06.30.09

Las Vegas – reloaded

Urmatoarea oprire din plimbarea prin State, dupa Washington, a fost faimosul Vegas. Am stat aici si acum 5 ani (cand eram si eu tanar) si am avut ocazia sa vad ce s-a mai schimbat intre timp.

Vegasul e un oras cu totul altfel, e un mare parc de distractii pentru adulti. Este printre putinele orase din State unde ai voie cu alcool pe strada (altfel decat intr-o punga de hartie), un oras in care cluburile nu au ora de inchidere 2 noaptea cum e prin California, unde se pot intampla multe de (ne)povestit. Aici se intampla si actiunea lui The Hangover, apropo.

Pe cat de faimos pe atat de controversat, parerile despre Vegas pornesc de la “magic” pana la “kitsch” si toate au dreptate. Totul e o copie; dupa Paris, dupa Venetia sau o insula cu pirati, etc; o copie la scara mare pentru ca totul e grandios.

Cele mai mari atractii turistice sunt hotelurile si cazinourile in sine. Prima data cand am aflat asta m-am gandit automat: ce poate fi de vizitat intr-un hotel sau cazino? Eh, sunt destule. Cat sa ocupe vreo 2 zile pline de vazut chestii, asta intr-un ritm rapid cum am facut noi, cu repercursiuni serioase asupra picioarelor spre seara.

Chiar daca sunt in plina criza financiara in Vegas inca se construieste. Hoteluri cel putin la fel de mari, cu mii de camere, cazinouri la fel de pompoase.

Ma amuza totusi cum Vegasul devine o destinatie de “familie” unde supraponderalii de peste ocean isi aduc puradeii dupa ei, intr-un oras pornit de pe urma profiturilor din jocuri de noroc si impanzit de mexicani care impart pe strazi fluturase cu gagici care pot fi la tine in camera in maxim 24 de ore!!

E totusi o experienta cu totul altfel, merita vazut macar o data.

Poze aici.

06.29.09

The Hangover

 

The Hangover (2009)

Interesul pentru comedia asta mi-a fost declansat de pozitia pe care o ocupa filmul in top 250 imdb, unde foarte rar intra o comedie.

4 prieteni merg la Vegas pentru o petrecere de burlaci. Asta e povestea.

Spus sub o alta forma, e una din cele mai bune comedii pe care le-am vazut. Cu siguranta va fi apreciata in special de publicul masculin, fiind presarata cu glume mai mult sau mai putin deochiate si grosolane. Sfarsitul filmului e cel mai tare. La propriu adica, vorbesc de sfarsitul ala cand apare scrisu’ :)

Daca va plac comediile, asta nu se rateaza :lol:

06.29.09

“Socul” crizei

Eric Schmidt, CEO-ul Google, isi spune parerea despre criza si americani:

M-a socat faptul ca americanii au inceput sa economiseasca. Eu cred ca este doar un fenomen temporar. Americanii isi iubesc cardurile de credit. Daca oamenii sunt ingrijorati ca americanii nu vor mai cumpara, inseamna ca ei nu inteleg pe deplin psihicul americanilor

Doamne fereste, auzi la ei, sa economiseasca. Un adevarat soc :)

06.26.09

Cartea din debara

Este vorba mai exact, despre o carte din debaraua parintilor mei si se afla acolo la inceputului lui decembrie de prin 1991-1992.

Ca sa va povestesc de ce era ea acolo intai trebuie sa va spun ca avea legatura cu Michael Jackson. Pe la varsta de 11-12 ani eram un “impatimit” fan al lui, spre amuzamentul fratelui si verisorului meu mai mic (si mai al dracu :lol: ).

Aveam aproape toate albumele lui si le ascultam mai ales cand eram singur, sa nu le dau puradeilor mai mici cu vreo 5 ani decat mine ocazia sa se amuze pe seama mea :)

Cea mai pretioasa parte a colectiei a devenit insa o caseta video primita de la un prieten de al parintilor mei, care cuprindea mai toate videoclipurile, inclusiv un mini-film despre viata lui. Cred ca am vazut caseta asta de cel putin 20-30 de ori, tot singur, mai ales dimineata inainte de plec la scoala (invatam dupa-masa) nefiind nimeni acasa sa ma deranjeze.

