimic sa si le indrepte, dar nu ma ajuta cu nimic sa le reamintesc cu fiecare ocazie ca le au. De fiecare data cand critic pe cineva nu fac altceva decat sa devin mai acru si mai de evitat in ochii lor. Sigur, exista critica pozitiva, constructiva, nu pot fi mereu lapte si miere, spunand numai lucruri bune pentru ca trec in extrema cealalta a naivitatii, dar nu mi-ar strica deloc sa trec mai usor peste partile negative ale unui om, sa nu il cataloghez imediat pentru actiunile lui si sa il las asa cum vrea el sa fie, mai ales in situatia in care nu sunt afectat direct de deciziile de zi cu zi pe care le ia persoana respectiva.

Fundamental toti avem un pitic pe creier, la unii sta mai in fata, la altii e mai putin vizibil: vrem sa ne facem placuti, apreciati, sa ne simtim bine in pielea noastra. Daca eu, la contactul cu alta persoana, ii spun doar ce defecte are (chiar daca o fac politicos) ce impresie crede ca am despre el/ea? Daca tot ce fac e sa critic, cat de incantat(a) va fi sa mai vorbeasca cu mine in viitor? As merge pe un raport minim de 1:1, tot ce e sub asta nu are un final prea fericit: pentru fiecare sugestie de imbunatatire sau scoatere in evidenta a unui defect trebuie sa vina macar un lucru bun. Daca nu il pot respecta inseamna ca nici eu nu am de ce sa mai am vreo legatura cu persoana respectiva in viitor, in afara vreunei constrangeri.

Asta ar putea intra la categoria lucruri pe care vreau sa le fac in 2011 Smile

01.21.11

(de)Generatia urmatoare

Sunt la al 2lea proces de recrutare de angajati. Prima data am trecut prin asta la sfarsitul lui 2009 si am citit 144 de CVuri, de toate felurile. De data asta am filtrat un pic mai bine oamenii care pot aplica si am primit “doar” 59 pana acum. Cu alte cuvinte, am trecut prin peste 200 de CVuri, majoritatea oameni tineri, sub 25 de ani.

Concluzia ar fi ca viitorul suna tragi-comic Smile Din cele 200 am reusit sa selectez maxim 25-30 care sa fie cat de cat demne de luat in seama. Dintre astea vreo 5 oameni chiar am considerat pentru angajare.

De pe urma celor 195 pot da si eu cateva sfaturi pe care nu le va citi nici unul din cei vizati, dar macar sa ne amuzam un pic:

- incepem cu poza de CV: de ce ai vrea sa ai intr-un document care reprezinta imaginea ta pentru angajare o poza facuta la gratar? sau in club? sau facuta in baie in oglinda? sau cropuita la o dimensiune in care fata e compusa din cativa pixeli imensi?

- adresa de email: de ce nu iti faci o adresa de email simpla, cu numele tau? gigel.gogu@gmail.com este gratis din cate stiu. Nu e mai bine de cat yuby_bombonik_myk69@yahoo.com sau mister_xxx69@hotmail.com? A doua varianta pare mai de incredere nu? Smile

- interviul online de pe ejobs: angajatorul vrea sa filtreze cateodata rezultatele prin cateva intrebari, in cazul de fata in engleza, sa poata testa si skillul advanced pe care il mentioneaza aplicantul in CV. De ce nu iti aloci 3 minute sa il completezi? Crezi ca l-a pus acolo doar ca sa nu se plictiseasca? Crezi ca daca ii dai skip ai sanse reale la un interviu, ignorand dorinta omului care vrea sa te angajeze?

- engleza advanced, advanced, advanced: “i salle u this product with 10% discount or same produse with something extra depend the sales produce what i have to” no comment (in CV chiar scria advanced la engleza)

- generatzya messenger: “SPER K INTR’O ZII SA FAC EXACT C MA FACE FERICITA” (pe langa gramatica defectuoasa) Va rog eu nu confundati CVul cu yahoo messenger, in lumea reala nu se vorbeste cu K si C in loc de CA si CE. Oare spre asta va evolua lymba romana?

- cititi intrebarile inainte de a raspunde la ele:
“Care este departamentul in care doriti sa lucrati ( aveti dreptul la o singura alegere )?  Raspuns: Banci”
”Which is the department you would like to work in (you can make only one choice)? Raspuns: Management departament”

Poate sistemul nostru de invatamant e la pamant, poate nu invatam in scoala sa facem un CV cum trebuie, dar daca au aplicat la un job pe net inseamna ca au access si la google nu doar la hi5 si yahoo messenger Smile