Entuziasmul plimbarilor

Si ma refer aici la plimbarile mai lungi, alea care de obicei incep cu un tren, avion sau o masina :)

E vorba de starea aia pe care o am inaintea oricarei plimbari mai importante. Fie ca e vorba de un weekend la munte sau un concediu peste ocean am o stare aparte de fiecare data cand se apropie un eveniment similar.

Cand eram mai copil starea asta mergea aproape de extrem: deveneam agitat, nu puteam sa dorm de nici o culoare cu o noapte inainte, capatam o energie obositoare pentru parintii mei si alte chestii de genul asta. Tin si acum minte noptile dinaintea plecarilor la mare, cand nu puteam sa inchid macar un ochi sau cele dinaintea aventurilor cu trenuri si placinte, de multe ori cele mai asteptate din tot anul.

O data cu timpul starile astea s-au mai temperat dar nicidecum nu au disparut. Sunt la fel de agitat, in schimb reusesc sa mai dorm noaptea si energia mea o oboseste acum numai pe Magda :)

Chiar si la gandul unei plimbari mai importante ma strabate un entuziasm de parca as pleca maine.

Mai sunt si altii ca mine?

Tags: , , ,
| October 13th, 2009 | Posted in Filosofie de buzunar |

7 Responses to “Entuziasmul plimbarilor”

  1. Mugur Says:

    Da, eu :-)

  2. Razvan Says:

    chiar si cand te intorci in algeria? :)

  3. Crenguta Says:

    si eu :) imi placea asa mult ca uneori, ca sa mergem undeva, trebuia sa ne trezim la 4 dimineata, si in general dadeam trezierea, daca nu puteam sa dorm noaptea, stateam cu ochii pe ceas …

  4. magda Says:

    Plecam? Unde plecam? :D Zi si mie :D

    Eu sunt surescitata si nervoasa si emotionata si sunt convinsa de fiecare data ca am uitat ceva important acasa si o sa imi aduc aminte in ultimul moment si o sa pierd avionul. Da’ de dormit dorm fara grija si am dormit mereu :D

  5. Mugur Says:

    asta cu algeria e ca plecatul de la Buzau la Bucuresti, deci nu se pune

  6. Alexandra Says:

    DA, mai sunt si altii :) inaintea unei plecari din oras intotdeauna am o stare de entuziasm, o numesc “starea de vacanta”. Cand eram mai mica nici eu nu puteam sa dorm in noaptea dinaintea plecarii, si orele nu mai treceau odata :) De fapt nici in prezent nu dorm prea mult inaintea unei plecari pe undeva. Ma trezesc inainte de vreme sau adorm foarte tarziu, plec cu juma de ora inainte de ora stabilita, sunt atat de nerabdatoare sa urc la volan, ca apoi sa constat cu dezamagire ca sunt obosita si in loc sa ma bucur de drum, stau incordata.

  7. Razvan Says:

    belea, vad ca suntem o gramada din astia :) sper sa nu dispara asta niciodata, e o chestie care chiar imi place :D

Leave a Reply