Ai mei parinti, stiind despre “pasiunea” asta s-au gandit sa imi faca un cadou de sf nicolae legat de ea. Ce nu au estimat ei prea bine a fost locul in care au ascuns cadoul inainte sa vina mosu’.

Nu mai stiu exact cum am dat prima data de cartea din debara, probabil cautam ceva cu care sa imi ocup timpul liber (cand eram foarte mic imi placea sa bat multe cuie), oricum la un moment dat am vazut pe raft o carte. Normal ca in debaraua unde erau preponderent scule nu avea ce cauta o carte, asa ca m-am urcat pe rafturi pana am ajuns la cele de sus si am ramas profund marcat de ce am gasit acolo: se numea Moonwalk si era autobiografia lui. Pana pe 6 decembrie am intrat in fiecare zi in debara sa mai “caut cate ceva”, singurul motiv fiind de fapt sa o mai rasfoiesc un pic :)

Nu pot zice ca eram un fan infocat din categoria celor care se imbracau ca el si isi tapetau camera cu postere, dar imi placea foarte mult muzica lui. Daca am avut vreun idol al muzicii in copilaria mea timpurie, atunci el a fost. Astazi cand mai aud la radio o melodie de-a lui ma face sa zambesc si sa dau mai tare :)

06.24.09

Knowing

Knowing (2009)

Ultimul film cu Nicholas Cage e un sci-fi combinat cu actiune, avand ca subiect posibila distrugere a vietii pe Pamanat si oarecum legandu-se de aparitia vietii pe planeta.

Subiectul mi-a placut, ma atrag ideile de genul asta. Realizarea e un pic mai buna decat la The day the earth stood still (seamana oarecum ca si subiect) dar nu este un film de referinta. E distractiv, bun pentru relaxare si chiar poate da un pic de gandit. Mie unul mi-a parut o impacare si a caprei (stiinta) si a verzei (religia) din punctul de vedere al aparitiei vietii pe pamant.

06.23.09

Washington

Desi primul oras din plimbarile prin state pe care l-am vazut a fost New York, il voi lasa la sfarsit printre povestiri, fiind si orasul din care am plecat inapoi spre casa.

Asadar Washington DC, orasul in care are vila Obama.

Am ajuns acolo intr-o duminica seara, cu masina din New York, dupa un drum de vreo 4 ore si ceva, intrand in oras prin suburbiile lui tipic americane. Am fost surprins sa vad ca populatia e majoritar de culoare, dupa cum apare si in pagina de wikipedia a Washingtonului. Mirarea mi-a disparut repede aducandu-mi aminte cine e presedintele si locatarul nr 1 al locului :)

Hotelul in care am stat era insa intr-o cu totul alta zona, mult mai cosmopolita, mai linistita, la distanta mica de casa alba si atractiile principale.

Primele 3 zile le-am petrecut muncind, la o conferinta, asta fiind si scopul initial al calatoriei peste ocean. Dar partea asta e plictisitoare, o sar.

Abia in ultima zi am avut ocazia sa vad cate ceva din capitala. Primul pe lista a fost Capitoliul, un fel de Casa Poporului mai mica, in care isi au sediul congresul si guvernul SUA. Asemenea oribilitatii noastre bucurestene, se putea vizita partial, dar aici gratuit, preluati cu un ghid relativ plictisit de poezia pe care trebuia sa o repete de cateva ori pe zi. M-a amuzat filmul de pregatire dinaintea turului, dintr-un mini cinematograf in care ti se prezenta pe scurt istoria capitoliului si termina culminant printr-o spalare de creier exemplara: god save the queen!!! aah pardon, america rulezz! :D

