02.25.10

Ce-mi doresc eu mie

Dorinte cred ca avem inca de cand devenim constienti de propria existenta :) Incep cu jucariile, cu plimbatul pe la gradina zoologica si se termina cine stie cu ce, dar printre ele se strecoara poate o casa, plimbari prin tari cu nume dubios de complicate, scrisul vreunui roman, o familie,etc etc.

Pana la un punct dorintele astea se manifesta ca obiective personale, care poate nu au legatura cu altcineva in afara de tine. Si in cazul meu asta s-a intamplat pana dupa facultate, pe la vreo 20 si ceva de ani (tineretea asta :) ).

Dupa, in schimb, s-a schimbat un pic modul de a-mi dori ceva. Si am observat asta mai ales atunci cand am avut ocazia sa vad chestii deosebite fiind de unul singur. Am simtit atunci nevoia ca sa imi ating anumite dorinte avand pe cineva langa mine, daca eram doar eu parca lipsea ceva si bucuria unei realizari nu era exact ce ma asteptam.

Partea buna e ca de vreo 2 ani incoace am parte si de realizari impartite :) Si e cu totul altceva sa mergi intr-un loc nou, sa vezi ceva deosebit, sa iti realizezi ceva ce ti-ai propus atunci cand ai o “jumatate” langa tine. E exact implinirea aia de care am auzit inainte prin carti si filme pe care o pot simti pe propria piele, fericirea aia combinata cu impacarea ca esti cu cine vrei tu sa fii acolo.

Si e chiar bine :)

PS: nu, nu am scris asta doar pentru ca azi a fost Dragobetele :D

02.23.10

Un posibil drog contemporan, inca legal

Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).

Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.

Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream :D ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.

Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.

Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.

Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei :)

Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul :) Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?” :)

Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.

Voi reveni si cu partile mai bune :)

02.19.10

Funny shit – alarme auto

Din categoria e vineri, hai sa radem, vine povestea unor alarme auto.

Biroul meu de acasa are fereastra spre spatele blocului, unde e o minunatie de parcare. In care se regasesc fel de fel de masini, de la o lada de prin anii 80 pana la passat, A6 de provenienta mai recenta. Un ditamai mozaicul, ce mai.

Avand si eu masina oarecum la vedere cand se mai declanseaza vreo alarma prin parcare ma uit, sa dau un check ca nu e a mea (pana acum e bine, nu a fost cazul).

Dintre toate masinile din parcarea asta (cateva zeci), in 99% din cazurile de declansare aberanta si irelevanta pentru uzul unei alarme – adica bate vantu prea tare si o declanseaza (statistic calculat, imi tin un carnetel cu modelul si numarul masinii), este vorba de 3 autoturisme mirobolante: o dacia 1310, o dacia solenza siii …. ati ghicit, o dacia logan.

Evident glumeam la faza cu carnetelul, nu am inca OCD :D

Dar ce mi se pare fascinant este ca cele mai ieftine masini din parcarea asta (si zic eu cel mai putin probabil sa fie furate/sparte) au cele mai galagioase si mai enervante alarme.

Funny :)

02.3.10

Sustinem tinerele talente!

In dorinta de a sustine un tanar scriitor in viitoarea lui cariera, ii promovez un articol care sper sa va placa.

http://stimtot.ro/442/un-blogroll-despre-iubire