Stanislaw Lem – Solaris
Urmeaza sa admit o blasfemie 
Este prima carte SF pe care o citesc! Sigur, am citit Jules Verne si poate fi incadrat in acelasi gen, dar Solaris e prima carte SF a secolului nostru, incadrata in conceptul de SF din mintea mea, pe care o citesc
Vroiam sa incep cu mult mai faimoasa Dune, dar am dat peste Solaris printre cartile mai vechi ale Magdei, iar superficialitatea din mine (are mai putine pagini decat Dune 
) a ales-o.
Mi-a placut foarte mult. Nu pentru ca e un roman SF, pentru povestire sau pentru ca are o mare componenta pshiologica, ci pentru modul in care Lem a combinat cele 3 laturi la un loc.
E un roman despre limitele cunoasterii umane, despre limitele psihicului nostru, despre fragilitatea omului in conditiile unui univers potential infinit si despre motivul fundamental care indeamna omul spre cunoastere.
Latura de SF impresioneaza prin descrierile amanuntite ale fenomenelor “naturale” care au loc pe o planeta indepartata cu totul diferita de pamant iar povestirea in sine este cel putin la fel de captivanta.
O recomand cu caldura, nu doar amatorilor de SF.
Google Reader
Stiu, pentru cei care il folosesc deja asta pare un articol inutil, dar ati fi surprinsi, majoritatea oamenilor care o ard pe net nu il folosesc
Deci, asadar si prin urmare: daca vrei sa urmaresti un site de stiri, vreun blog sau al site de noutati despre sex in codru (asta cauta lumea in google, nu le scot eu) ai o optiune care iti economiseste timp si nervi: http://www.google.com/reader/
Te abonezi la site si nu mai e nevoie sa intri de fiecare data pe site/blog/informatii despre sex in codru, pentru ca le primesti pe tava in reader. Sigur, google nu sunt singurii destepti de pe lumea asta, mai sunt si alte siteuri/softuri de genul asta, dar google e la indemana daca ai deja cont la ei.
Si daca vrei sa vezi ce mai aberez eu ai pe coloana din dreapta optiunea de a te abona.
Sa traiti bine!
Iarna pe ulita
Stiu, nu e inca iarna, e doar o perioada mai rece decat ar fi normal, dar mie unul imi miroase a hibernare Deja e caldura in calorifere (multumim Base ca ne scoti din frig!!!), prin tara deja ninge, asa ca mi-am adus aminte de o poezie draga mie atunci cand aveam vreo 3-4 ani:
A-nceput de ieri sa cada
Cite-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Asa ca s-a terminat cu terasele, incepe povestitul la gura sobei (fieru caloriferului). Mi-e pofta de o tuica fiarta )
Year One (2009)
Desi auzisem multe de rau despre filmul asta, mi-am luat inima in dinti
Mi-au placut unele filme ale lui Jack Black (Tropic Thunder, Anchorman) asta fiind cam singurul motiv pentru care mi-am asumat riscul cu filmul asta.
E o transpunere a umorului contemporan aplicata in preistorie, incepand de la neanderthali pana la imperiul roman. Un fel de history of the world daca il mai tineti minte, adaptat la glumele lui 2009.
Am ras foarte rar, la vreo 2-3 faze, ceea ce pentru o comedie e chiar putin. Daca nu aveti neuroni de omorat va recomand si eu sa il sariti
Nota mea: 3/10
Joaca de-a tara
Azi am asistat la un alt episod din trista desfasurare a activitatii de zi cu zi a “oamenilor importanti” din Romania. Lasand la o parte ca a fost primul guvern ce cade prin motiune de cenzura, a mai fost si un episod tragi-comic al unei pseudo-democratii.
PDL si PSD, doua formatiuni opuse ca si politici, viziuni, etc, au “fuzionat” anul trecut pentru un guvern cu finalitate limitata si cunoscuta. Cine isi putea inchipui ca 2 partide opuse formate de mizerii politice vor duce la bun sfarsit un mandat?