Apoi am mers pe jos spre Smithsonian. Initial traiam cu impresia ca Smithsonian este un muzeu, dar evident m-am inselat, fiind un institut care cuprinde si vreo 20 de muzee, asta numai in Washington. Neavand timp sa mergem la toate, am ales Air and Space Museum (din cauza mea evident). Magda a avut ocazia sa vada alte cateva, poate va povesti si ea pe blog :) Aici am vazut capsula cu care Apollo 11 a aselenizat in ‘69 (sau pentru sceptici, cu care americanii pretind ca aselenizat :) )

Dupa o gramada de mers pe jos am ajuns la Casa Alba. In apropierea ei am vazut o harmalaie de masini de politie si pompieri, crezand ca s-a intamplat cine stie ce. Era doar un accident intre 2 masini, dar fiind in apropierea casei albe masurile de securitate erau “putin” sporite. Casa Alba e o cladire alba (no shit). Ati vazut-o si voi prin filme si poze, cam asa arata si in realitate :) Ar fi fost interesant daca aparea Obama in pijamale, lucru care, in mod total neasteptat, nu s-a intamplat :)

Ca si impresie generala si personala, Washingtonul este un oras muult mai linistit decat New York sau chiar Bucuresti in care rareori dai de haosul urban, asta inclusiv la orele de varf. Are putine cladiri foarte inalte, in mare parte e un oras intins, foarte verde, ideal pentru pensionare :)

Ah si era sa uit de poze.

06.22.09

Gripa porcina la sursa

Inainte de a povesti despre orasele pe care le-am vazut si revazut prin State, simt nevoia sa povestesc celor interesati despre gripa porcina si reactiile de pe acolo, de la sursa.

In primul rand nu are nici o legatura cu haosul creat in Romania prin presa. Desi nu am stat foarte mult in fata televizorului pe acolo, seara cand o faceam ne mai uitam la stirile lor de pe diverse posturi si nu am vazut nici macar o, una, one stire despre asta!!
Sunt convins ca stiri despre asta erau si la ei, dar daca era cel putin la fel de mediatizat subiectul si la ei, in 18 zile dadeam si noi macar peste o stire despre asta.
Oamenii erau destul de relaxati si culmea, de cand am pus piciorul in New York am uitat complet de subiectul asta.

Ne-am adus aminte de gripa asta abia in Otopeni la controlul pasapoartelor cand nenea vamesul a intrebat-o pe Magda de unde vine si i-a inmanat un formular de completat. Pe mine nu m-au intrebat nimic, traiasca competenta controlorilor din Otopeni.

Inca o data foamea de senzational alimenteaza tampenia si placerea oamenilor de a se teme de diverse chestii.

06.19.09

Za vecheishan – partea 1

Deci, asadar si prin urmare, pentru cel care imi citeste blogul si a observat ca nu mai scrisesem de ceva timp (de fapt sunt 2 dar Magda nu se pune, ca a fost cu mine) explicatia a fost un concediu combinat cu munca.
Adica vreo 18 zile impartite in 4 de munca si restul zile libere.

Destinatia, ca si acum 5 ani cand am salasluit pret de vreo 6 luni pe plantatia unei firme americane, au fost Statele Unite. Adica m-am intors sa vad daca americanii inca mai viseaza :D

O sa aberez despre asta si in posturile urmatoare mai detaliat, dar acum sumarizez un pic ce s-a intamplat.

Pe scurt:
- 3 zile New York, 4 zile Washington, 4 zile Las Vegas, 4 zile Los Angeles, 3 zile New York (incluzand si timpul pierdut pe drumuri)
- 3 fusuri orare diferite adica somn total aiurea :)
- maraton curat, nu am mers atat de mult pe jos in viata mea pana acum

Daca in LA si Vegas am mai fost si acum 5 ani, NY si Washington au fost experiente noi pentru mine.

Acum inapoi la treaba, destul cu plimbareala. Revin cu impresii separate pentru fiecare loc.

Ah da, poze. Pai sunt aici pe picasa-ul Magdei. Ingioi!

06.19.09

The way girls are

Daca aveti 10 minute si putina rabdare, am dat peste ceva super tare.

Culmea este ca de la Stefi l-am primit :)

YouTube Preview Image