03.26.10

Outliers (exceptionalii) – Malcolm Gladwell

outliers

Nu am mai scris de mult despre o carte. Intre timp s-au scurs cateva: Mantuitorul Dunei, Despre omul frumos (Puric), Oameni si soareci (Steinbeck), etc. A fost si la inceputul anului o scurta perioada in care am facut o pauza de citit, preferand filmele, ca deh, urmau oscarurile :)

Revin in forta cu o carte foarte buna: Outliers a lui Malcolm Gladwell, acelasi care a scris si The Tipping Point.

In Outliers e vorba despre succes. Si desi ar putea parea usor o alta balarie de dezvoltare personala insipida si fara efecte, Gladwell povesteste despre altceva. O scurta analiza a catorva oameni de succes si a motivelor pentru care au ajuns acolo unde sunt.

Daca alti “cunoscatori” ai reusitei in viata spun ca daca muncesti ajungi acolo unde trebuie “no matter what”, in cartea asta abordarea e un pic mai practica: ajungi acolo daca muncesti profitand de anumite oportunitati care ti se prezinta.

Si pornind de aici, sunt povestite pe scurt vietile lui Gates (care a beneficiat de pe urma ajutorului financiar dat de mama lui pentru a putea avea acces la un computer, pentru ca in anii 60 erau extrem de rare), Beatles (care au avut ocazia sa exerseze timp de luni de zile in Hamburg, concerte live in fiecare zi, 7 zile pe saptamana, desi nu erau platiti cine stie ce, doar pentru practica) sau cazuri ale unor oameni cu un IQ ridicat care nu au reusit cine stie ce, din cauza ca nu au avut sau nu au profitat de vreo oportunitate. Vorbeste despre o gramada de factori, incepand de la data nasterii (nu, nu e vorba de vreun horoscop) si terminand cu mostenirea culturala a fiecaruia.

Cu alte cuvinte arunca o privire mai realista asupra reusitei, lasand la o parte bullshitul inspirational sec, al carui merit este doar de a te deprima o data ce afli ca nu e chiar asa cum zic ei, si arata o potentiala reteta a succesului cu mult mai pragmatica: munca, oportunitati, profitarea de pe urma lor si apoi iar munca.

Cartea a aparut tradusa si la Publica.

03.24.10

Spre tarile calde

Ascultam azi in masina o discutie despre dorinta de a emigra din Romania catre tari mai “calde”. Am ascultat diverse pareri de la oameni aflati inca in tara sau de la romani stabiliti in Germania, Canada, etc.

Evident parerile erau impartite 2 categorii: mai bine afara / mai bine in tara. Argumentele erau destul de clasice. Cei plecati au facut-o pentru un trai mai bun (material, civilizatie, bun simt, etc), cei ramasi pentru ca isi iubesc tara, aici sunt casa si familia lor si vor sa ajute la dezvoltarea ei (adica au incercat sa plece dar n-au reusit :)) – insert obvious joke here).

Mi-a placut una dintre pareri care spunea ca Romania va deveni civilizata poate peste 50 de ani. Omul avea 34 si se gandea ca abia la 84 de ani va prinde si el o tara in care e placut sa traiesti. Pragmatic vorbind, estimarea de 50 de ani imi pare una realista.

Comunismul si-a lasat o amprenta mult mai dura decat s-ar parea la prima vedere. Generatia mea (29-30) e inca partial cangrenata de perioada aia nenorocita care ar fi trebuit sa se incheie in ‘89. Asta pentru ca ii vedem in jurul nostru pe oamenii care ne conduc acolo sus si multi dintre noi alegem cardasia cu “alesii” pentru a razbate si pentru a avea o viata mai buna. Problema ar fi ca si copiii nostri vor suferi si ei ceva mutatii de la o judecata normala, care le va afecta si lor viata. In ideea asta, 50 de ani pare realist.

Pe de alta parte economia Romaniei creste pentru ca vesticii au nevoie de 2 lucruri: mana de lucru ieftina si noi piete de desfacere pentru produsele lor. Din cauza asta nici nu mai producem mare lucru, economia fiind sustinuta de consum (al produselor de import) si de outsourcing de servicii (IT, telecomunicatii, etc). Daca am ajunge la un nivel de trai ca in vestul Europei inseamna ca am castiga aproape cat cei de acolo, deci ne-ar disparea unul dintre motoarele cresterii. Pana atunci ar cam trebui sa producem si noi ceva, sa nu ne trezim ca ne fuge covorul de sub picioare :)

Acum cativa ani ma gandeam si eu serios la emigrare. Pentru linistea si civilizatia oferita de o tara ca Suedia, pentru o clima ca cea din California, pentru dinamismul americanilor sau pentru viitorul copiiilor mei, sa poata creste intr-o tara in care femeile nu sunt abordate pe strada de necunoscuti tuciurii, in calduri.  Intre timp s-a schimbat un singur lucru, faptul ca am pornit un birou in Romania, am angajat oameni si poate vor merge in sus lucrurile. Asta rezolva macar partea materiala. Daca as fi continuat sa fiu angajat, poate ca deja eram si eu prin alte tari “calde” :)

03.19.10

De-a v-ati ascunselea

Mugur a scris si el despre ore suplimentare si de aici mi-a revenit si mie o mai veche idee in minte :) (e vrajeala , pt SEO ne dam linkuri)

In putinii (2) ani petrecuti intr-o multinationala am avut ocazia sa observ destul de multe lucruri pentru prima data intamplandu-se intr-o companie. Despre unul dintre ele incerc sa povestesc azi si anume riscul de camuflare a incompetentei.