De multi ani incoace “conducatorii” nostri, aceiasi de fiecare data indiferent de optiunile de pe hartie, se joaca de-a tara. E o joaca, pentru ca habar nu au ce fac, dar incearca tot felul de experimente (vezi ministerul invatamantului sau politicile fiscale).
Guvernul marioneta condus de Basescu a cazut, urmeaza un guvern pentru inca 1-2 luni, sa speram tehnocrat, care va fi schimbat dupa alegerile prezidentiale cu inca un guvern marioneta de trista continuare e jocului.
E trist.
Entuziasmul plimbarilor
Si ma refer aici la plimbarile mai lungi, alea care de obicei incep cu un tren, avion sau o masina
E vorba de starea aia pe care o am inaintea oricarei plimbari mai importante. Fie ca e vorba de un weekend la munte sau un concediu peste ocean am o stare aparte de fiecare data cand se apropie un eveniment similar.
Cand eram mai copil starea asta mergea aproape de extrem: deveneam agitat, nu puteam sa dorm de nici o culoare cu o noapte inainte, capatam o energie obositoare pentru parintii mei si alte chestii de genul asta. Tin si acum minte noptile dinaintea plecarilor la mare, cand nu puteam sa inchid macar un ochi sau cele dinaintea aventurilor cu trenuri si placinte, de multe ori cele mai asteptate din tot anul.
O data cu timpul starile astea s-au mai temperat dar nicidecum nu au disparut. Sunt la fel de agitat, in schimb reusesc sa mai dorm noaptea si energia mea o oboseste acum numai pe Magda
Chiar si la gandul unei plimbari mai importante ma strabate un entuziasm de parca as pleca maine.
Mai sunt si altii ca mine?
Wedding Dance response
Pentru cei care stiu faimosul video cu wedding dance, a aparut si continuarea )
Memorialul holocaustului in Bucuresti
Dupa mai mult de 60 de ani de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Romania are un memorial al holocaustului.
Lasand la o parte indiferenta autoritatilor locale care au sacrificat un mic parc pentru cauza asta, memorialul e binevenit, din punctul meu de vedere.
Romania a inregistrat in cei 6 ani de razboi un numar semnificativ de victime, militare si civili, in functie de sursa intre 1-1.3 milioane de oameni. Dintre totalul de civili (aprox. 450.000) cea mai mare parte au fost tigani si evrei, punand Romania pe un loc fruntas intr-un macabru top al tarilor care au participat la Holocaust.
Din punctul asta de vedere cred ca era nevoie de un monument (muzeu) care sa aduca aminte de ce s-a putut intampla atunci.
1000 de bile
O povestire misto despre viata si 1000 de bile, citire placuta!
Suntem (cateodata) niste ipocriti
In primul rand, asta e un post autocritic.
Suntem atatia care scriu si discuta despre problemele climatice, dar cati dintre noi fac ceva care sa faca cu adevarata o diferenta?
Cel mult, “freneticii” dintre noi, ne schimbam becurile din casa cu unele cu consum redus, mai stingem luminile de care nu avem nevoie, sortam gunoiul (pentru ca probabil sa ajunga la acelasi loc cand il ridica gunoierii) sau mai scriem un post despre asta.
Sigur, sunt importante si astea, dar continuam sa cumparam chestii de care nu avem nevoie, mai ales sub pretextul ca “muncesc si eu pentru ceva”, ceva-ul asta fiind pur material si purtator de TVA.
Majoritatea dintre noi nici macar nu stim ce inseamna un produs ecologic, care sunt de fapt problemele de fond care au dus la un potential dezechilibru climatic.
Nu ma declar un ecologist, termenul asta defineste pe cineva care ia situatia in brate si se ridica de pe scaun cu ea.
Dar e cool sa fii eco, nu? E cool sa iti pui un badge pe facebook inainte sa pleci la supermarket pentru inca o razie de lucruri “meritate” prin munca.
Avem si noi totusi un merit: facem “awareness”. Adica mai afla lumea de chestiile astea eco si poate mai schimba si ei un bec normal cu unul ecologic.
Dar ce bine ar fi daca am mai face si altceva decat asternerea unor vorbe intr-un spartiu consumator de energie, mai ales electrica.
| Posted in Carti | 2 Comments »