Din categoria mancarurilor simple dar cu o puternica amprenta mentala mostenita din copilarie, weekendul asta am facut macaroane cu branza.
E una dintre multele chestii pe care le gateau bunicile mele in copilarie, care mi-au ramas si acum tatuate pe papilele gustative. Si sunt din cele permanente, nu cred ca se vor sterge niciodata
2 retete diferite dar la fel de memorabile, una cu branza dulce si zahar si alta cu telemea sarata, usor calite cu ulei, servite intr-un mod total nesanatos, prin infulecare, in maxim 5 minute de bune ce sunt
A mai avut cineva parte de macaroane cu branza in a sa copilarie zbuciumata?
Articole asemanatoare:
follow:
October 20th, 2009 at 11:51
damn you! acum TREBUIE sa mananc macaroane cu branza
). eu mancam la mama acasa si la camin cand eram mica, cu branza sarata sau cu branza mai putin sarata si cu zahar. la camin ne mai dadeau uneori si macaroane cu pesmet si tin minte ca mancam cate 3 portii de imi plesneau nasturii de la camasa portocalie de soim al patriei. nu aveam voie decat 2 portii de fiecare, si cand ridicam mana sa primesc a treia portie venea bucatareasa la mine si ma intreba “dar tu n-ai primit deja portia a doua?” si eu “nuuuuuu” , la 40 de copii cati eram nu mai tinea ea minte cine ce a primit
).
October 20th, 2009 at 15:54
lol .. pai se prepara simplu, asta daca gasesti branza similara cu telemeaua prin suedia
cred ca mi-a luat vreo 10 min sa le fierb cu un pic de sare si inca 5-7 intr-o tigaie cu putina branza .. deci in 20 de min e gata
October 20th, 2009 at 16:58
pai iti dai seama ca abia astept sa ajung acasa
am gasit branza ca in ro, una bulgareasca si una greceasca, destul de aproape.