Intr-o companie foarte mare se respecta clopotul lui Gauss in ceea ce priveste performantele: sunt cativa foarte buni, sunt multi pe la mijloc si cativa slabi.

Companiile mari se lovesc de riscul ca cei slabi sa treaca neobservati, un risc mult mai mare decat in companiile mici. Asta se intampla, cred eu, din cateva motive principale. In primul rand orice activitate are loc mai lent intr-o companie mare. Comunicare greoaie, proceduri, birocratie, etc. In al doilea rand dificultatea mai mare de control si evaluare a rezultatelor angajatilor. Un manager care are 15 oameni in subordine nu va avea un job usor facand asta. Si daca unul din cei 15 este incompetent, indolent sau pur si simplu prost, el sau ea isi pot ascunde mai usor lipsa rezultatelor.

Nu putine au fost cazurile cand vedeam o lipsa exagerata de interes, inteligenta sau dorinta de a munci, fentate printr-o explicatie mirobolanta, mai ales trimisa pe email, continand de la 300 de cuvinte in sus. Explicatii elaborate, cu multe bullet pointuri, cu cifre, documentate serios. Culmea, pentru explicatii se gasea mereu timp si dorinta.

Intr-o firma mica e mult mai usor de observat cand cineva nu isi face treaba. Sunt mai putini oameni, fiecare cu responsabilitatile lui, iar cand lantul de la bicicleta nu se invarte e usor de vazut unde s-a rupt.

Trist e de vazut cum oamenii de la coada clopotului reusesc sa stea pe joburile respective ani buni, fara ca cineva sa se prinda :)

03.16.10

Din nou despre ore suplimentare

Zilele astea stirea unei noi morti din cauza extenuarii a traversat internetul. Asa ca mi-am adus aminte de primul meu post de pe blog, de acum mai mult de 2 ani :)

Un pic despre ore suplimentare

Prima impresie (narcisista) recitind articolul a fost: “bai chiar imi place” :D Ideile de acolo nu mi s-au schimbat aproape deloc, cel mult s-au imbogatit.

Povesteam acolo despre lipsa de organizare a angajatului roman (probabil est-european mai degraba), despre obsesia promovarii, nevoia de experienta straina mai trecuta prin situatii similare.

Pe langa asta am dat de un articol interesant la khris in care mi-am regasit ideile proprii. Il citez:

Am remarcat trei categorii de angajati care accepta sa lucreze in mod regulat peste program:
1. Carieristii – cei care vor sa avanseze si considera munca peste program drept o conditie fara de care nu poti avea o cariera de succes;
2. Cei care nu sunt suficient de organizati pentru a isi termina treaba la timp;
3. Cei care accepta sa lucreze peste program pentru ca asa le cere seful, neavand puterea de a spune nu

As detalia al 3lea punct, cel in care managerii romani promoveaza o perpetua nevoie de “overtime”.

Managerii nostri sufera la fel de mult ca si angajatii lor la capitolul eficienta. Nestiind ce inseamna un timp organizat, taskuri, deadlineuri, masurarea rezultatelor, feedbackul, nici nu pot sti daca angajatii lor sunt eficienti. Asa ca aleg calea simpla: evaluarea cantitatii: ai lucrat 250 de ore luna asta – bravo, esti productiv.

Pentru multe dintre joburile de azi productivitatea nu e usor de masurat, mai ales daca nu implica terminarea a x pulovere de cusut pana marti. In vanzari poate e mai simplu, pentru ca ai un bottom line, un profit de adus, o cifra de afaceri, etc.

Exista un al 2lea motiv pentru care salariile in Romania sunt inca la un nivel sub media europeana. Primul il reprezinta nevoia de costuri mai mici a companiilor vestice dar al 2lea il reprezinta productivitatea scazuta.

Am un exemplu si un motiv sa spun asta:

Exemplu: luni am fost sa imi platesc impozitele la ANAF. Ca sa platesc a trebuit sa trec pe la 2 ghisee: primul imi verifica CNPul si cat am de plata, dadea print la chitanta si la alt ghiseu ma duceam sa platesc. 2 angajati dintre care doar 1 cu adevarat util. Si pe langa asta, prima doamna de mai sus nu stia sa printeze mai multe exemplare o data (sa puna acolo 3 copies); nu, ea a dat print de 3 ori la fiecare om care venea sa plateasca.

Motiv: http://www.ziare.com/business/it-c/03-07-2010/romanii-in-topul-celor-mai-activi-europeni-pe-retelele-de-socializare-1000561. Si nu cred ca majoritatea intra de acasa pe facebook :)

03.9.10

Schimbare

A fost o perioada (undeva acum 2 ani) cand adaugam cu spor diverse bloguri in reader, fiind oarecum interesant de unversul mirific al bloggingului. Era ceva nou, citeam pareri diferite despre diverse subiecte de zi cu zi.

