Altered Ego
Gargauni, ganduri, filme si alte balarii15 campionate mondiale
Ar putea fi un articol despre fotbal, despre dezamagirea Argentina (favorita mea), despre golul neacordat Angliei in meciul cu Germania, despre surpriza Uruguay sau despre frumusetea paselor lui Xavi. Si mult mai mult de atat.
Dupa 4 ani de certuri miticiste si becaliste, pentru o luna ai ocazia sa iesi din noroi si sa mirosi (mai nou in format HD) iarba proaspata a unui gazon pregatit special pentru un eveniment unic, la care stii sigur ca oricat de necunoscute ar fi unele echipe, nu poate fi decat spectacol.
Incepe entuziast printr-o ceremonie, continua mai putin palpitant prin meciuri neinteresante si se termina printr-un set de cateva sarbatori, fiecare privita cu berea de rigoare, in ciuda insistentelor lui Cosmin Zidurean.
Nu e despre fotbal. E despre o detasare care vine doar o data la patru ani. Ce bine ar fi sa fie mai des si ce rau ar fi daca dorinta asta chiar s-ar implini.
La fel ca o olimpiada, mondialul, mai ales la sfarsit, te lasa cu o stare de bine ca ai participat, macar dintr-o canapea din Titan, la o chestie care nu se intampla in fiecare zi. Pe langa asta, te face sa te gandesti la ce faceai acum 4 ani cand a fost ultimul campionat si iti insufla ideea de un relativ bilant.
Un calcul rece spune ca de-a lungul vietii prinzi cam 15 campionate mondiale, presupunand ca de pe la 11-12 ani incepi sa iti placa. Un numar chiar mic dar care ar fi bine sa nu creasca. Poate parea deprimant sau pesimist faptul ca sunt atat de putine (si am vazut deja 6 
) dar e atat de bine sa nu fie mai multe, sa nu devina parte din monotonia unui meci din UEFA, sa te bucuri cand incepe si sa te lase cu o urma de tristete atunci cand se termina.
Si sa te intrebi la inceput sau la sfarsit: “unde eram acum 4 ani? si unde voi fi in 2016?”
Articole asemanatoare:
- Zona de confort si macazul Mai in toate cartile despre dezvoltare personala, antreprenori, “succesuri”, etc apare des ideea zonei de...
- Spectacolul resemnarii Ma uitam in seara asta, fugitiv, la meciul Stelei cu Fiorentina. Pentru cei mai putin...
- Cum supravietuiau oamenii in trecut Printr-o plimbare prin Muzeul Satului din Sibiu, vizitand casutele vechi de cateva sute de ani...
| July 13th, 2010 | Posted in Filosofie de buzunar |
July 14th, 2010 at 08:17
esti pesimist, oare din cauza ca te insori?
July 14th, 2010 at 14:09
starea insuflata de articol depinde de cititor
July 14th, 2010 at 15:08
Nu m-am gandit niciodata pana acuma la faptul ca poti vedea numai un nr. atat de mic de campionate mondiale:( E trist…
July 14th, 2010 at 15:13
dar si daca erau 40 poate ne saturam de ele
mai bine asa, nu? 
hai fratilor un pic de optimism 
)
July 14th, 2010 at 22:29
imi aduc aminte de mondialul din 78 din Argentina, aveam doar 9 ani. A ramas in memoria tuturor prin confetiile ce se aruncau la goluri (de fapt in afara de asta imi mai aduc aminte doar de portocala mecanica). Spania 82 si Mexico 86 le-am vazut cu ajutorul bulgarilor (finala din Mexic am vazut-o la un televizor sport alimentat la masina pe varful unui deal!) Am vazut in total 9 pana acum si nu am de gand sa mor la 64 de ani pentru ca macar cativa ani de pensie vreau sa apuc
Mai refa calculele pentru ca tot pesimist pare postul.
July 14th, 2010 at 22:30
Si de fotbal de la mondiale nu te saturi niciodata, am avut parte de mult spectacol de data asta!
July 14th, 2010 at 23:05
eh eu am pus ca incepi sa vezi primul campionat pe la 12 ani si termini pe la 75
ieseau de fapt 15.75 dar am scos ce era dupa virgula 
)
July 15th, 2010 at 00:25
ce vroia razvan de fapt sa ne aduca aminte e ca de fapt toti murim odata si odata , numai ca unii mai repede ca altii in functie de cum isi face calculu’ fiecare cat mai are de vazut
creca postu a iesit pesimist rau fara sa vrei…sau poate ai vrut
July 15th, 2010 at 00:41
eu vroiam de fapt sa zic ca ar trebui sa apreciem raritatile vietii
)
ce emo sunteti frate
July 15th, 2010 at 07:48
as putea spune ca tu esti emo!!!
July 15th, 2010 at 08:21
N-ai cum sa ii convingi… sunt insurati astia doi, si vor sa te scoata pesimist cu orice pret, ca sa se simta mai bine
@Mugur: nu e emo ca nu e vopsit brunet
July 15th, 2010 at 08:36
am vazut si emo blonzi
)
July 15th, 2010 at 13:43
o sa pun un mare timer pe blog, cu zilele de viata ramasa, ca sa fie emo-compliant in toata regula
)
July 15th, 2010 at 18:48
De la fotbal am ajuns la emo, nu au nici o legatura!
July 19th, 2010 at 13:34
Anyway, I wrote this cuz we’re all gonna die