De cateva luni (de cand scriu si rar) am inceput sa manifest simptome de saturatie blogosferica :)  Prea multa informatie care nu ma ajuta se strangea in fiecare zi la categoria unread items.

Eram abonat la piticu, piticigratis, dono, visurat, cabral, arhi si inca vreo cativa bloggeri “generalisti”. Fara sa incerc sa denigrez in vreun fel munca lor, informatiile de acolo sunt in proportie de 99% complet inutile pentru mine. Sunt alti oameni care probabil considera in vreun fel ca articolele respective le aduc ceva pentru care merita sa isi petreaca timpul acolo.

Parerile celor mai multi dintre bloggeri mi se par neavizate si lipsite de vreun motiv sa cred ce scrie acolo (cu exceptia bloggerilor de nisa, care au legatura cu domeniul despre care discuta: Manafu, Kapra, Voicu, Radu Georgescu, bookblog).

Asa ca am decis sa fac o mare curatenie in reader: doar blogurile unor prieteni, cateva de nisa, niscaiva chestii distractive, carti si filme noi si cam atat. Singurul blog generalist la care mai sunt abonat ramane zoso, pentru amuzament si uneori pentru cele 10 procente de informatii care sunt utile :)

Pornind de la asta, am decis sa schimb si modul in care scriu aici. Si anume voi scrie mai rar (poate o data, de 2 ori pe saptamana), dar numai despre ce consider ca poate avea un efect benefic asupra unui potential vizitator. Sa ii spun o parere despre ceva cu care chiar am legatura (un film vazut, o carte citita, etc).

Pe langa asta o sa se observe probabil si marirea numarului de cuvinte alocat unui post :) De obicei nu vorbesc mult, asa ca voi recupera aici :D Asta pentru ca subiectele pe care vreau sa le abordez nu pot fi povestite in doar cateva randuri. O fi si asta o nisa, aia a oamenilor care prefera sa fie plictisitori prin lungimea unui articol :)

Urmeaza sa schimb si tema, cu una mai permisiva cu textul decat cu widgeturile. Fara SEO, fara link exchange, voi da linkuri doar catre resurse de documentare suplimentara gen wikipedia sau surse.

Asta probabil va insemna si fara trafic :lol: Sa vedem ce va iesi.

03.5.10

Avatar

Dupa ce Cosmin a scris aici despre film a venit si randul meu :)

avatar-poster

Nu voi scrie doar 2 cuvinte despre film (cum faceam pana acum), voi incerca sa detaliez un pic diversele componente care mie mi-au creat impresia generala despre el.

As incepe cu scenariul. Scriam acum ceva vreme despre Dune. Vazand Avatar am avut o puternica senzatie de deja-vu. Incercand sa evit spoilerele, ideea de baza a povestii este, in esenta, ne-originala. Pe langa Dune sunt foarte multe legende, povesti (Winnetou, Pocahontas, etc), chiar si alte filme, care au fix acelasi subiect si care il dezvolta si duc la capat exact in acelasi mod: invazia oamenilor (sau a vreunei tabere mai “dezvoltate”) intr-o lume noua pentru ei cu singurul scop de a exploata resursele naturale, ignorand orice regula de bun simt. Inclusiv legatura stransa a Na’vi-lor cu natura este la fel de inspirata din alte povestiri.

In jurul unei vechi idei repovestite, dar nobila, s-a construit scenariul lui Avatar.

Efecte speciale: e un film care isi merita banii exact pentru capitolul asta. Lumea creata de Cameron, fantastica la toate capitolele, e fascinanta mai ales in combinatia cu IMAX 3D (am asteptat cateva luni sa gasim bilete la IMAX :) ). Am stat mai mult de 2 ore in scaun “lipit” de ecranul imens, venindu-mi in minte din cand in cand uimirea unei realizari tehnice deosebite.

Am mai vazut filme 3D pana acum (recomand A Christmas Carol daca mai ruleaza), chiar si IMAX, dar e pentru prima data cand vad un film “clasic” in format 3D combinat cu IMAX. E una din tehnologiile care te fac sa spui: la ce porcarii am putut sa ne uitam pana acum! Probabil din cauza asta am vazut multi oameni in sala care si-au adus parintii la film :)

Probabil ca va lua Oscarul, daca ma intrebati pe mine nu sunt sigur ca l-ar merita, dar la cati bani a scos nu cred ca are cum sa il rateze :) Il merita daca ar exista o categorie “Cel mai muncit film”.

Ca sa sumarizez cu niste note, le-am impartit in 3:
- originalitatea ideilor: un 2 din 10 (asta pentru ca ideea in sine e laudabila, altfel era un mare zero :D )
- originalitatea transpunerii ideilor: un 10 din 10
- efectele speciale: 12 din 10 :)

Per total pot spune ca e un film care trebuie neaparat vazut daca te pasioneaza genul :)

Tags: , ,
| Posted in Filme | 3 Comments »